Bosforul tracic şi Chersonesul tracic

@Petrache spune : http://nastase.wordpress.com/2014/08/15/15-august/ „Vom reda Strâmtorile grecilor”. Care dintre ele mai întâi ? Bosforul tracic, ori Chersonesul tracic ? Mai ziceţi : “apoi îi vom lua pe greci la noi”. Grecii sunt de multă vreme asociaţi cu Occidentul în Comunitatea Europeană, apoi, după 1989 când s-a prăpădit România prin “revoluţia din decembrie”, intraţi în Uniunea Europeană. În toată acea perioadă, grecii au primit o mulţime de bani de la Comunitatea Europeană/ Uniunea Europeană pentru a fi eradicaţi vlahii (armânii) de pe Via Egnatia, singurii europeni vechi care mai păstrau conştiinţa drepturilor de nobleţe dobândite prin Constituţia Antoniniană din 212 AD (drepturi pe care le avem şi noi). Bilderbergii sunt parveniţi !
Titus Filipas

Frederic cel Mare către Voltaire

Prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, Franţa renunţă la drepturile atribuite şi parafate  prin Capitulaţiunea din anul 1740 la Constantinopol! Exact acel tratat de la 1740 garanta frontiera românească pe rîul Bug care se varsă în Marea Neagră. Deci după abandonarea Canadei în războiul de şapte ani (vezi celebra expresie de evaluare a Canadei : „quelques arpents de neige”), Voltaire creează un lobby puternic pentru abandonarea garanţiei franceze la frontiera Romaniei pe Bugul pontic.

Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat dupa încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): +[…] Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles. Voilà un chancelier sans chancellerie qui vous devient inutile, un nouveau venu que peut-être vous ne connaissez pas, et qu’il faudra prévenir par quelques vers flatteurs avant d’entamer l’affaire de Jacques-Marie; enfin un témoignage que vous me demandez, et qui n’est pas selon le style de la chancellerie. On prétend qu’un attestat de l’officier général dans le régiment où il sert est suffisant, et que les princes ne doivent pas s’abaisser à demander grâce à d’autres princes pour ceux qui les servent, ou il faut en faire une affaire ministérielle. Voilà ce qu’on dit. Pour moi, qui ne suis exercé ni en style de chancellerie, ni profondément instruit du punctilio, je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris qu’il       dise un mot en faveur du jeune homme au nouveau chancelier. Si les anciens usages barbares prévalent contre les bonnes intentions de François-Marie Arouet de Voltaire […], il faudra s’en consoler, car ce n’est pas une raison pour que nous déclarions       la guerre à la France. […] Le destin des choses humaines est de changer […] : peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.[…] Vale. Fédéric.+

Dar, sincer să fiu, nu mă aşteptam să îl văd implicat şi pe matematicianul D’Alembert în lupta pentru spulberarea Romaniei Orientale creată prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Bizar acest mod de „accelerare a istoriei”!

Titus Filipas

Un corpus epistemic al statului de drept

„Nimic nu durează împotriva dreptăţii”, “Rien ne dure contre la justice”, spunea istoricul francez Jules Michelet (1798-1874).  Nu trebuie să confundăm democraţia achiziţională de acum, cu democraţia statului de drept. Mai multe generaţii de jurişti romani străluciţi, a căror lucrare acoperă primele două secole ale erei creştine, au construit un corpus epistemic al statului de drept. Pentru români, acest corpus epistemic al statului de drept este un arhetip cultural care defineşte sufletul românesc. Trebuie să înţelegem că Romania apare din această jurisdicţie romană a statului de drept, finalizată prin Constituţia pentru “romanitas” (termenul îi aparţine lui  Tertullian). Este  Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Prin efectele jurisdicţiei romane şi a Constituţiei lui Caracalla de la 212 AD, până la Anul Domnului 285 Imperiul Roman se transformă în Romania. Iar romanitas devine “naţionalitate română” şi “suflet românesc” (termenii lui Mircea Vulcănescu). Dar mă întreb dacă nu cumva Mircea Vulcănescu a fost influenţat de aforismul lui Jules Michelet: “Un suflet cântăreşte infinit mai mult decât un  regat, un imperiu, uneori mai mult decât specia umană.”

