Cea mai scumpă şi rară substanţă din univers este, evident, anti-materia. Fabricată în doze sub-micro-homeopatice şi cu preţuri astronomice la CERN, în Elveţia. În filmul „Angels & Demons”, vezi http://209.85.129.132/search?q=cache:iE2auhTRZ0UJ:www.dailygalaxy.com/my_weblog/2009/04/the-vatican-has.html+vatican+cern+antimatter+movie&cd=1&hl=ro&ct=clnk , o cantitate de o singură optime de gram de antimaterie este transferată prin contrabandă, de către terorişti, peste frontiera elveţiană, ca să fie folosită la aneantizarea Vaticanului. O primă problemă a scenariului filmului ar fi aceea că vameşii elveţieni sunt deosebit de vigilenţi. Iar o instalaţie pentru a conserva pe asemenea distanţă optimea de gram de antimaterie trebuia să fie mare cât un bloc cu parter şi două etaje! În fine, altă chestiune surmontabilă numai cu fantezie este faptul că instalaţiile de la CERN ar trebui să funcţioneze câteva miliarde de ani pentru a produce respectiva cantitate de antimaterie !
Coincidenţa face ca recent să fi fost vândută, printr-o licitaţie febrilă şi dramatică, – “hectic bidding”, transmite Reuters–, organizată de Sotheby’s în Geneva, o altă substanţă foartă scumpă şi foarte rară în Univers. Este vorba despre diamantul albastru şi fără defecte, vezi
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/switzerland/5315471/Flawless-blue-diamond-fetches-record-6.2m-at-auction.html , precum şi http://www.artmarketmonitor.com/ .
Este foarte interesant că aceia care au supralicitat în ultimele 15 minute nu vrut să îşi releve identitatea, au făcut ofertele de preţ dispus să-l plătească prin telefon, iar caratul de diamante albastru a fost vândut cu peste un milion de dolari americani!
De ce s-a atins preţul acesta ? Pentru că diamantul albastru are aplicaţii militare nebănuite, şi poate interesa o superputere tocmai pentru aceste aplicaţii militare. Regretatul Michael Crichton descria într-o carte scfi-fi lupta pentru controlul unei mine ipotetice cu diamante albastre în Congo. Însă diamantul acesta albastru real, licitat de Sotheby’s, a fost extras din celebra mină Cullinan.
Iată acum câteva date de fizică. Deorece se află în grupa a IV-a din sistemul periodic pentru elementele chimice, la fel ca germaniul şi siliciul, diamantul este un semiconductor natural. Pentru a se putea construi un dispozitiv semiconductor din diamant, acesta trebuie să fie dopat. Însă este foarte dificil să dopezi diamantul în laborator. Diamantul albastru licitat de Sotheby’s, în Geneva, este în mod natural dopat cu bor. Dispozitivele semiconductoare din diamante prezintă avantajul că disipează foarte uşor căldura eliberată prin funcţionare. Într-adevăr, la trecerea curentului prin dispozitivele semiconductoare se produce căldură Joule care trebuie să fie eliminată rapid. Diamantul albastru din fotografiile arătate este pus într-o montură de platină. “Senzaţia de rece” pe care o produce contactul cu platina sau diamantul constituie o indicaţie privind conductivitatea termică a materialului respectiv. Ei bine, diamantul produce o “senzaţie de rece” mai intensă decât produce platina. Ceea ce constituie o indicaţie că diamantul are o conductivitate termică mai bună decât a platinei.
Nu ştiu cine a cumpărat diamantul albastru la peste un milion de dolari caratul, însă bănuiesc că dacă va fi utilizat pentru fabricarea unui dispozitiv semiconductor militar, intenţiile nu pot să fie decât diabolice.
Titus Filipas