În acord cu Gilbert Adair, postmodernismul este un interregnum hibrid şi straniu care precede viitorul, o zonă unde principiile şi preocupările superioare ale modernismului au încetat să funcţioneze, înainte de a fi fost înlocuite cu un nou sistem de valori.
În acord cu intelectualii elitişti de la GDS-22, Dilema şi Observator Cultural, postmodernismul românesc înseamnă creaţiile lui Mircea Cărtărescu şi Cristian Neagoe (personaje ce au renunţat la orice sistem de valori).
Titus Filipas
Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu slujesc la acelaşi stăpân ? De ce întreb ?
După ce am criticat pe blogul meu +scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe, […] într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic simplu cetăţean plătitor de impozite, subliniind că „aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc, perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică marxist – leninistă a existenţei realităţii directe. Misticismul rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.+, mă pomenesc pe blog cu un link-căpuşă spre un sicofant al lui Andrei Pleşu, vezi http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html .
Apoi, la mine pe blog vine un comentariu malevolent scris de avatarul Scardanelli (alias eseistul Mihail Neamţu). De ce oare? Intru pe blogul Scardanelli la ultima lui postare, http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/13/dreapta-securista-de-pe-net-si-stanga-care-se-face-ca-n-o-vede/ , şi citesc : “Ce au în comun Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, Gruparea Aproape, Generaţia Katehontică, Cercul Noica, Victor Roncea, Alex Bogdan Duca, Ovidiu Hurduzeu, liberalism.ro, “Abatele” Savatie, Mircea Platon, Gigel Chiazna & Co.”
Eu simpatizez cu Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, iar blogideologic Titus Filipaş este pe blogroll la Victor Roncea, totodată am scris un articol în apărarea călugărului basarabean Savatie, atunci când era atacat de un blogger care lucra pentru “maica rusie”. Dar tot nu văd încă legătura.
În fine, surprind tabloul complet când citesc „Martiri ortodocsi ai temnitelor comuniste ucisi a doua oara”, http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/martiri-ortodocsi-ai-temnitelor.html :
+O expozitie cu martiri ai temnitelor comuniste propusi spre canonizare in Biserica Ortodoxa Romana a fost interzisa la Iasi de „noua Securitate” Expozitia itineranta „Destine de martiri”, realizata de Muzeul Judetean Ialomita, CNSAS si Asociatia Rost la sediul Muzeului „Mihail Kogalniceanu” din Iasi, este inchisa in urma unor denunturi realizate prin presa in stilul „Scanteii” anilor ’50. Folosind aceleasi argumente ca si anchetatorii si securistii regimului bolsevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor anticomunisti au speriat organizatorii expozitiei ca „fac imagine unor legionari”. Miscarea Legionara nu a fost condamnata la Procesul de la Nürenberg, iar dintre cei sase martiri doar unul a fost legionar, ispasind ani grei de temnita ca „dusman al poporului”. In cadrul expozitiei erau prezentate destinele a sase militanti anti-comunisti propusi spre canonizare, consemnate inclusiv in documentarul discursului prezidential de condamnare a comunismului din Romania. Si anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temnita si o viata mutilata; Valeriu Gafencu, „Sfantul inchisorilor”, mort in penitenciarul de la Targu Ocna, dupa ce isi donase doza de streptomicina oferita de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; parintele Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temnita si marturisire impotriva daramarii bisericilor in anii ’80, eliberat la cererea presedintelui SUA Ronald Reagan, devenit simbol al apararii drepturilor omului in Romania comunista; parintele Daniil (Sandu Tudor), initiator al Rugului Aprins, mort la Aiud dupa ce purtase patru ani lanturi la picioare; parintele Arsenie Boca, supranumit inca din timpul vietii „Sfantul de la Sambata”, mare predicator, inchis, umilit, caterisit, marginalizat pana la sfarsitul vietii, al carui mormant este vizitat si acum de mii de ortodocsi; nu in ultimul rand, parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani si este un stalp al Bisericii Ortodoxe Romane la Manastirea „Sfanta Maria” Techirghiol.[…] Asociatia Rost ii va actiona in judecata pe autorii campaniei impotriva martirilor anticomunisti, [în primul rand pe] Dorin Dobrincu. +
Într-un editorial din revista electronică Asymetria, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=606&mode=thread&order=1&thold=-1 , domnul Dan Culcer de asemenea focalizează atenţia noastră asupra acestui “Dorin Dobrincu, cercetator ştiinţific, directorul actual al Arhivelor naţionale, beneficiar unei promovari spectaculoase, membru al Comisiei prezidenţiale de analiza a comunismului, al carui prezident a fost Vladmir Tismaneanu.”