Titus Filipas

Specificitatea Revoluţiei de la 1848

Vezi la adresele URL http://www.romanialibera.ro/a156931/mark-gitenstein-propus-ambasador-al-sua-pentru-romania-are-origini-romanesti.html şi http://www.romanialibera.ro/a156992/mama-facea-campanie-electorala-din-trasura.html , mărturii ale unor evrei privind relaţiile dintre  români şi evrei în perioada interbelică. Nici vorbă despre despre anti-semitism românesc în perioada interbelică ! De fapt, abia după instalarea regimului Petru Groza apare o provocare a membrilor PCdR,  alogeni în absoluta lor majoritate, împotriva românilor. La Craiova, repet, la Craiova!, era  instalat ostentativ un prefect comunist evreu ! Ce vroiau ei să demonstreze cu asta ? Iar despre Caracal, o veche aşezare aflată pe Via Alutana,  repet, despre Caracal, capitala Romanaţilor, un nume de judeţ care demonstra că  Romanaţii făceau parte din Latium Novum, că numele  Romanaţii apăruse înainte de Anul Domnului 381, se creează mitul urban că acolo s-ar fi răsturnat “carul cu proşti”. Şi activiştii alogeni veniţi de la Bucureşti, activişti ai noului partid ajuns la putere în România, arătau foarte precis chiar şi locul unde se răsturnase “carul cu proşti” în Caracal. Era de fapt locul pe unde intraseră la anul 1848 revoluţionarii care citiseră pe româneşte Proclamaţia de la Câmpia Islaz. Revoluţionarii români urmaseră şi ei anticul traseu Via Alutana. Aici se vede specificitatea Revoluţiei de la 1848 pentru români, în corul de “universalitate masonică” al  revoluţiilor europene  de la 1848. Via Alutana leagă Transilvania de podul construit de împăratul Constantin cel Mare peste Dunăre. Traseul drumurilor romane ducea mai departe, spre Nova Roma, sintagmă-sigiliu afirmată la Conciliul din  381 AD de la Constantinopol. Revoluţionarul Popa Şapcă a jucat un rol capital în Proclamaţia de la Câmpia Islaz. Însă revoluţionarul Popa Şapcă venea din acel sat din  bordeie de la Celei unde locuiau urmaşii paznicilor podului construit de  Constantin cel Mare. Când revoluţia românească începea şi în Transilvania, acolo se strigă : “Noi vrem să ne unim cu Ţara!”. Dovada că exista o conştiinţă despre “naţionalitatea românească”, despre “sufletul românesc”. Era produsul unei construcţii juridice romane perfecte, o construcţie juridică intergeneraţională, elaborată pe parcursul primelor două secole după naşterea Domnului, şi finalizată prin Constituţia Antoniniană de la 212 AD. Istoriografii de la Oxford University consideră că solida jurisdicţie romană reuşea să transforme, de la 212 AD până la 285 AD, Imperiul Roman în Romania.  

Titus Filipas

Naţionalitatea română în fluxuri arhetipale

“Cine a  trăit, nu moare niciodată.” Viersul romanticei Emily Brontë  (1818 –   1848) se potriveşte spre a caracteriza viaţa filosofului român Mircea Vulcănescu (1904 – 1952).  Intuiţiile sale de o luciditate extraordinară vin în memorie la această oră astrală a României. Ne ajută să înţelegem acest timp unic, printr-o integrală care pleacă din „ispita dacică” în specificitate si universalitate. Zalmoxismul, de la Herodot citire, spune că spaţiul cultural din Vestul Pontului Euxin este racordat la universalismul cultural inventat prin renaşterea saitică. Tracism este nume simplificat pentru ‘socii’-alizarea ilirilor, traco-daco-moesilor, iar după Zosimus, şi a populaţiilor aflate în secolul IV între Carpaţi şi Nipru..  

Mircea Vulcănescu percepea toate aceste fluxuri arhetipale şi le transmitea prin reprezentări ontologice. Or, cum scrie Constantin Noica,  „El n-avea măsură. Îşi spunea gândul (…) şi, în clipa când vroia să se oprească, venea ceva de dindărătul gândului. Nu atât torentul de cunoştinţe şi gânduri era copleşitor, nu atât revărsarea, cât izvorul. Ceva din neştiutul spiritului nu înceta să se refacă.” Mircea Vulcănescu a fost comparat adesea cu Emil Cioran. În percepţia timpului nostru istoric, intuiţiile lor sunt complementare. Date noi se conjugă spre înţelegere în structura limbii române pe care au vorbit-o cu patimă şi lumină. “Naţionalitatea este o însuşire metafizică, (”suflet românesc”, sau “spirit românesc”  spre deosebire de “naţiune”),   calitate ireductibilă, spirituală. Naţionalitatea română este imuabilă.”  

„Am apărat şi am păstrat. Se cheamă acesta destin?”, întreabă retoric Emil Cioran, vorbind depre naţionalitatea română. „Tragedia României este că  în primul rînd trebuie să ştie că devine tare. Conştiinţa este antecedentul fiecărui act de viaţă într o ţară  fără istorie, pe cînd în marile naţiuni — cazul tipic al Franţei — conştiinţa este consecutivă actelor de afirmare.”, adaugă un Cioran puţin descumpănit. Franţa se afirmă şi capătă „conştiinţa consecutivă actului de afirmare” prin victoria anti-islamică a lui  Charles Martel la Poitiers,  în anul 732. Abia prin conştiinţa  acelei victorii se creează faimoasa aristocraţie ereditară franceză  care va susţine statul francez un mileniu, până ce apar alte forţe victorioase pe scena istoriei. Naţionalitatea română se naşte  ca „romanitas” prin Constituţia Antoniniană din Anul Domnului 212. Jurisdicţia romană îşi desăvârşeşte plenar efectele (evaluarea istoriografilor de la Oxford University) până la 285 AD, când Imperiul Roman se transformă în Romania.

Titus Filipas

Hiper-cabala Bilderberg

Elita globală, persoane foarte importante ce conduc din umbră planeta şi fixează direcţiile pe care urmează a se chinui destinele oamenilor simpli, îşi fixează o întâlnire  la fiecare termen de an, în ceea ce se cheamă  hiper-cabala Bilderberg, vezi şi http://www.guardian.co.uk/world/2009/may/13/in-search-of-bilderberg . Semnificativ şi pentru destinul nostru ca naţie, anul acesta reuniunea Bilderberg se întâmplă la Atena. Infatuaţi faţă de restul lumii, la fel cum era Silviu Brucan faţă de români, cei din hiper-cabala Bilderberg  consideră că proştii (ori “stupid people”, cum ne zicea nouă Silviu Brucan) nu intuiesc motivul generator de teamă care a provocat această ultimă reuniune Bilderberg tocmai la Atena! Să ne reamintim,  cu vreo juma’ de an în urmă, la Salonic şi Atena aveau loc tulburări generate de “anarho-separatişti”. Pentru “stupid people” din restul lumii, detaliul respectiv chiar nu are semnificaţie şi rezonanţă. Dar pentru armâni şi români, are. Lozinca blamaţilor  “anarho-separatişti”, altminteri persoane care proveneau din familiile cele mai ilustre ale acestei planete, pe lângă care personajele bogate şi puternice din hiper-cabala Bilderberg apar doar ca fiind nişte parveniţi lamentabili la scara mare a istoriei modelate prin Renaşterea saitică, era recunoaşterea sau re-instituţionalizarea Constituţiei Antoniniene de la 212 Anul Domnului. Or, aceasta ar însemna o înlocuire a domniei Răului cu domnia Binelui. Hiper-cabala Bilderberg este decisă a întrebuinţa  toată legitimitatea hobbesiană a folosirii Răului în favoarea lor, legitimitate pe care ei pretind  în mod fals că o deţin, pentru a împiedica răsturnarea de putere.

