Determinare pentru Tismăneanu

Acum înţeleg determinarea lui Traian Băsescu pentru a impune Raportul Tismăneanu. Ideologul post-cominternist Vladimir Tismăneanu explică tranziţia în politica economică din 1971 a lui Nicolae Ceauşescu prin influenţa ideologică a lui Kim Ir Sen. Eu o explic prin faptul că Richard Nixon îl considera pe Nicolae Ceauşescu drept factor cu „utilitate marginală” pentru America. Deciziile curente ale capitaliştilor –Richard Nixon era lider al lumii capitaliste!– în obţinerea de profit, se ştie, sunt ghidate numai de identificările unor utilităţi marginale. Însă Raportul Tismăneanu precum şi articolul din Wikipedia în limba română care tratează importanţa anului 1971 pentru România pun esenţialemente în cauză influenţa vizitei efectuată de cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu în  R.P.D. Coreeană (9 – 15 iunie). Dar tot în 1971, bunul prieten american Richard Nixon hotăra să nu mai acopere cu aur tipărirea dolarilor noi. Regimul Nicolae Ceauşescu primea bani în neştire de la World Bank. Acei bani au permis creşterea PIB-ului cu peste 10 % în următorii cinci ani. Însă împrumutul de hârtie verde cotată exorbitant  a trebuit să fie achitat de România cu valori din economia sa reală, valori care îşi aveau originea mai ales în sectorul primar, unde valoarea economică este autentică. Iar comentatorii de la Radio Europa Liberă spuneau,  şi acum textul din Raportul Tismăneanu  care se învaţă în şcoli le spune copiilor, că de vină  a fost influenţa lui Kim Ir Sen ! Istoria se repetă. Împrumutul de 20 de miliarde dolari (tot simplă hârtie de culoare verde) forţat în prezent de FMI va trebui să fie achitat cu valori din economia reală a României. Dacă economia va mai exista. Dacă nu, România va fi declarată stat falimentar. Ce-i pasă lui Vladimir Tismăneanu ! El este preocupat doar  să îl împingă pe Cornel Nistorescu spre punctul  Godwin, şi pare foarte  supărat că acesta rezistă la derapaj. 

Titus Filipas

Amintiri despre un „iluminism matern” bucureştean

Citesc pe blogul domnului Nicolae Gimiga http://nicolaegimiga.wordpress.com/2009/08/04/cornel-nistorescu-l-a-dat-afar%c7%8e-pe-mircea-badea-frate-stiri-proaspete-din-anul-1997/#comment-3  :“Tocmai când voiam sǎ ignor în tǎcere non-subiectele zilei de astǎzi, Mircea Badea a fǎcut o dezvǎluire senzaţionalǎ: Pânǎ şi pe el l-a dat afarǎ Cornel Nistorescu! Bine, undeva prin Evul Mediu când lucra el la Radio Total, dar nu asta conteazǎ. Concluzia: Unde dǎ Nistorescu creşte!”

Bine scris. Îmi aduc aminte că Mircea Badea a mai vorbit. Fusese angajat la Radio Total de Doamna Jana Gheorghiu. Era colegă de facultate cu mama lui Mircea Badea. Nu avea copii, şi îi plăcea să îşi viziteze  frecvent „colega cu pruncul”. Mircea Badea povestea că era în transă ascultând (sigur, aici este vorba despre amintiri după vârsta de trei ani) discuţiile lor. Bănuiesc că erau foarte interesante conversaţiile  lor. Nu era iluminism de salon parizian, ci un „iluminism matern” bucureştean.

Titus Filipas

Declaraţii ale ziariştilor Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu

Câteva declaraţii „deontologice” ale ziariştilor Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu, la întrebări puse în articolul “Magureanu inca ii ameteste pe greii presei”, vezi aici http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-07-22&id=240522

Întrebarea lui Victor Roncea se referea la identificarea momentului unei pretinse dezvăluiri ce ar fi fost făcută cu totul benevol presei la începutul lui 1990 de către Virgil Măgureanu (aşa zice domnia sa în prezent), cum că domnia sa a fost ofiţer de securitate sub acoperire mai înainte de înfiinţarea SRI.

Victor Roncea: +Cornel Nistorescu e singurul care pare sa-si aduca aminte precis. El declara concis: “Era vorba de martie-aprilie 1990. Si a aparut in Expres, pe ultima pagina. Era o notita mai maricica”. Care, probabil, a scapat atentiei civice.+, mai comentează ironic Victor Roncea.

Victor Roncea: +L-am cautat apoi pe Ion Cristoiu, care isi aducea aminte mai degraba de anii 1994-1995, cand i-au aparut file din Dosar in Evenimentul Zilei. Cristoiu m-a indrumat spre Cornel Nistorescu, responsabil de suplimentul platit de Europa Libera. Amintindu-si de acele zile, Cristoiu e si acum amuzat cum a descoperit ca vecinul sau de deasupra, intamplator Virgil Magureanu, e securist si disident: in 22 decembrie 1989, la poarta blocului a aparut un TAB. “N-am banuit nimic pana in acel moment. Era un tip retras. Mi-am facut cruce!”, spune Cristoiu. E adevarat: despre profesorul Virgil Magureanu se stia atunci doar ca lucra la “Stefan Gheorghiu” pe langa Iosif Boda, Dorel Sandor, Elena Zamfirescu si Rodica Culcer, cele doua ocupandu-se si de revista Partidului, “Era Socialista”.+

Titus Filipas

Trei jurnalişti Old Boys

Eu am văzut emisiunea TV specială, în direct, din 23 august 2007. Când lui Tudor Octavian i-a “scăpat porumbelul”  despre faptul că a fost martor ocular  la momentul zilei de 23 august 1989, moment doveditor că dictatorul Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea supremă  în România. Bineînţeles, ulterior acelei  dezvăluiri pe canalul Realitatea TV, ziaristul  Tudor Octavian a încercat să mai “dreagă busuiocul”.