Într-un articol pe blogul meu scrisesem deja pe 18 ianuarie 2008 despre acest fervent susţinător al prozelitismului evanghelic, atunci când semnalam +Un “fulminant” şi hilar mesaj pro – Dobrincu postat la adresa : http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments , o mostră de mesaj ideologic orientat împotriva intereselor româneşti. Şi adăugam :„Sînt un basarabean sorocean, iar tatăl profesorului universitar Vladimir Tismăneanu a persecutat familia mea din Basarabia în perioada 1940-1941. Familia lui Vladimir Tismăneanu nu a plătit vreodată daune familiei mele pentru acele persecuţii. Aş cere acum lui Tismeneţki, milioane de euro compensaţii pentru răul făcut neamului meu de neamul Tismeneţki, ori Tismăneanu, cum îşi zic ei acum ! Din această cauză, declar la modul cel mai solemn : Oricare prieten cu Vladimir Tismăneanu devine automat duşmanul meu personal! Se aude, domnule Eugen Negrici (fostul meu prieten), semnatar al Raportului Tismăneanu? Dorin Dobrincu se înscrie în categoria şcolii internaţionaliste Roller, de istorici români lipsiţi complet de onestitate intelectuală. Sigur, între Mihai Roller şi Dorin Dobrincu există o diferenţă. Mihai Roller era internaţionalist în vena cominternist- cominformistă. Dorin Dobrincu este internaţionalist în vena ideologiei deformate iudeo- creştine, inventată după 1800 AD. Ideologia iudeo- creştină vrea să ne înveţe că Limba Română nu poate fi Lingua Sacra! În fine, dacă vrem neapărat să ne ocupăm de intellectual garbage, atunci se poate demonstra că textele lui Dorin Dobrincu sunt încărcate cu tomberoanele minciunilor prin omisiune şi tomberoanele minciunilor prin comisiune.”
Acţiunea acestui Dorin Dobrincu este îndreptată şi asupra lui Sandu Tudor, intelectualul român care a fost iniţiatorul mişcării culturale Rugul Aprins ce marca o Renaştere în Limba Română sacră a primului umanism bizantin.
Prin faptul că sunt complici la această nouă persecuţie, Andrei Pleşu şi Mihail Neamţu decad de la orice pretenţii de roluri pozitive în cultura română.
În domeniul certitudinilor recente, Holocaustul se măsoară prin dimensiunea unor compensaţii pecuniare. Într-un interviu consemnat aici, http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/ , Cristian Neagoe zice :”ne inflamam nevoie mare de svastica de pe curu poneiului, dar ne facem ca nu stim nimic despre holocaustul din Romania.”
