Cristian Preda şi asimptotica Godwill

Ca exemplu de “blog-ideologie”, am vorbit deseori  pe blogul meu despre necesitatea de a introduce  noţiuni de Cultura percepţiei  riscului la toate nivelele în şcoala românească, de la preuniversitar până la masterat şi doctorat. În proiectul de modernizare a învăţământului românesc, realizat sub înaltul patronaj  al preşedintelui Traian Băsescu, nu se prevede chiar nimic despre Cultura percepţiei  riscului. O ieşire în Europa îl face pe Traian Băsescu să ne vorbească la întoarcere 🙂 despre ce-a auzit el pe acolo, anume despre “riscul sistemic”.  Părerea mea este că Traian Băsescu habar nu are cu ce instrumentalism logic se identifică şi se previne “riscul sistemic”.  În lucrarea ‚Cultura română şi politicianismul’,  Constantin Rădulescu – Motru punea un accent extraordinar pe utilitatea  principiului identităţii din logică, exact în sensul că reprezentarea ontologică în limba română este un construct necesar al realităţii pentru românii care doresc integrarea în societatea modernă. La Constantin Rădulescu – Motru, postulatul logic al  identităţii  ne dă adevărul. Dar consilierul prezidenţial Cristian Preda, profesor de filosofie la Universitatea din Bucureşti, îl abordează pe Constantin Rădulescu – Motru doar prin asimptotica Godwill : “Constantin  Rădulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare româneşti, victime şi călăi ale propriilor ideologii.” Reamintim că în acord cu gânditorul britanic  John Maynard Keynes (1883–1946), întotdeauna ideile ‚practice’ din economie şi dintr -o societate trebuie  să se bazeze pe sprijinul intelectual al unui doctrinar ori al unui filosof. Ei bine, pentru România, sprijinul intelectual  pentru societate vine din partea filosofului Constantin Rădulescu- Motru. De altminteri, cu  bună îndreptăţire  s -a observat că dintre toţi cugetătorii români, unicul creator de autentic sistem filosofic a fost tocmai Constantin Rădulescu- Motru. Un om năpăstuit de comunişti, cu imagine urgisită chiar şi acum de potera internaţionalistă care controlează lumea, din pricina faptului că nu a fost „politiceşte corect”. L- au lăsat să moară de foame ordinele cominterniştilor care au luptat în Spania şi au dominat  politica românească neîntrerupt din 1945 şi până acum  (ei au confiscat de facto revoluţia din 1989, şi au transformat -o în catastrofă naţională! ). Se spune chiar şi în prezent, fie direct,  fie indirect însă ameninţător la adresa potenţialelor dezvoltări independente şi pozitive  din cultura română, că  năpăstuitul Constantin Rădulescu- Motru şi-  a meritat cumplita soartă!

Titus Filipas

Tot progresul Occidentului

Cultura occidentală şi tot progresul Occidentului pleacă din softul scolastic – anselmian. Era o sinteză a dogmei Bisericii Răsăritene. În ‘Cultura română şi politicianismul’, cartea lui Constantin Rădulescu-Motru din anul 1904, ideea culturală centrală este PRINCIPIUL IDENTITĂŢII, pe care Constantin Rădulescu-Motru îl   interpretează, pe bună dreptate, în sens anselmian. Principiul identităţii, în formularea lui Constantin Rădulescu-Motru, ar putea fi nucleul softului pentru modernizarea României.

Titus Filipas

Bucurenci dă la gunoi principiul identităţii

Găsesc la adresa   http://comentariirefuzate.blogspot.com/, intitulată „Cosul de gunoi Aici isi gasesc obstescul sfarsit comentariile care n-au ce cauta pe http://www.bucurenci.ro” inscriptul din care o parte îmi aparţine :

