Organizaţia de producţie şi comerţ numită Fondul Plastic a fost o cooperativă utopică unică pentru artizanat, şi de asemenea un remarcabil pol de competitivitate al României comuniste. Atunci când liderii revoluţionari Los Barbudos au vrut să construiască o cooperativă pentru suportul artiştilor plastici în Cuba Libre, au vizitat toate structurile similare din ţările socialiste şi singura organizaţie economică eficientă care le -a plăcut au aflat- o în România. O scurtă istorie a Fondului Plastic, în vremea vechii sale prosperităţi dar şi în nefericitul timp al tranziţiei, o găsiţi prezentată aici:
http://www.romanialibera.ro/a126504/fondul-plastic-un-business-pe-cale-de-disparitie.html
La Fondul Plastic, produse artistice şi artizanale de serie mică realizate în acord cu un etos românesc deveneau extrem de atractive şi pentru clienţii din ţară, şi pentru cei din străinătate. Cine îşi mai aduce astăzi aminte de managerul şi creatorul Fondului Plastic ca întreprindere economică de succes*, aceasta e întrebarea. Ar merita o carte întreagă. El a combinat economia de scală cu structura organizaţională asociativă de tip cooperativă muncitorească. Această formulă convenea perfect regimului de atunci, dar i –a atras şi pe comuniştii cubanezi. Care l– au cerut în mod expres pe acel manager regimului românesc de atunci, să vină pentru organizarea unei cooperative naţionale pentru artişti în Cuba Libre. Tovarăşul Fidel Castro se bucura de un asemenea prestigiu în lumea comunistă, încât liderii români au acceptat. Însă n – a acceptat şi înţeleptul manager. De ce ? “Păi, dacă începe securitatea să îmi cerceteze dosarul…”, l – am auzit spunând.
*Marie Rose Mociorniţă mărturisea că mama domniei sale a fost ajutată de acel manager, acceptând spre vânzare produsele sale artizanale. A fost singura sursă de supravieţuire pentru familia unui fost mare capitalist român.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 