Cerceii Doamnei noastre, Maria de Mangop, aveau formă de svastică, ştiai tu asta, “prea cultule” Cristian Neagoe ? Cum îţi permiţi tu, bietule Cristian Neagoe, să pui imaginea cerceilor Doamnei noastre, de sânge imperial suprem, “pe curu poneiului”? De ce îţi baţi joc de imaginea şi istoria României, prea infatuatule Cristian Neagoe ? Şi eşti plătit de Institutul Cultural Român, toată insulta asta la adresa României este plătită din impozitarea românilor! Ei, da, noi, românii, ne asumăm svastica, este un simbol care face parte din istoria civilizaţiei noastre ariene de excelenţă! ICRNY trebuia în esenţă să execute la standardele de excelenţă o reprezentare culturală a României la New York. Iar aceste standarde de excelenţă pentru o reprezentare culturală a României la New York implică anterior nişte studii serioase de geografie behavioristă. Din bibliografia prezentată pe un alt blog de prietenii lui Cristian Neagoe nu rezultă aceasta. Cristian Neagoe a citit măcar studiile lui Paul Claval? Nu ştie nimeni?! Există nişte arhetipuri culturale româneşti, deşi unii culturnici, începând cu Andrei Pleşu la 5 februarie 1990, scuipă peste ele. Institutul Cultural Român avea datoria morală să popularizeze, mă rog, să facă publicitate, ostensivă şi chiar, de ce nu?, ostentativă, acestor arhetipuri culturale româneşti. Ştie cineva, (eu nu am găsit date de vreun fel), după ce metodologie se conduc secţiile din străinătate ale ICR? Vă atrag atenţia că orice metodologie pentru ICR trebuie să incorporeze noţiuni de Teorie Culturală, iar acestea la stadiul dell’arte. Apoi, în ce măsură a respectat ICRNY proporţia corectă endogen/exogen în expoziţia „românească” de la New York?
Titus Filipas
Am căutat pe diverse bloguri, date care să arate extensia studiilor lui Cristian Neagoe :
http://mirunavlada.wordpress.com/2008/08/11/adevarata-fatza-a-lui-cristian-neagoe/
http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/
http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html (acest anonim Slow Forward, sub care se ascunde un exogen lipsit de civilitate, s – a enervat cumplit împotriva mea, şi proferează un potop de jigniri pe blogul său. Este cumva influenţa „şcolii de civilitate” a exogenului Horia Roman-Patapievici care conduce Institutul Cultural Român?).
ICRNY trebuia în esenţă să execute la standardele de excelenţă o reprezentare culturală a României la New York. Iar aceste standarde de excelenţă pentru o reprezentare culturală a României la New York implică anterior nişte studii serioase de geografie behavioristă. Din bibliografia prezentată pe un blog de prietenii lui Cristian Neagoe nu rezultă aceasta. Cristian Neagoe a citit măcar studiile lui Paul Claval?
Departe de mine gândul de a conspira împotriva aurei de competenţă a domnului Cristian Neagoe. Dar aici este vorba pur şi simplu despre incompetenţa crasă a lui Horia Roman-Patapievici.
Titus Filipas
Civilitatea este artă care cere timp spre a fi învăţată. Generaţii chiar. Eu sînt un endogen. Strămoşii mei răzeşi erau vecini cu moşia lui Miron Costin din judeţul Soroca.
Personajul real ce se ascunde sub avatarul Slow Forward pare un exogen de rea credinţă. Asta explică incivilitatea sa şi limbajul macaronez.
“Daca totusi blogul pe care-ti publici aberatiile e un misto subtil, ei bine, problema ta e ca-i prea subtil.”, îmi spune avatarul Slow Forward*, http://sfwd.blogspot.com/2008/08/raspuns-2.html . Este doar blog de honnête homme, îi răspund. Dacă personajul Slow Forward nu-i înţelege conţinutul, este pentru că provenim din familii cu arhetipuri culturale diferite. În plus, acum „l’enfant gâté a succédé à l’homme cultivé”.
Trăim în timp postmodern. Când toate valorile au căzut. Deci Cristian Neagoe nu este o valoare. QED. Este o alegere a Institutului Cultural Român. Citesc lista “The Good Guys”. Recunosc numele unor persoane care au primit stipendii de la Institutul Cultural Român. Asta explică şi alegerile lor, convergente cu interesele.