Constat că este bizar comportamentul acestei triade de vechi jurnalişti :

(i)                 Tudor Octavian (se spunea că el conducea şi realiza de facto revista Flacăra a lui Adrian Păunescu, investit acolo direct de  Nicolae Ceauşescu, astfel indirect şi domnul Tudor Octavian avea foarte multă putere);(ii)                Cornel Nistorescu (a fost coleg cu Tudor Octavian la redactarea unui ziar studenţesc; Tudor Octavian povestea cu amuzament şi admiraţie despre Cornel Nistorescu cum şi-a bătut joc de un plutonier de miliţie absolut paşnic, care până la urmă s-a speriat de el, miliţianul acela avea simţul  corect că Nistorescu poseda  putere ori/şi  protecţie); (iii)              Ion Cristoiu (el şi Cornel Nistorescu au fundat ziarul Evenimentul Zilei care a creat atunci atmosfera publică lipsită complet de bun simţ din România, cei doi ziarişti Old Boys  poartă o responsabilitate imensă, cineva îmi spunea că ei au ascultat şi urmat doar un ordin). Apoi, eu personal sînt convins că Ion Cristoiu a jucat un rol în conspiraţia pentru “eutanasierea patriarhului Teoctist”. Cu 10 zile înaintea operaţiei patriarhului, ziaristul Ion Cristoiu   i-a luat un lung interviu acelui chirurg Sinescu, prezentat drept una dintre somităţile ştiinţei româneşti, şi în ce ditirambi!  Coincidenţe de genul acesta nu sunt chiar întâmplătoare.

Succesul iniţial înregistrat de  partidul PNG al patronului Gigi Becali s -a bazat pe  faptul că Partidul Noii Generaţii se prezenta publicului drept  necesară  mişcare de redresare morală în România de atunci, opusă categoric imoralităţii promovate de ziarul domnilor  Cornel Nistorescu  şi Ion Cristoiu.

Ulterior, este evident din care motive,  dar nu bănuiesc măcar la ordinele cui, domnul Cornel Nistorescu s -a simţit dator să îl atace dur pe politicianul Gigi Becali. Întreb, oare trebuiau puse  ghilimele la politician ?

Trebuie  să recunosc că unele dintre atacurile publice puse la cale împotriva “politicianului” Gigi Becali au fost extrem de inteligente.

Amintesc generarea canularului despre Împăratul Becali (sic!).

Citez aici dintr -un număr  mai vechi  al ziarului  bucureştean Ziua:

+ Gigi Becali îsi cauta stramosul împarat al Bizantului. Gigi Becali afirma ca este posibil sa se traga din familia unui fost împarat al Imperiului Bizantin, Fernando Becali, informeaza Rompres. „Este vorba despre un împarat al Imperiului Bizantin din anul 1413. Istoricii l-au descoperit si m-au informat despre acest lucru. Nu stiu, dar poate este posibil sa am o legatura cu el, asa ca i-am rugat pe istorici sa cerceteze”, a spus Becali.+

Realitatea bine documentată  este aceea că la anul 1413 puteau clama,  justificat, titlul de împărat al Bizanţului numai două personaje istorice perfect bizantine :

(a) Manuel al II-lea Paleologul, care domnea la Constantinopol;

(b) Manuel al III-lea Comnenul, domnind la Trebizonda (Trapezunt), acest împărat  a fost strămoşul Mariei de Mangop.

Nu există deci vreo nişă, la anul 1413 în dinastia Comnenilor (mai veche), ori în dinastia Paleologilor (mai nouă, dinastie de “uzurpatori”), unde ar putea fi eventual plasat un bizar, hilar,  ipotetic „împărat Becali”.

O cercetare mai atentă dezvăluie totuşi că ar putea exista o nişă istorică relativă pe intervalul 1413 – 1414.

Nu pentru titlul de „împărat al Bizanţului”, ci pentru acela de „voievod al Romaniei veneţiene”. Într -adevăr, datele arată prezenţa istorică reală a lui Michele Steno, doge al Veneţiei (adică voievod al Romaniei veneţiene, cu alţi termeni), de la 1400 la 1413, precum şi  prezenţa istorică a unui doge Tommaso Mocenigo, voievod al Romaniei veneţiene de la 1414 la 1423. Cu un hiatus istoric între ei.

Nu pot să nu admir inteligenţa inventatorilor canularului, probabil nişte „Old Boys” care scriau în presa studenţească românească dinainte de 1989. Cine dintre aceia care au supravieţuit avea interesul direct să monteze canularul prin care “politicianul” Gigi Becali a fost discreditat total ? Eu îl bănuiesc pe ziaristul Cornel Nistorescu, cel care avusese cu Gigi Becali un conflict televizat în “Miezul Problemei”, emisiunea domnului Mădălin Ionescu. Dar este numai o „ipoteză de lucru”, sper să nu fiu dat în judecată pentru aceasta. Şi lista „ipotezelor de lucru” rămâne deschisă pentru oricine.

Din care fragmente de presă a fost încopciat acel canular despre  “împăratul Becali”?

În ziarul Jurnalul Naţional http://www.jurnalul.ro/articol_62922/toreador_becali___vot_romanesc_la_localele_din_spania.html, am găsit mai întâi fragmentul: „Becali are multi sustinatori în Peninsula Iberica”, apoi fragmentul „Asociatia Românilor din Coslada si San Fernando”, printre care s – ar fi putut  găsi şi eventuali  susţinători ai partidului  PNG.

Titus Filipas