Posts Tagged ‘culturnicii GDS’

Deconcentrate

octombrie 8, 2009

@ Adrian Năstase, Nu vreau să fiu critic (faţă de un fost coleg parlamentar al dumneavoastră), ci doar  comentator constructiv  al excerptului : +nea Petrica,viitor Cotrocelu… spune: octombrie 7, 2009 la 7:11 pm / Adriane-schimati mii de Directori in deconcertate,dar-”Art. VIII. – Persoanele isi pastreaza statutul si celelalte drepturi prevazute de lege, iar contractele de management educational, respectiv contractele de management incheiate de acestea, aflate in derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, isi produc efectele pana la expirarea termenului pentru care au fost incheiate sau, dupa caz, pana la data la care intervine un motiv legal de incetare sau reziliere a acestora. “/Ordonanta de urgenta 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local+, http://nastase.wordpress.com/2009/10/07/antena-3-ora-20-10/ .

Focalizez mai întâi discuţia pe termenii “deconcertate”, “deconcentrate”. Este evident că primul e folosit în mod eronat, iar al doilea este incomplet definit. DEX spune despre verbul  “a deconcentra” doar că înseamnă “A repartiza pe un spațiu mai larg.” (corect, însă prea restrictiv, reprezintă doar una din conotaţii), şi că provine “din fr. déconcentrer”. Sigur, în excerptul citat, termenul “deconcentrate” are conotaţia folosită în reforma din administraţia franceză. Înţeleg că termenul a fost introdus la noi de guvernarea domnului Călin Popescu-Tăriceanu. Din păcate,  la noi guvernul nu dă şi explicaţii lexicografice privind termenii noi pe care îi foloseşte. Aceasta spre deosebire de guvernul francez, unde sunt prezentaţi termenii noi chiar în monitorul oficial.  Lexicografii francezi ţin cont de aceste intervenţii ale guvernului în vocabular, şi uneori, după un “mandat” al puterii politice, le introduc sau nu în dicţionare (vezi de exemplu chiar noua ediţie a dicţionarului Robert) în funcţie de adoptarea neologismului respectiv de către populaţie. Cred că ar trebui să ţineţi cont în viitorul dumneavoastră de lider politic şi de această experienţă pozitivă franceză. Am înţeles, din excerpt, că în aceste “deconcentrate” administrative ar fi vorba de asemenea şi despre “contracte de management educational”. Aici intru într-o temă despre care eu am mai vorbit pe  blog. În această “deconcentrare de management educaţional”, România are deja o experienţă din secolul XIX. Probabil că agentul Vasile se va speria, crezând că vreau să amintesc iarăşi de Şcoala de la Sfântu Sava. Nu te teme,  Vasile!, România are şi altă  experienţă  educaţională pozitivă din secolul XIX, anume “sistemul educaţional monitorial”.  A fost acela un real succes, “sistemul educaţional monitorial” a creat mulţi oameni mari pentru România.  La noi este cunoscut şi ca “sistem lancasterian”, după numele educatorului englez Joseph Lancaster (1778 – 1838).  Prioritatea  inventării  “sistemului educaţional monitorial”, aşa cum recunoştea  Joseph Lancaster însuşi într-un articol din 1803, îi aparţine de fapt educatorului scoţian Andrew Bell (1753–1832). Este în fond, aş spune eu, din nou influenţa pozitivă a iluminismului scoţian, care până la 1789 comunica ideatic cu iluminismul francez. Căderea Bastiliei în revolta populară “a maselor” producea  şi  moartea iluminismului francez. Ramura Condillac din iluminismul francez este reluată în deschiderea thermidoriană şi inclusă în ideologia lui Destutt de Tracy. Mihai Eminescu vorbeşte despre evenimente în poemul Memento mori : „Şi poporul muge falnic, ca un ocean trezit;/ Sfarmă tot şi pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie,/El înalţă firi cumplite, care-l duc, o vijelie,/Să îngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit./ Şi prin negrele icoane unor zile fără frâuri,/Unde viaţa e-o scânteie, unde sânge curge-n râuri,/Palid, adâncit, sinistru, trece tigrul Robespierre:/Şi privirea-i sângeroasă s-alintează ca spre pândă:/Căci ce scrie e-o sentinţă, ce gândeşte e-o osândă —/ Într-un cran săpat ca-n piatră fierb gândirile-i de fier./ Dar el cade — şi s-aşază ale mării nalte unde.” În tematica mult mai recent privind reţelele neurale, este reamintit “sistemul educaţional monitorial”. Şi reţeaua “deconcentratelor”, dacă vrem să funcţioneze bine, ar trebui de fapt considerată o reţea neurală. Eu am vorbit pe blog despre “deconcentrarea” marelui proiect “Agenda 21 a României” în mai multe  Agenda 21 regionale, folosind ca bază de împărţire regională bazinele hidrografice ale rîurilor, fiecare Agenda 21 regională fiind deconcentrată în agende 21 judeţene şi locale. În fine, vorbind despre “politica ofertei” pentru relansarea României în cea de a doua modernitate, vorbeam despre structurile asociative în învăţământul preuniversitar, aflate sub acelaşi acoperiş al şcolii ca şi structura instituţională actuală a învăţământului românesc. Pentru fiecare şcoală din învăţământul preuniversitar românesc, în această “politică a ofertei” pentru relansarea României, eu văd înfiinţată o Agenda 21 de proximitate a şcolii, organizată în primul rând de profesorii şcolii care se pricep. Deci este vorba despre un nou tip de cultură organizaţională, şi, de ce nu?, de reluarea în formă  nouă a “sistemul educaţional monitorial”. Cred că România nu a murit, şi poate fi reconstruită în cea de a doua modernitate care urmează postmodernismului fără valori  impus după 1989 de culturnicii GDS consideraţi a forma “elita intelectuală” 🙂 a României.  