Titus Filipas

Voltaire şi pacea de la Kuciuc Kainargi

Prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, Franţa renunţă la drepturile atribuite şi parafate  prin Capitulaţiunea din anul 1740 la Constantinopol! Exact acel tratat de la 1740 garanta frontiera românească pe rîul Bug care se varsă în Marea Neagră. Deci după abandonarea Canadei în războiul de şapte ani (vezi celebra expresie de evaluare a Canadei : „quelques arpents de neige”), Voltaire creează un lobby puternic pentru abandonarea garanţiei franceze la frontiera Romaniei pe Bugul pontic.

Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat dupa încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): +[…] Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles. Voilà un chancelier sans chancellerie qui vous devient inutile, un nouveau venu que peut-être vous ne connaissez pas, et qu’il faudra prévenir par quelques vers flatteurs avant d’entamer l’affaire de Jacques-Marie; enfin un témoignage que vous me demandez, et qui n’est pas selon le style de la chancellerie. On prétend qu’un attestat de l’officier général dans le régiment où il sert est suffisant, et que les princes ne doivent pas s’abaisser à demander grâce à d’autres princes pour ceux qui les servent, ou il faut en faire une affaire ministérielle. Voilà ce qu’on dit. Pour moi, qui ne suis exercé ni en style de chancellerie, ni profondément instruit du punctilio, je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris qu’il       dise un mot en faveur du jeune homme au nouveau chancelier. Si les anciens usages barbares prévalent contre les bonnes intentions de François-Marie Arouet de Voltaire […], il faudra s’en consoler, car ce n’est pas une raison pour que nous déclarions       la guerre à la France. […] Le destin des choses humaines est de changer […] : peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.[…] Vale. Fédéric.+

Dar, sincer să fiu, nu mă aşteptam să îl văd implicat şi pe matematicianul D’Alembert în lupta pentru spulberarea Romaniei Orientale creată prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Bizar acest mod de „accelerare a istoriei”!

Este perfect demonstrabil că a existat şi există o conspiraţie istorică împotriva destinului nostru ca neam.  Nu mai departe decât învăţătura falsă despre “retragerea aureliană” propagată prin şcoală. Un advocatus fisci, Zosimus, cel care a scris Historia Nova cunoscând evenimentele de aproape, vedea “retragerea aureliană” numai ca pe o retragere a fiscului, nu a populaţiei din Dacia nord-dunăreană. Totuşi, pe temeiul contestabil al “retragerii aureliene”, ilustrul Voltaire scria într-o carte din anul 1731 că “acum teritoriul vechii Dacii este populat de greci”. Voltaire a jucat un rol absolut mizerabil pentru istoria noastră, Mihai Eminescu ţinteşte către el săgeţile tropilor  cu vârf  înmuiat în amarul vieţii noastre. Conspiraţia împotriva drepturilor noastre, conspiraţie plătită de ţarina Caterina cea Mare,  –Voltaire a jucat rolul de agent de influenţă în Occident–, chiar a existat ! Când Caterina cea Mare preia puterea în Rusia la sfârşitul  războiului de şapte ani, ea conducea un stat cam cât Olanda, inşii care contau şi deci meritau asistenţă (apărare de hoţi, tătari, pugaciovi şamd, erau cam tot câţi cei din Olanda, restul erau   mujici, nu contau, puteau fi vânduţi şi pe piaţă). Voltaire a jucat rol capital în extinderea împărăţiei ruseşti pe vremea Caterinei cea mare. Cât de moral a fost Voltaire, dacă luăm în calcul că a fost plătit de ţarină pentru a organiza un lobby pro-Rusia în Occident ? Acel infam lobby voltairian a pregătit semnarea tratatului de la Kuciuk Kainargi din anul 1774, “temei legal” pentru a fi creată NovoRossiia  în Romania Orientală nord-pontică, iar Marea Neagră să devină „lac rusesc”.