Titus Filipas
*este amuzant că anonimul Slow Forward a şters imediat această frază de pe blogul său după ce a citit articolul meu.
Bloggerul Slow Forward construieşte în postarea http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html , o taxonomie maniheistă. Iată cum era alcătuită lista celor răi, foarte răi/chiar proşti, foarte proşti, în acea postare : “Idiocracy:Ion Iliescu/Andrei Badin/Valentin Stan/Luiza Moldovan/Grigore Culian/Lilick/Victor Ciutacu/Raluca22/Radu Tudor/Roxana Iordache/Alexandru Petria/Maria Barbu/Mos Califar/Titus Filipas/Dan Mircea Cipariu/Alandra/Oana Stoica Mujea”.
De ce suntem noi răi, foarte răi/proşti, foarte proşti? Pentru că am îndrăznit să criticăm opera lui Cristian Neagoe!
Pe blogul avatarului chinezu, Cristian Neagoe îşi recită opera, deschide aici http://chinezu.eu/2008/08/12/sinteza-zilei-se-pisa-pe-icrul-lui-patapievici-si-viceversa/ . Primul “viers” compus şi citit de Cristian Neagoe este un caz clar şi cras de gerontofobie. Nu înţeleg de ce nu intervine din oficiu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Există nişte legi în România. Întâmplător, am ieşit „la pensie”, aşa cum spune Cristian Neagoe în “viersul” care place foarte mult avatarului Slow Forward. De altminteri listarea Idiocracy începe cu seniorul politicii româneşti, tocmai cu pensionarul Ion Iliescu.
Avatare Slow Forward, tu chiar trebuie să ceri eutanasierea pensionarilor ! Promiţi ? Îţi mulţumesc anticipat. Îmi displace spectacolul sângelui pe şinele de cale ferată. Deşi poate tu o consideri tot formă de artă.
Titus Filipas
Citesc pe blogosfera românească articolul Interzis minorilor – Cristian Neagoe, de Oana Stoica Mujea, vezi
http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2008/08/12/interzis-minorilor-cristian-neagoe/ .
Simpaticul avatar dadatroll inserează pe diverse bloguri implicate în discuţia privind cazul Cristian Neagoe şi Institutul Cultural Român, comentariul: “Da dece na bagat niste cosulete impletite daca vroiau arta romaneasca? Si cultura?”
I- am răspuns : dadatroll, chestiile acestea cu împletiturile de nuiele sunt greu de învăţat, greu de realizat. Înainte de 1989, când mergeai de la Păuşa pe drumul forestier spre Mănăstirea Stânişoara, era la ieşirea din Păuşa o mică gospodărie neobişnuită. Casa, gardul, poarta, erau împletite de un rumân sarac numai din nuiele. O adevărată operă de artă rumânească.
Admir şi propaganda subtilă pe care o fac agenţii Rusiei (sau este doar unul, ce scrie sub diverse nick – uri, dadatroll exclus) inflitraţi pe acel blog prin „comentariile” lor împotriva culturii române. O cultură care există, place aceasta Moskovei au ba. Însă referirea lor la Ştefan cel Mare, –prin piesa Apus de Soare–, mi se pare prea diafană. Să elaborăm noi.