„Friday, February 1, 2008Voiculescu a desfiintat CNSAS-ul Comentarii la Voiculescu a desfiintat CNSAS-ulblogideologicCCR are juristi de exceptie, care au motivat impecabil decizia privind legea CNSAS. Cineva cu o competenta mai redusa în stiinte juridice, de exemplu ziarista X, se referea parca la un nou Licurg atunci când scria cu infinit respect : ‘Ticu Dumitrescu, autorul Legii deconspirarii Securitatii’ (în România libera din 26 septembrie 2007). Cine ar confirma un proiect bun de lege, destinat în mod expres progresului României? Nu stiu daca tindeti spre alte optiuni, dar eu vad cartea aceasta de coduri perfecte numai în sensul filosofic. Are un titlu. Ea se cheama ‘Cultura româna si politicianismul’, si fu scrisa de domnul Constantin Radulescu- Motru la 1904. Trivium politic, s- ar putea replica. Dar în paginile cartii, profesorul Radulescu- Motru insista ca legea cea buna se compune numai în respectul principiului identitatii din logica. Se poate demonstra pe text extins si multimi de exemple ca Ticu Dumitrescu nu ‘adera’ la instrumentalismul logic. El doar bifeaza itemuri dictate de tovarasul (corect, a fost membru PCR, a facut Academia Stefan Gheorghiu de politruci PCR) Mircea Dinescu. Reamintesc ca pe data de 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu a fost protejat de gloantele teroristilor mai abitir decât Ion Iliescu. Pâna pe 7 iulie 2006 nu întelegeam cum, totusi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Româna. Atunci ne -a explicat : Calea îi fusese deschisa la ordinele date de ‘tovarasul Gogu’. Cel mai puternic om din sistem. Si cel mai longeviv. În anul 1941, ‘domnul Gogu’ – pe atunci era taranist– a comis o cumplita tradare de tara si neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau sa elibereze provincia istorica Basarabia. Din cauza tradarii ‘domnului Gogu’, rusii au putut organiza cea mai mare ambuscada în care au fost prinse trupele românesti dupa trecerea Prutului. Ar fi interesant daca psihologi reali, -nu impostori gen Mircea Miclea-, ar viziona profesional jurnale cinematografice din prima epoca a comunismului aratând înalta conducere de partid si de stat. Când Gheorghe Gheorghiu-Dej priveste cu teama catre ‘tovarasul Gogu’, se vede bine cine este seful real în sistemul politic din România. Deci pe tot acel interval de timp din 22 decembrie 1989, –unii au uitat–, nimeni nu tragea cu arme de foc în Mircea Dinescu. Din cauza aceasta zic, locul lui Mircea Dinescu este în banca acuzatilor alaturi de Ion Iliescu, vinovati amândoi de crimele revolutiei. Oricum, un CNSAS cu Mircea Dinescu membru functioneaza în afara legii. În fine, sa revenim la textul doamnei Sabina Fati. ‘Ticu Dumitrescu, autorul Legii deconspirarii Securitatii’. Este propozitia asta eliptica si o propozitie adevarata? Ticu Dumitrescu a copiat doar legea pastorului german Gauck. Or, realitatea germana diferea considerabil de realitatea româneasca înainte de anul 1989. Principiul identitatii, în formularea lui Constantin Radulescu- Motru, cere în mod expres adecvarea la realitate atunci când se compune un bun text de lege. A existat o comisie de experti (dar nu cu studii la Stefan Gheorghiu) pe realitatea germana si pe realitatea româneasca, experti care sa analizeze diferentele? Sa întreprinda corectiile necesare, presupunând, optimisti, ca improvizatia asta (unii prefera termeni mai depreciativi) ar putea functiona ? Apoi, exista dubii mari ca Ticu Dumitrescu a fost realmente un detinut politic. Iata o marturie:“Cea mai grea perioada de teroare a fost perioada de înainte de 1964, perioada de exterminare. Eu am fost arestat în 1959 nov. de pe peronul garii în Jimbolia, acuzat de tentativa de trecere de frontiera, si condamnat de tribunalul militar Timisoara la 7 ani. Am executat pedeapsa cot la cot cu infractori politici, de ce te întrebi? pentru caci înainte de aug.1964 intentiele de a parasi tara ori cu gândul ori cu fapta, se considerau activitati anti comuniste, ceia ce ducea la condamnare cu motive politice. Am fost gratiat în 1964 iunie cu restul de detinuti politici. În 2003 sept. l-am vizitat pe dom.Ticu Dumitrescu pe 10 Mântulesa. Am crezut caci am sa gasesc un prieten, în loc am gasit un om care cred caci este lacom de atentie, egoist si fara bun simt. Eu am vrut sa stiu unde a fost încarcerat? Gherla, Aiud, Peatra, Salcia. Raspunsul a fost: ‘În alta parte’. Întrebarea cea mai mare este: ‘Cine l-a ales pe acest om ,Presedinte al fostilor detinuti politici? si cine continua sa-l suporte?’”Vezi si:http://www.romanialibera.ro/a104325c107474/prima-lege-de-reabilitare-a-victimelor-comunismului.htmlTitus Filipas, blogideologic.wordpress.comPosted by Dragos Bucurenci at 7:21 AM 0 comments”

Comentariul meu: Logica formală începe cu principiul identităţii. Dragoş Bucurenci este noul recrut în potera internaţionalistă care interzicea opera lui  Constantin Rădulescu -Motru, iar acum îi aruncă învăţăturile, –bine asimilate de alţii–,  la Coşul de gunoi. Titus Filipas

Un nou Licurg ?