Titus Filipas

Gest futil şi anti-românesc

Recenta acţiune a guvernului Emil Boc de a simplifica acordarea cetăţeniei  române unui flux nedeterminat de alogeni (http://www.romanialibera.ro/a151702/moldovenii-pot-deveni-cetateni-romani-in-cinci-luni.html) constituie un gest futil şi anti-românesc. De ce un gest futil ?  Pentru că există drepturile istorice instituite prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Demonstraţiile „anarho-separatiştilor” armâni din urmă cu o jumătate de ani la Salonik s-au făcut tocmai pentru ca guvernul Greciei să recunoască  drepturile instituite prin Constituţia lui Caracalla de la 212 AD. Nu înţeleg de ce în România discutarea drepturilor istorice instituite prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 într-un mare Congres Naţional este considerată a fi un reprobabil act de  protocronism?  Condamnarea protocronismului de către Raportul Tismăneanu, o condamnare citită în Parlament de domnul Traian Băsescu, a fost în mod clar un act anti-românesc.  Prin reprimarea discuţiilor protocroniste oficiale din România despre Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212, o Constituţie care a creat ROMANIA!, este perpetuată numai în şcoli, la lecţiile de istorie, o mare minciună prin omisiune despre istoria adevărată a românilor ! Istoricii de la Oxford University consideră că lumea modernă începea la 285AD, prin actul lui Diocletian de separare între Romania Orientală şi Romania Occidentală. Iată că există un protocronism agreat chiar de către istoricii de la Oxford University.

Titus Filipas

Ideologia maghiarizării secuilor

Nici măcar vechile cronici ale maghiarilor nu îi prezentau pe secui drept una dintre Săgeţile ungureşti. Faptul că secuii nu sunt trib ungur este consemnat de savanţii Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează. În romanul Dracula, Bram Stoker* ni-l prezintă foarte clar pe mândrul conte Dracula drept unul dintre aristocraţii secuilor care au refuzat jugul ungar. Forţându -i să înveţe limba maghiară, ungurii le-a distrus demult identitatea lor de secui. Secuii nu sunt Săgeată ungară, ei au fost o cu totul altă etnie. Continuitatea multimilenară a secuilor în ţinutul lor intramontan din Carpaţii Orientali are o explicaţie. Depresiunile şi poienile montane favorabile vieţuirii umane, dar climatic nefavorabile pentru Vitis Vinifera, au fost “nişe ecologice” pentru acele fracţiuni ale dacilor care l-au sprijinit politic pe Deceneu în lupta de eradicare a viţei de vie, într-o extinsă lume dacică formată din entităţi foarte deosebite, –vezi de pildă percepţia foarte contrastantă a congenialităţii aduse de vin–, o lume tribală numai temporar unificată de Burebista. Acele triburi singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, poate, numiţi ‘romani’ de catre arabii cuceritori–, s-au transformat prin evoluţia istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte cât se poate de pertinent în sprijinul tezei. Chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti. La anii 1437/38, Unio Trium Nationum întărea de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, şi nu-i proteja deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară. După Compromisul (Ausgleich) de la 1867, a fost elaborată o ideologie a maghiarizării obligatorii a populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania, cu metodologia extrem de precisă. Panourile ostentative anunţând Ţinutul Secuiesc ungarofon, arată continuarea implementării acelei ideologii ‘K und K’ şi în România de acum. Acestea sunt încălcări ale drepturilor omului mai grave chiar decât pe vremea lui Unio Trium Natiorum, care nu stipula maghiarizarea secuimii. Mai cred că pentru intelectualii români este absolut necesară, şi prioritară, demantelarea ideologiei maghiarizării populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania. Elevii de etnie maghiară din România şi elevii secui nu vor putea învăţa româneşte dacă nu vor fi demantelate ideologiile Unio Trium Natiorum şi Ausgleich, care induc, încă, aspectele cele mai negative ale vieţii din Transilvania. Ceea ce spune preşedintele Ungariei, Solyom Laszlo: “Sângele vărsat in 1848 pentru libertate si autonomie va da roade bune”, în vizita sa provocatoare în Transilvania de la mijlocul lunii martie 2009, nu constituie altceva decât continuarea unei politici care se  bazează pe ideologia maghiarizării secuilor şi a românilor. Iar abordarea împăciuitoristă, defetistă, a preşedintelui României, Traian Băsescu,  reprezintă o gestionare greşită. Care ar fi abordarea corectă, naţionalist-românească  şi totodată  în acord cu dreptul internaţional, în opinia mea ? Reamintesc Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 pentru Romania. Istoricii de la Oxford University apreciază că la Anul Domnului 285, Constituţia lui Caracalla îşi realizase plenar efectele, adică realizase Romania. La Anul Domnului 285, Diocleţian împarte Imperiul în Romania Orientală şi Romania Occidentală. Dacă istoricii de la Oxford University datează începutul pentru lumea modernă ca fiind Anul Domnului 285, noi de ce nu putem fixa începuturile conştiinţei civice în Romania la 212 AD? Un om politic român pasionat de lege, de sursa drepturilor noastre  regaliene şi de cultura noastră, poate că ar trebui să organizeze o conferinţă despre Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 pentru Romania şi efectele sale în lumea de azi.

