Tismeneţki degradează Magii Epifaniei

Citesc la adresa URL http://tismaneanu.wordpress.com/2009/05/07/chipurile-monstrului-suliko-cantecul-favorit-al-tiranului/ , despre “Chipurile monstrului (Suliko, cântecul favorit al tiranului)”

Fotografiile ni-l arată pe Stalin. Trebuie să mai spun oare că Tismeneţki acesta (Vladimir Tismăneanu, cum e cunoscut oficial) ce întreţine blogul http://tismaneanu.wordpress.com/ este fiul unui Lioncik Tismeneţki, slugoiul lui Stalin care a adus Gulagul în România,  prima oară în 1940-1941 peste Basarabia ? Şi credeţi că Tismeneţki acesta (Vladimir Tismăneanu) a fost crescut la Casa Copilului, unde eventual să fi suferit un proces de aculturaţie ? Nu, a fost crescut de Lioncik Tismeneţki în vila din Cartierul Primăverii, unde a asimilat arhetipurile culturale de familie. Printre aceste arhetipuri se numără ura faţă de români,  dispreţ faţă de ei, faţă de inteligenţa românilor.  Dovadă este şi postarea de blog la adresa URL mai sus amintită.

Ceea ce nu spune Vladimir Tismăneanu  (nu ştie, să fie oare atât de ignar?), este faptul că originea cântecului Suliko este foarte veche. Este un cântec din Caldeea. Magii Epifaniei, care au venit din Caldeea cu daruri scumpe la Pruncul Iisus, îl cunoşteau.  Va deveni un cântec al creştinilor caldeeni, primii care l-au recunoscut pe Domnul Iisus. Cândva, nu se ştie când, un trib fugărit din Caldeea se refugia în Munţii Caucaz. Darurile lor taumaturgice erau preţuite de localnici. Şi  cântecele lor. Probabil, cu valoare tămăduitoare pentru suflet. Nu doar dictatorul Iosif Stalin, dar şi dictatorul Leonid Brejnev au recurs la taumaturgia caldeeană din Caucaz. Poate că nu le-a ajutat prea mult tiranilor. Dar asta este deja  altă poveste.

Titus Filipas

Situaţia din Osetia de Sud

Situaţia din Osetia de Sud este foarte complicată. Aşa cum este situaţia în tot Caucazul. Acolo, fiecare vale era locuită de alt trib care vorbea altă limbă. Osetienii, de exemplu, vorbesc un limbaj diferit de cel al gruzinilor. Stalin este cel care a făcut împărţirea în Osetia de Nord, care a mers la Rusia, şi Osetia de Sud, la Georgia. Saakashvili a fost stimulat de succesul Ucrainei, care a aplicat “politica toporului la  brîu” pentru deznaţionalizarea românilor din Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud. Ucraina este, în fond, malaRusia, nu trebuie să uităm. Trebuie să ne temem de ea la fel de mult ca şi de velikaRusia. Saakashvili a atacat Osetia de Sud la sfatul lui Iuşcenko, pentru a-i gruziniza pe osetieni tot prin “politica toporului la  brîu”.

Titus Filipas

Ciubotele bunicului

În ‚Amintiri din copilărie’ de Ion Creangă, întâlnim cuvintele ciubotă, ciubotar, ciubotărie. „Regionalisme”, explică DEXonline.  Pe vremea ţarului Nicolae al II -lea,  bunicul meu, răzăş din judeţul Soroca, a făcut armata în Caucaz, fiind încartiruit la Tiflis, astăzi Tbilisi, capitala Republicii Georgia. Militarii moldoveni nu luptau împotriva unor  guerilleros gruzini, ci asigurau stabilitatea împotriva  atentatelor bolşevice care devalizau băncile. Stalin condusese un jaf armat împotriva unei bănci din Tiflis la 1907. În principiu, stagiul în armata ţaristă era destinat să îi înveţe limba rusă  şi pe soldaţii non- ruşi. Moldovenii  refuzau  obstinat  să asimileze  cuvintele străine, de nu erau italiene. Este probabil arhetip cultural vechi, în vremuri moderne  s –a supus arhetipului  şi Paul Goma, vezi romanul Ostinato. Iată, îmi povestea mai departe bunicul,   vine ordin ca soldaţii moldoveni să fie verificaţi pe cuvinte ruseşti. Ordinul  se aplică de dimineaţă, chiar în cazarmă, pe nume de obiecte.  Gradatul rus (velicorus) arată spre cizme. Bunicul fiind  căsătorit cu o malorusă care îl aştepta acasă, îşi aminti că ea spunea „cioboti” la ciubote. Când velicorusul gradat aude  „Cioboti!” strigat de bunicul,  ripostă cu „Bitvoimati!”  şi lovitură de cizmă. Apoi urmă, educativ,  cuvântul „Sapahi!” strigat de velicorus. Chiar şi DEXonline  explică etimologia „regionalismului”  prin cuvântul ucrainean. Căutând pe alte surse, găsesc cuvântul italian ciabatta, precum şi  ciabatteria şi ciabattare (a tropăi). Originea italiană a cuvântului  ciubotă  mi se pare ţinând de evidenţă. Dicţionarul italian îmi mai spune că provine “dall’arab. SABAT”, ce ar fi dat şi cuvântul francez sabot. De ce nu şi „Sapahi”? întreb eu.Titus Filipas