Ziarista  Sabina Fati se referă parcă   la un nou Licurg atunci când scrie cu    infinit respect : ‘Ticu Dumitrescu, autorul Legii deconspirării Securităţii’ (în România liberă din 26 septembrie 2007). Cine ar confirma  un proiect bun de lege,  destinat  în mod expres progresului României?  Nu ştiu dacă tindeţi  spre alte opţiuni, dar eu văd cartea aceasta de coduri perfecte numai în sensul  filosofic. Are un titlu. Ea se cheamă ‘Cultura română şi politicianismul’, şi fu scrisă de domnul Constantin Rădulescu- Motru la 1904. Trivium politic, s- ar putea  replica. Dar în paginile cărţii, profesorul Rădulescu- Motru insista că legea cea bună se compune numai în respectul principiului identităţii din logică. Se poate demonstra pe text extins şi mulţimi de exemple că Ticu Dumitrescu nu  ‘aderă’ la instrumentalismul  logic.  El doar bifează  itemuri dictate de tovarăşul (corect, a fost membru PCR, a făcut Academia Ştefan Gheorghiu de politruci PCR) Mircea Dinescu. Reamintesc că pe data de 22 decembrie 1989, Mircea Dinescu a fost protejat de gloanţele teroriştilor mai abitir decât Ion Iliescu. Până pe 7 iulie 2006 nu înţelegeam cum, totuşi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română. Atunci ne -a explicat : Calea îi fusese deschisă la ordinele date de ‘tovarăşul Gogu’.  Cel mai puternic om din sistem. Şi cel mai longeviv. În anul 1941, ‘domnul Gogu’ – pe atunci era ţărănist– a comis o cumplită trădare de ţară şi neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau să elibereze provincia istorică Basarabia. Din cauza trădării ‘domnului  Gogu’, ruşii au putut organiza cea mai mare ambuscadă în care au fost prinse trupele româneşti după trecerea Prutului. Ar fi interesant dacă  psihologi reali, -nu impostori  gen Mircea Miclea-, ar viziona profesional jurnale cinematografice din prima epocă a comunismului  arătând  înalta conducere de partid şi de stat. Când Gheorghe Gheorghiu-Dej  priveşte cu teamă  către ‘tovarăşul Gogu’,  se vede bine cine este  şeful real în sistemul politic din România. Deci pe tot acel interval de timp din 22 decembrie 1989, –unii au uitat–,  nimeni nu trăgea cu arme de foc în Mircea Dinescu. Din cauza aceasta zic, locul lui Mircea Dinescu este în banca acuzaţilor alături de Ion Iliescu, vinovaţi  amândoi  de crimele revoluţiei. Oricum, un CNSAS cu Mircea Dinescu membru funcţionează  în afara legii. În fine, să revenim la textul doamnei  Sabina Fati. ‘Ticu Dumitrescu, autorul Legii deconspirării Securităţii’. Este propoziţia asta eliptică şi o propoziţie adevărată? Ticu Dumitrescu a copiat doar legea pastorului german Gauck. Or, realitatea germană diferea considerabil de realitatea românească înainte de anul 1989. Principiul identităţii, în formularea lui Constantin Rădulescu- Motru, cere în mod expres adecvarea la realitate atunci când se compune un bun text de  lege. A existat o comisie de experţi (dar nu  cu studii la Ştefan Gheorghiu) pe realitatea germană   şi  pe realitatea românească, experţi care să analizeze diferenţele?  Să întreprindă  corecţiile necesare, presupunând, optimişti, că improvizaţia asta (unii preferă  termeni mai depreciativi)  ar putea funcţiona ? Titus Filipas

Despre soft, prosperitate şi Max Weber

„Mâine, 2 ianuarie, după amiază, va apărea pe Agora Christi – cu această ocazie în haine noi, un articol legat de un studiu recent al Băncii Mondiale legat de şansele naţiunilor sărace de a accede la prosperitate. Studiul susţine, cu date incontestabile, cred eu, ideea susţinută de Max Weber, potrivit căreia ceea ce contează, în termenii dezvoltării economice, este nu atât mărimea capitalului ori mulţimea bogăţiilor naturale ale unei naţiuni, ci dimensiunea soft a acesteia, respectiv valorile şi instituţiile pe care este ea construită. Consider că este un subiect cât se poate de actual pentru contextul românesc. Vă doresc lectură plăcută.”, spune domnul DănuţM de pe blogul http://danutm.wordpress.com/

