Eul ontologic

Cartesius : “Cogito ergo sum.” Aici “Cogito” arată percepţia etică, adică identificarea dintre “Eu” şi “Raţiune”. Iar “ergo sum” arată Eul ontologic.
Titus Filipas

Problema relaţiei dintre Suflet şi Trup

Conţinutul unui articol recent din revista New Scientist este discutat la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a145631/oamenii-programati-genetic-pentru-credinta-in-dumnezeu.html .

New Scientist nu este o revistă creditată ISI, însă acţionarii săi reuşesc să facă bani frumoşi din ştiinţa popularizată, ştiinţa vulgarizată,  ştiinţa divulgată. Cele trei sintagme transmit aceeaşi idee, dar prima are un echivalent în limba rusă, a doua în limba franceză, iar ultima în limba spaniolă. 

Articolul acela original din New Scientist are nenumăraţi cititori în limba engleză, şi aceasta, cred eu, din cauza Bibliei Regelui James. Eu înţeleg nuanţele textului biblic citind  Cartea Sfântă  în această variantă englezească, mai curând decât traducerile în limba română. Printre acele nuanţe transpare problema regatelor cărora le aparţin mintea şi trupul. Cel puţin prinţesa Elizabeta de Bohemia, fiica regelui James (I al Angliei şi al VI-lea al Scoţiei), face această lectură a Bibliei  Regelui James. Pentru lămuriri, prinţesa adresează întrebarea unui filosof-teolog, specializat în teologia negativă (aici Absolutul, identificat cu Dumnezeu, capătă o definiţie negativă). Filosoful-teolog se numea René Descartes (Cartesius). Înainte de 1989, televiziunea TVR dădea excelente seriale  ştiinţifice, mai exact pentru “divulgarea ştiinţei”. În episodul unui asemenea serial, un episod vechi legat însă de articolul cel nou din New Scientist!, personajele Descartes şi Comenius discutau problema relaţiei dintre Suflet şi Trup. Serialul era foarte bine documentat, şi eu dau o mare doză de  probabilitate că discuţia aceea dintre personajele reale Descartes şi Comenius chiar s-a întâmplat. De atunci, s-au propus nenumărate soluţii. Articolul din New Scientist ne prezintă cel mai recent răspuns.

Titus Filipas

Principiul precauţionar la Cartesius

Găsesc pe blogul http://brainstormer07.wordpress.com/2007/12/24/frica/ , excerptul: “Frica sau groaza, care este contrariul cutezanţei, nu-i numai o răceală, ci şi o tulburare şi o spaimă a sufletului; ea îi taie puterea de a rezista nenorocirilor pe care le bănuieşte la tot pasul. (…) De aceea, nu-i un sentiment particular; e numai un prisos de laşitate, de spaimă si de teamă întotdeauna vicios. (…) Şi pentru că principala cauză a fricii este surpriza, nu-i leac mai bun ca să te fereşti de ea decât acela de a folosi premeditarea şi de a te pregăti să întâmpini toate evenimentele care pot stârni teama.” După Descartes, “Les passions de l’âme”.Citatul cartezian este bine ales pentru sfârşitul de an 2007, când s-a tot vorbit despre dezvoltarea durabilă. Este chiar formularea carteziană a principiului precauţionar din cunoaşterea prudenţială, parte necesară de weltanschauung postmodern.Titus Filipas