*Bram Stoker era un profesor de matematică foarte serios în documentările sale prin lecturi în British Library.

Titus Filipas

Discursul de cauzalitate

Discursul de cauzalitate este unul extrem de dificil. Am spus aceasta mereu. Găsesc o nouă probă la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2009/02/analiza-ovidiu-hurduzeu-au-voie.html .

Întâlnesc fraza :  “Nu distrugi idolii, dacă nu te desprinzi din gândirea cauzală.” Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune, cel puţin aşa se zice într-o piesă de teatru. În primul rând  să spunem că, deşi scrisă pe româneşte, fraza aceea nu ţine de ortodoxia românească, ea ţine aproape de pravoslavismul rusesc. În al doilea rând (procedând cronologic), reamintim că în Evanghelia lui Ioan scrie : “La început a fost cuvântul.” Am spus aceasta în vernaculara românească, în străduinţă spre Vetus Latina sacră în care călugărul ilir Ieronim a scris Vulgata din Romania timpurie. Reamintesc că Romania timpurie se naşte prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212.  În timpurile din Romania timpurie  a fost alcătuită şi cartografia transmisă până la noi sub numele de releu Tabula Peutingeriana. Romania Orientală timpurie, cu toată legitimitatea drepturilor regaliene care decurg din Constituţia lui Caracalla de la  212 AD, era populată de iliri şi traco-daco-moesi ‘socii’ – alizaţi.  Procesul de ‘socii’ – alizare din Peninsula Balcanică este întrerupt de huni  pe la mijlocul veacului V.  De aceea slavii de sud care invadează Peninsula Balcanică în secolul VII, şi îi umplu rîurile de sânge cu genocidul autohtonilor, nu vor  mai fi ‘socii’ – alizaţi.  

Una dintre performaţele pe care trebuie să le atingă o vernaculară pentru a putea trece în categoria limbajelor sacre  este construirea discursului de cauzalitate. Ortodoxia este, mai ales, o victorie a spiritualităţii.   Iar discursul de cauzalitate corect înseamnă, categoric, izbânda  Spiritului.   

Titus Filipas