Iată şi comentariile noastre, pe care le–am postat deja pe blogul amintit (nu ştiu dacă au fost acceptate): În acord cu John Maynard Keynes (1883–1946), ideile ‚practice’ din economie şi dintr -o societate trebuie  să se bazeze pe sprijinul intelectual al unui doctrinar ori al unui filosof. Ei bine, pentru România, sprijinul intelectual  pentru societate vine din partea filosofului Constantin Rădulescu- Motru (1868-1957), primul dintre cugetătorii români cu intuiţia raţionalităţii pe linia scolastic– anselmiană.  Dintre toţi cugetătorii români, unicul creator de autentic sistem filosofic a fost tocmai Constantin Rădulescu- Motru, năpăstuit de comunişti, cu imagine urgisită chiar şi acum de potera internaţionalistă care controlează lumea, din pricina faptului că nu a fost „politiceşte corect”. L- au lăsat să moară de foame ordinele cominterniştilor care au luptat în Spania şi au dominat  politica românească neîntrerupt din 1945 şi până acum  (ei au confiscat de facto revoluţia din 1989, şi au transformat -o în catastrofă naţională! ). Se spune chiar şi în prezent, fie direct,  fie indirect însă ameninţător la adresa potenţialelor dezvoltări independente şi pozitive  din cultura română, că  năpăstuitul Constantin Rădulescu- Motru şi-  a meritat cumplita soartă! Titlul unei cărţi recente :  ‘Formele fără fond, un brand românesc’,  este mai curând mărturisirea sentimentelor autorului faţă de cultura română. El va fi citit şi recitit, ‘no doubt’, de multe  ori ‘Cultura română şi politicianismul’, cartea lui Constantin Rădulescu-Motru din 1904. Dar ideea centrală acolo este PRINCIPIUL IDENTITĂŢII, pe care Constantin Rădulescu-Motru îl interpretează, pe bună dreptate, în sens anselmian. Cultura occidentală  si tot progresul Occidentului pleacă din softul scolastic-anselmian, sinteză a dogmei Bisericii  Răsăritene. Principiul identităţii, în formularea lui  Constantin Rădulescu-Motru,  ar putea fi  nucleul  softului  pentru modernizarea României. Iar Max Weber (1864-1920), într-un studiu  fundamental despre etica şi succesul afacerist al capitalismului protestant,  trece sub tăcere faptul că nordul Europei  a fost  doar imitatorul capitalismului catolic din sud, bazat într-un  mod tradiţional pe întreprinderile mici. Chiar şi în Italia de acum, întreprinderile mari dau faliment natural prin creştere: vezi cazul Parmalat, vezi dificultăţile lui Fiat.  Dar succesele capitalismului timpuriu din Veneţia  şi Genova  nu ar fi fost posibile fără o invenţie venind de la Mecca : ‚Quirad’-ul.  În lumea arabă  dinainte de Mohamed, falimentul era urmat de sinucidere : „I’tifad”. Este complet falsă  ideea că sinuciderea ar fi  fost vreodată  predicată  de Islam: falimentul, de exemplu pierderea pământului, –prima măsură pentru valoarea economică–, se continua printr-o sinucidere  rituală, un precept arab pre-islamic.  În piesa „Neguţătorul din Veneţia”, atenţia lui William Shakespeare este focalizată peiorativ asupra evreului Shylock nu din  motive de antisemitism, ci pentru faptul că acesta nu accepta regulile quiradului arabic, preluate deja de Europa ! Quiradul combina împrumutul cu parteneriatul,  într-un contract comercial care  nu era însoţit  de penalizări  pentru pierderi, şi  a fost preluat de italieni sub forma de ‚commenda’. Contractul  se  caracteriza printr-o  alocaţie echitabilă a riscului. Cine au fost primii care l-au adoptat ? Veneţia, Genova, şi… Ordinul Benedictin. Aşa se explică fastul, chiar opulenţa, etalate  în  1071 A.D. la consacrarea abaţiei Monte Cassino, precum şi originea  sumelor  enorme cheltuite de benedictini  pentru alfabetizarea şi culturalizarea Europei. Titus Filipas