Titus Filipas

“Pruncii români” îi citeau pe Condillac şi de Tracy

octombrie 1, 2009

Un coleg de blogosferă a comentat critic ştirea: “România nu şi-a propus să iasă din criză prin eforturi proprii pentru că nu poate, a recunoscut miercuri preşedintele Traian Băsescu în faţa oamenilor de afaceri ialomiţeni.” Voi continua, în felul meu, analiza. Deci este vorba despre inexistenţa unor “eforturi intelectuale proprii” pentru construirea unei doctrine economice a ieşirii din criză. Preşedintele Traian Băsescu recunoaşte şi sprijină prin numirea în roluri de conducere mari, drept “elită intelectuală” a României, pe culturnicii GDS. Grupul culturnicilor de elită pare a fi condus de Vladimir Tismăneanu- Tismeneţki şi de Andrei Pleşu. Plec de la un articol publicat la adresa URL  http://www.adevarul.ro/articole/ce-stiu-si-ce-pot-economistii.html , unde Andrei Pleşu declara cu nepăsare impertinentă : „În ce mă priveşte, când e vorba de economie, nici nu ştiu, nici nu pot. Mă tem că sunt mai mult decât incompetent: sunt inapt. Îmi lipseşte, probabil, alcătuirea mentală necesară pentru a pricepe rapid şi adecvat despre ce este vorba.” Deşi este manager al unor sume uriaşe pe care le primeşte de la statul român,  Andrei Pleşu îşi mărturiseşte incompetenţa crasă în chestiuni de economie. Or, deja prima generaţie a Şcolii de la Sfântu Sava, –unde s-au format ideologii naţionalismului românesc calificat de culturnicii de elită drept “abject”–, studia foarte serios doctrina economică. La fel ca eroul romantic rus Evghenii Oneghin, “pruncii  români” îi abandonau pe “Teocrit şi Homer” în favoarea unor autori de economie politică. Dacă  Evghenii Oneghin, –cum  scrie Alexandru Puşkin–,  îl prefera pe Adam Smith, “pruncii  români” îi citeau pe Bonnot de Condillac şi Destutt de Tracy. Deci există o bază  de cooperare intergeneraţională pentru reflecţia noastră. Generaţia de azi a naţionalismului ideologic românesc trebuie să construiască soluţii pentru a extrage Ţara din capcana recesiunii. În treacăt fie spus, este uimitoare nonşalanţa acceptării uriaşului împrumut de 20 de miliarde de euroi de către puterea  actuală, fără a cere şi un soft – algoritm, o soluţie sistematică a problemei ieşirii din criza economică. Soluţie pe care cei care ne-au dat banii fără îndoială că o posedă. Schimbarea de regim politic înseamnă şi o  luptă contra acestei ignoranţe economice a puterii.

