Legenda “carului cu proşti”

Un  pasaj enigmatic din  ‘Biblicele’ lui Heliad  se referea la faptul că Ţara Românească ar fi  fost întemeiată  la fel ca Israelul Vechiului Testament. Iară  Radul Negru, cum îl numea Ioan Eliade Rădulescu pe cel dintâi Basarab, ar fi împărţit la început Ţara Românească   în douăsprezece  judeţe,  după modelul celor douăsprezece triburi ale lui Israel, fiecare judeţ românesc însemnând de fapt un trib românesc: ‘Radul Negru fu nevoit a constitui pe Români ca pe Israel.’  Cel mai notoriu dintre ‘triburile româneşti’ ale Noului Israel  fiind cel chemat Romanaţii. Judeţul Romanaţi  avea capitala la Caracal. Îmi amintesc că la o emisiune despre Caracal pe Realitatea TV, unde participau  Gabriel Liiceanu şi Marius Tucă, legenda ‘La Caracal s-a răsturnat carul cu proşti’ era  împinsă la anul 1848 şi se referea, în acea emisiune, la revoluţionarii ce veneau de la Câmpia Izlaz. Fals! Dar nici Gabriel Liiceanu, nici  Marius Tucă,  nu au protestat. Revoluţionarii anului 1848 de la Caracal chiar se considerau poporul ales! Legenda ‘La Caracal s-a răsturnat carul cu proşti’ se naşte abia după Congresul de la Berlin din anul 1878, consecutiv războiului de la 1877.  Atunci Benjamin Disraeli reuşea să impună clauza împământenirii evreilor ashkenaze care veneau din Galiţia. Ei reuşesc în Moldova. Nu reuşeau în Oltenia. Evreii  împământeniţi în România  aveau propria lor întreprindere capitalistă de transporturi pentru călători. În mod misterios, diligenţele lor se stricau la Caracal, tocmai când intraseră în Oltenia. Era un caz clar de sabotaj, chiar caz de antisemitism. Însă poliţia română nu găsea niciodată vinovaţii (deşi îi ştia prea bine). A fost nevoie de curajul unui om precum Iulius Popper să vina să îşi facă o casă în Caracal. Apoi Iulius Popper a plecat să exploreze pe aiurea. El este un personaj amintit  în ‘Anaconda’ lui Horacio Quiroga. Iar explorarea Ţării de Foc şi găsirea aurului  de către Iulius Popper îi servea  lui Radu Tudoran ca pretext pentru construirea unui  episod din Toate pânzele sus! Oricum, l-am văzut pe Marius Tucă tratându-l cu extrem dispreţ la Antena 1 pe intelectualul evreu Dorel Dorian, un om de vastă cultură şi care purta totdeauna o conversaţie absolut încântătoare în Limba Română!

Titus Filipas

Arendaşul român

Cât de diferit era acest Cilibi Moise, păstor demn al literelor  româneşti,  de „Arendaşul român” !  Marele Joc are în România o fază  marcată prin  clauza obligatorie de împământenire a celui de al doilea val de carpetbaggers,  obligaţie internaţională care fu impusă  României,  la Congresul de la  Berlin din 1878,  de către Benjamin Disraeli. Politicianul britanic a diktat nenumărate capitulaţii esenţiale pentru garantarea  prosperităţii valului de carpetbaggers în România, stimulând  astfel crearea instituţiei de exploatare numită  „Arendaşul român”  după  mult-lăudatul ‚război de independenţă” ce nu a fost un  război naţional. Deja în ‘Teoria fatalismului’, atât de necesară în contextul ideologic anti-românesc din 1876, Vasile Conta exprima doctrinar opoziţia faţă  de  punctul de vedere că adevărul ar fi tranzacţional. Dar tranzacţional  fu „adevărul istoric”  negociat la Congresul de la Berlin din 1878. Unde cuvântul lui Benjamin  Disraeli  ridicat împotriva adevărului dorobanţilor morţi la   Asaltul redutei  a cântărit  greu. Titus Filipas