După ce Marele Cneaz Ivan al III- lea (1440 -1505), Gosudarul ori „Cel care a strâns Rusiile”, se căsătoreşte cu Zoe -Sofia, fiica lui Toma Paleologul, frate al lui Constantin al XI -lea Paleologul, ultimul împărat la Constantinopol, se creează mitul că Rusia moscovită preia drepturile Paleologilor. Căsătoria lui Ivan III cu Zoe avusese loc pe data de 12 noiembrie 1472. Fixarea datei nu era întâmplătoare. Ea ne arată cât de bine funcţiona la acea dată spionajul Moscovei. Cu o lună mai devreme, mai precis pe data de 14 septembrie 1472, avusese loc în Moldova căsătoria voievodului Ştefan cel Mare cu prinţesa Maria de Mangop, din familia imperială a Comnenilor (dar care avea şi sânge de Paleolog, ceea ce o îndreptăţea la heraldica vulturului bicefal, Comnenii nu au avut o heraldică, aceasta era o modă nouă, împrumutată din Apusul Europei de către ultima dinastie bizantină). Prin căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, se stabileşte legitim o continuitate legală între Moldova Comnenă şi Moldova Muşatină. Cel puţin un spion al Moscoviei fusese impresionat de fastul nunţii în cetatea de scaun de la Suceava şi a raportat Gosudarului ce a văzut. Nouă, ne povesteşte frumos despre acestea Mihail Sadoveanu în romanul „Fraţii Jderi”, volumul al doilea.
Ctitoria lui Ştefan cel Mare „Mănăstirea Putna este singurul loc din lume care adăposteşte, în acest moment, cele mai multe piese conţinînd simboluri de putere imperială bizantină”, excerpt din revista Rost, vezi http://www.romfest.org/rost/iul2004/stefan_atlet.shtml.
Scrisoarea călugarului Filofei din Pskov adresată fiului Sofiei, Marele Cneaz Vassili al III- lea (1479 – 1533) care la 1510 cucerea oraşul, îi precizează acestuia şi semnificaţiile Rusiilor unite: “Doua Rome au căzut. Cea de a treia Roma s-a ridicat acum.” Scrisoarea păstrată este de fapt un text apocrif. Dar nu aceasta contează, ci starea de spirit în Rusii, care ducea la crearea acelui document apocrif, mărturisind pentru starea ignară a călugărului generic Filofei.În anul 1589, este surprins de această stare de spirit agresivă patriarhul Ieremia al II-lea de la Constantinopol, ce călătorea în Rusii pentru a colecta ajutoare. Clerul rus profită. Îi cere imediat să recunoască o biserică autocefală la Moscova, capitală pe care să o declare “Cea de a treia Roma”. La început, marele teolog şi cărturar Ieremia al II-lea rezistă la aceste presiuni lipsite de elementară civilitate. El ştia mult mai multe decât ruşii. Anume că epitetul “a treia Roma” avea o semnificaţie apocaliptică. Dar muscalii pravoslavnici insistă în ignoranţă. Grecul cedează aparent, însă redactează un document conţinând de fapt numai venin prin recunoaşterea Patriarhului Iov la Moscova – “a treia Roma”. Abia prinţul nostru Dimitrie Cantemir îl lămureşte în 1721 pe imperatorul Petru cel Mare despre adevărata semnificaţie din actul scris de patriarhul grec Ieremia al II-lea de la Constantinopol la anul 1589. Incontestabil, Petru cel Mare detesta prostia. Prin ukaz, el desfiinţează imediat patriarhatul. Eugen Ionescu povestea că un mare intelectual francez vorbea compătimitor despre românul Paul Goma „care nu are suprafaţă”, spre deosebire de rusul Soljeniţîn, acum Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească! Stalin reînfiinţează, în anul 1941, patriarhatul de la Moscova. Dizidentul anti- stalinist Soljeniţîn nu protestează în vreuna din cărţile sale pentru a denunţa patriarhatul apocaliptic de Moscova reînfiinţat de Stalin. Superficialitatea lui Soljeniţîn ?
Titus Filipas
Mărturisesc, titlul postării a fost inspirat de aici : http://mirunavlada.wordpress.com/2008/08/11/adevarata-fatza-a-lui-cristian-neagoe/ . Şi mă adresez acestui/acestei Miruna Vlada.
De ce nu daţi o mostră din scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe? El scrie într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic “simplu cetăţean”. Dar aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc, perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică marxist – leninistă a existenţei realităţii directe. Misticismul rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 