Titus Filipas

„Verticalitatea morală” a culturnicilor GDS

august 27, 2009

După 1989, cu sprijinul şi la indicaţia politrucului Silviu Brucan, planificator al Marii Terori care cerea 60 000 de victime  la revoluţie, culturnicii de elită s-au constituit organizaţional în Grupul pentru Dialog Social  (faimosul GDS). Ce înseamnă aici termenul “Dialog Social”?  Desemnează un dialog între cele două capete ale gamei sociale, adică între „elită” şi „pegră”?  Nu cred că aşa a fost conceput Grupul pentru Dialog Social. Culturnicii aceştia GDS sunt „de elită” în sensul descris de Jonathan Rée: „Oameni care sunt mai interesaţi în a depune mărturie privind corectitudinea lor morală.” Ce înseamnă “mai interesaţi” (“more interested”) pentru contextul discursului promovat de Jonathan Rée?  Filosoful amintit compara tipul de atitudine promovată preferenţial acum, adică la începutul secolului XXI, cu tipul de discurs şi atitudine promovate la începutul secolului XX, adică în plină Belle Époque. Jonathan Rée sublinia că pe atunci principala emoţie din atitudine era speranţa. Cum ar fi fost speranţa în cunoaştere, în progresul ştiinţei, cu dezbatere în spirit deschis, vezi Afacerea Dreyfus. Tocmai această atitudine de interes faţă de cunoaştere este absentă din spiritul GDS. Dacă în Belle Époque grupuri de oameni cu atitudine spre cunoaştere constituiau comunităţi epistemice, cu mare certitudine putem spune că GDS nu este o comunitate epistemică!  Elita de culturnici GDS face tabula rasa din istoria culturală românească, din cunoaştere şi dezbaterea noastră întru  deschiderea spiritului. Culturnicii GDS sunt interesaţi în trîmbiţarea „verticalităţii” lor. Ce-i această „verticalitate morală”? După ce ne orientăm ? Folosim ca reper de sens cel propus în lingua franca globish. În dicţionarul WordReference.com, despre verticality scrie: „position at right angles to the horizon”. Altă referinţă lingvistică poate fi   vernaculara neolatină. Încercăm cu franceza, italiana, spaniola. Invariabil primim răspunsul : +We found no translation for ‘verticality’+. Deci conotaţia morală pentru „verticalitate” este unică în lume,  rezervată exclusiv culturnicilor de elită GDS. Oricum, adăugarea abuzivă de sens nu este morală. Doar în timpul postmodern fără valori a fost posibil, tolerat, acest abuz.

Titus Filipas

Pleşu-Liiceanu-Patapievici şi “efectul de beneficienţă”

octombrie 5, 2008

Am tradus pe româneşte, prin “efect de beneficienţă”, termenul englezesc “Endowment effect” utilizat în Economia politică behaviorală (comportamentală)  şi în psihologie.

Şi am folosit, implicit, semnificaţia termenului aici, http://www.romanialibera.ro/a110114c124885/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici.html , atunci când scriam despre Horia -Roman Patapievici : Lumea simplă nu ştie ce sume uriaşe prelevate din banul public controleaza şi manipulează acest culturnic HRP. Şi cât de mult din aceşti bani publici ajung la culturnicii GDS a căror ocupaţie principală –nu pe gratis!– este aceea de a poza în ‘stâlpii societăţii civile’ din România.

Reacţia imediată a lui Horia -Roman Patapievici a fost să ne arate, vezi aici, http://www.romanialibera.ro/a110114c124915/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici.html ,  încă o faţetă a ignoranţei sale : Domnule Titus Filipas, numele meu este H.-R. Patapievici. Va citesc consternat si mihnit diluviul de comentarii. Imi parazitati textele, fara a aduce un spor de cunoastere, dar punindu-va intr-un mod indecent in lumina. Va rog insistent sa va publicati acuzatiile la adresa mea in presa scrisa, pentru a-mi putea oferi ocazia sa va dau in judecata pentru calomnie. Nu va mai ascundeti pe internet, iesiti la lumina. Va asigur ca nu voi intirzia sa va dau in judecata. Indrazniti, d-le Filipas. Fiti drept cu dumneavoastra si supuneti-va curajos si altei justitii decit celei, lesnicioase, pe care o incurajeaza calomnia aruncata indraznet pe sub masa.”

Această ieşire de furie necontrolată demonstrează că Horia -Roman Patapievici,  directorul Institutului Cultural Român,  habar n-are despre conceptul “efect de beneficienţă”, intrat de ceva vreme în cultură,   deşi HRP beneficiază de acest efect după „liberul său arbitru” (de fapt,  după interesele clicii antiRomânia din care face parte). De asemenea în scrierea interpelării mele am mai utilizat suma conceptuală agregată  group + grid + network din Teoria culturală a lui Michael Thompson, o doctrină ce face parte  din cultura organizaţională  de azi.  Dacă Horia -Roman Patapievici nu ştie măcar aceste lucruri de bază,  înseamnă că în fruntea Institutului Cultural Român a fost numit un personaj de o crasă incompetenţă.

Titus Filipas