Posts Tagged ‘civilizaţie universalistă’
aprilie 11, 2009
Un avatar blogosferic al triadei Pleşu-Liiceanu-Patapevici mă învinuia că propag zalmoxismul şi tracismul. Dar trebuie început studiul istoriei cu lectura atentă din Herodot. Unde scrie despre Zalmoxis. Ce este zalmoxismul? Legătura vechii noastre civilizaţii tracice cu valorile de civilizaţie universalistă din dinastia saitică. Din „renaşterea saitică”. Thales din Milet şi Pitagora vizitează Sais. Nu ştim dacă Zalmoxis a fost la Sais. Istoria spune doar că Zalmoxis a fost sclavul lui Pitagora, care a primit învăţătura la Sais. Corăbiile milesienilor făceau legătura între Delta Nilului şi Delta Dunării. În Vechiul Testament, dar şi în Noul Testament este amintit Sais, oraş aflat în „delta biblicelor sinte”, cum scrie Mihai Eminescu, cel blamat de revista DILEMA şi de HR Papapievici. Realmente scrierile lui Mihai Eminescu sunt dificile! De altminteri în GENIU PUSTIU el avertizează că gramatica generativă (desigur, nu foloseşte termenul inventat de Chomsky, doar semnificaţia lui) produce la început un discurs românesc pentru privilegiaţi. Nicolae Densuşianu a fost primul cărturar român care a citit în grila corectă Epigonii. Dar şi pe Novalis (Discipolii la Sais), precum şi pe Dimitrie Bolintineanu (Conrad). Din cauza aceasta, el leagă miturile care descriu Delta Nilului, de miturile care descriu Delta Dunării. Şi compune un mit nou (după David Hume, miturile descriu realitatea), chemat „Dacia preistorică”. În fine, mai sunt autorii Cassiodor şi Iordanes din Romania. Care descriu fenomenul ‘socii’-alizării traco-daco-moesilor şi ilirilor. ‘Socii’-alizare numită prescurtat tracism.
Titus Filipas
Etichete:Cassiodor, Chomsky, civilizaţie universalistă, Dacia preistorica, David Hume, dinastia saitică, Discipolii la Sais, Epigonii, Geniu pustiu, gramatica generativă, Herodot, Iordanes, Mihai Eminescu, Nicolae Densusianu, Novalis, Pitagora, renaşterea saitică, Sais, socii- alizare, Thales din Milet, Titus Filipas, tracism, valorile de civilizaţie, Zalmoxism
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
iulie 9, 2008
Acesta este un răspuns la capitolul “Tăcerea ierarhilor” de pe blogul Savatie Baştovoi, vezi : http://savatie.wordpress.com/2008/07/02/tacerea-ierarhilor/#comments .
Tăcerea lor (a ierarhilor vii) este irelevantă. La conciliul din 325 AD de la Nicaea, erau prezenţi mai mulţi episcopi veniţi din Mesopotamia şi din subcontinentul indian, decât din Europa Occidentală. În acelaşi secol IV care marchează începutul civilizaţiei ariene a excelenţei din Romania Orientală, şi folosind mijloacele filosofiei eline în exegeza biblică, teologia cappadocienilor extrăgea hotărât creştinismul din iudaism, despărţindu -l în mare măsură de miracolele lui Moise (trăitor în vremea dinastiei a 19- a egiptene). Tablele lui Moise mărturisesc falogocentrismul Vechiului Testament. Teologia cappadocienilor incorpora creştinismului elementele esenţiale de civilizaţie universalistă prezente în renaşterea saitică, aflată la şapte dinastii depărtare de faraonul Ramses cel Mare. De atunci, din secolul IV al erei creştine, se face distincţia netă între Apostoli, care se inspirau din profeţii evrei ce arătau direcţia „timpului liniar”, şi Părinţii Bisericii care se inspirau din scrierile filosofilor Greciei în teoria lor despre om, creaţie şi spirit. Este o distincţie capitală. Părinţii Cappadocieni ai Bisericii anunţau lumea modernă. Este deosebit de încurajator pentru noi faptul că istoriografii oneşti ai Occidentului privesc acum cu maximă speranţă spre civilizaţia excelenţei din Romania Orientală a secolelor IV, V. VI.
Titus Filipas
Etichete:325AD, Apostoli, civilizaţia excelenţei, civilizaţie universalistă, creştinism, Europa Occidentală, exegeza biblică, Falogocentrism, istoriografii Occidentului, iudaism, lumea modernă, Mesopotamia, miracolele lui Moise, Nicaea, profeţii evrei, Părinţii Bisericii, Părinţii Cappadocieni, Ramses cel Mare, renaşterea saitică, Romania Orientală, Savatie Baştovoi, subcontinentul indian, Tablele lui Moise, teologia cappadocienilor, timp liniar, Titus Filipas, Vechiul Testament
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
ianuarie 6, 2008
La conciliul din 325 AD de la Nicaea, erau prezenţi mai mulţi episcopi veniţi din Mesopotamia şi din subcontinentul indian, decât din Europa Occidentală. În acelaşi secol IV care marchează începutul civilizaţiei ariene a excelenţei din Romania Orientală, şi folosind mijloacele filosofiei eline în exegeza biblică, teologia cappadocienilor extrăgea hotărât creştinismul din iudaism, despărţindu -l în mare măsură de miracolele lui Moise (trăitor în vremea dinastiei a 19- a egiptene). Tablele lui Moise mărturisesc falogocentrismul Vechiului Testament. Teologia cappadocienilor incorpora creştinismului elementele esenţiale de civilizaţie universalistă prezente în renaşterea saitică, aflată la şapte dinastii depărtare de faraonul Ramses cel Mare. De atunci, din secolul IV al erei creştine, se face distincţia netă între Apostoli, care se inspirau din profeţii evrei ce arătau direcţia „timpului liniar”, şi Părinţii Bisericii care se inspirau din scrierile filosofilor Greciei în teoria lor despre om, creaţie şi spirit. Este o distincţie capitală. Părinţii Cappadocieni ai Bisericii anunţau lumea modernă.Titus Filipas
Etichete:325 AD, Apostoli, civilizaţie ariană, civilizaţie universalistă, creaţie, creştinism, distincţie, episcopi, Europa Occidentală, exegeza biblică, Falogocentrism, Filosofia elină, iudaism, Mesopotamia, Moise, Nicaea, om, profeţi, Ramses cel Mare, renaşterea saitică, Romania Orientală, spirit, teologia cappadocienilor, timp liniar, Titus Filipas, Vechiul Testament
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »