„Cel care suie în Călimani, ori pe Retezat, ori pe Ceahlău a trecut în zona fără de prihană a altei lumi”, scria Mihail Sadoveanu. Ceahlăul este asemuit de Mihail Sadoveanu cu „o clopotniţă a lui Dumnezeu”. În măsura în care poate fi decelat un sincretism al religiei dace, poate fi marcată o racordare a ei la religia creştină : „Era, de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într-al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute şaizeci şi cinci de ani. Iar dintr-al cincilea ciclu, credincioşii vechi de la Carpaţi numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele şi puhoaiele înălţimilor se prefac în pâraie şi lacuri, iar oamenii îşi clădesc case de bârne în aşezări statornice, lumea îşi întorsese faţa către o lege nouă şi număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos” (vezi ‘Creanga de aur’). Oricum, anul 780 este în plin iconoclasm, când gramatica generativă dezlegată de împăraţii isaurieni permite închegarea Limbii Române.Titus Filipas