În grupul cronicarilor moldoveni care au copiat şi interpolat, trebuie să îl enumerăm mai ales pe Simion Dascălul. „Om de multă neştiinţă şi minte puţină”, cum îl percepea Miron Costin (1633-1691), într-o « corectitudine istorică » intransingentă modelată de ordonanţa împăratului Justinian I care interzicea adnotările şi interpolările în documente. Aşa cum Grigore Ureche se inspira din Titus Livius, tot la fel s-ar putea spune că Miron Costin se inspiră din Justinian.
Forma constituţiei bizantine era stabilită de Justinian I prin tentativa de a simplifica deciziile în justiţia romană. Jurisprudenţa latină acumulată introducea confuzie prin decizii care dobândiseră prin aplicaţii iterate forţă de lege. Uneori erau lipsite de coerenţă între ele. Justinian I numeşte o comisie de experţi condusă de Tribonian care trece printr-o « sită a coerenţei » constituţiile imperiale, începând cu aceea promulgată de împăratul Hadrian, cel care a vizitat şi Dacia. Rezultatul bine armonizat al lucrării grupului Tribonian era faimosul Cod al lui Justinian, promulgat la 529 AD. Urmează alţi patru ani de trecere prin sită a vechii jurisprudenţe concentrată în două mii de volume, cu scopul de a fi rezolvate contradicţiile ce puteau fi rezolvate, lăsate deoparte contradicţiile care nu puteau fi rezolvate. Astfel rezultă faimosul ”Tot ceea ce a fost spus despre subiect”, ori „Pandectae”. Forma simplificată ce a rămas s-a mai numit şi Digesta. Justinian I promulgă ordonanţe care interziceau copiştilor să facă adnotări, ori, dimpotrivă, să abrevieze ; totul trebuia tratat, întotdeauna, ad litteram.
Titus Filipas