Ars Longa Vita Brevis*

*text început ca un comentariu pe blogul lui Pătrăţosu

“Ars Longa Vita Brevis”, that’s the point. Domnul Cristian Bădiliţă nu face o  “critică ştiinţifică” operei lui Dumitru Stăniloae, pentru că în acel articol  Cristian Bădiliţă nu spune chiar nimic despre Vatican II, dar conciliul fusese aluziv atacat de părintele Dumitru Stăniloae. Apoi, încercaţi, domnilor, să înţelegeţi ce a fost Junimea de fapt. Trasez aici un fir jalonat de Pilat din Pont, Stevenson şi Junimea. Pentru ca s-a vorbit despre parapantă pe blog, cineva este interesat şi de cele meteorologice. Discuţia despre adevărul temperaturilor meteorologice se află în acelaşi filon gnoseologic cu întrebarea cea veche pusă de Pilat din Pont: ‘Ce este adevărul?’ Termenul modern aici adecvat se cheamă acurateţea datelor meteorologice. Conceptul de ‘temperatură adevărată a aerului’ este definit printr-o convenţie meteorologică : Este temperatura măsurată la înălţimea standard de 2m deasupra solului, cu termometrul plasat în adăpostul meteorologic, termenul internaţional pentru acest adăpost fiind ‘Stevenson screen’. Se cheamă  aşa fiindcă a fost inventat de inginerul scoţian Thomas Stevenson (1818-1887), tatăl scriitorului neoromantic Robert Louis Stevenson, autorul romanului Comoara din insulă. Vieţile celor  doi Stevenson sunt încă o ilustrare a viabilităţii fără hiatus a iluminismului scoţian în secolul XIX. Acelaşi Iluminism scoţian  alimentează  spiritual şi  modernizarea României în secolul XIX. Junimea îi aparţine. După Unirea Principatelor, Iaşii rămâneau capitala culturală a românilor, “forma fără fond” era la Bucureşti. Iaşii adoptă şi integrează perfect iluminismul scoţian (influenţa lui Carlyle), cu nuanţă industrialistă certă! În atmosfera aceea intelectualistă de ‘educaţie extremă’, se formează şi Georges de Bothezat (Gheorghe Botezatu), viitor profesor de aviatică la Dayton, Ohio, a cărui personalitate numai Doamna Corina Chiriac o mai reaminteşte acum în România. Înainte de a munci cu valoare adăugată, trebuie să gândeşti ! Gheorghe Botezatu (Georges de Bothezat) a făcut o grămadă de bani în America! Tot în acel mediu cultural extraordinar al Iaşilor se formează şi Victor Ion Popa. Care în ‘Sfârlează cu fofează’ descrie, prin comportarea frunzelor bătute de vânt, celebra experienţă a fraţilor Wright cu paletele mobile (aripi batante?, cum traduc cel mai bine pe româneşte cuvântul englezesc flaps, ca technical writer mă bântuie această întrebare!) plimbate în viteză pe roata de bicicletă orizontală! Înainte de a munci cu valoare adăugată, trebuie să gândeşti ! Gheorghe Botezatu (Georges de Bothezat) a făcut o grămadă de bani în America din acele gânduri adunate la Iaşi! Dar studenţii români care ajung la MIT se pare că învaţă în primul rând dispreţul faţă de valorile româneşti. De exemplu, găsesc pe un forum electronic de pe serverul de la MIT, mesajul “from: ‘Alexandru D. Salcianu’ salcianu@mit.edu. Subject: Ziua Nationala pe stil vechi: Marti, 23 August. Nu uitati de sarbatoarea de astazi! Pentru cei din generatia mai tanara, crevetii vietnamezi si insipida carte pentru copii scrisa de Victor Ion Popa (Sfârleaza cu fofeaza) erau singurele produse care se gaseau peste tot (pâna si la florarii!) in ultimii ani ai Epocii de Aur.” Domnul Alexandru D. Sălcianu de la MIT nu îl consideră măcar vreun moment pe VIP (Victor Ion Popa) genial. Iar în referatul despre opera lui VICTOR ION POPA distribuit gratuit pe Internet pentru intoxicarea cugetului elevilor români se scrie în mod expres: ‘un gongorism deplorabil, o pornire barocă spre fraza poetică şi colorată în Sfârlează cu fofează’. Acest referat a fost compus de un profesor universitar care nu ştie nimic despre ştiinţa aviatică a românilor.

Titus Filipas

Arme ideologice

În  secolul XIX românesc, armele  noi ale « ostaşului  propăşirii »,  sintagmă propusă de  Alecu Russo,  erau  ideologice, fiind armele gândului. Numai luciditatea risipeşte confuzia. Liberalii munteni din prima jumătate a secolul XIX îşi clădesc programul influenţaţi  de  ideologia lui Destutt de Tracy. Dar în cea de a doua jumătate a secolul XIX, conservatorii junimişti, influenţaţi de iluministul scoţian Carlyle,  pornesc de la ideologia clasică germană (ce include şi romantismul grupului de la Jena). Astfel putem afirma că scopurile şi mijloacele sunt  de aceeaşi culoare ideologică primară în Principatele dunărene. Ceea ce a fost  deosebit de important pentru dezvoltarea uniformă a României moderne,  căci  suprastructura ideologică primară potenţează  proiectul politic românesc. Iar Şcoala Ardeleană, Petru Pavel Aron, chiar şi iezuiţii latinişti toleraţi o vreme de „tiranii barbari” să creeze Suprastructura în Transilvania, aduc impulsul pentru Romania Neoacquistica promovată încă din secolul XVI de ideologia Contra Reformei europene. Ştim, Contra Reforma îl angajase condottier pe Mihai Viteazul. Unirea celor trei principate, care se chema la acel timp “Pohta” Voievodului, se încadrează perfect Viziunii Romania Neoacquistica.

Ideologiile secundare conduc la eşec, pot fi date multe exemple, dar vezi numai ideologia comunistă a Europei de Răsărit. China comunistă actuală face excepţie doar pentru că ‚burghezia naţională’ a fost păstrată ca o „steluţă” pe steagul ei roşu. Dar în România,  un partid „ţărănesc comunist” destinat păstrării spiritului chiaburesc  a fost hulit din toate părţile, deşi  el ar fi păstrat capetele  ca recipienţi pentru cunoaşterea  prudenţială care adaugă totdeauna valoare în managementul economic şi în strategia politică.  “Dar capetele noastre, dacă sunt,/ Ovaluri stau, de var, ca o greşală.”, scria poetul Ion Barbu în poezia «  Grup ». Din păcate, în “obsedantul deceniu”, capetele chiaburilor au ajuns să fie doar “ovaluri de var”  în gropile comune ordonate  de comuniştii internaţionalişti precum Silviu Brucan,  Valter Roman şi Gizela Vass. „Trădarea”  cărturarului de robustă condiţie care a fost Mihail Ralea (1896-1964),  judecând lucid şi corect că sîntem prinşi toţi în plasa Marelui Joc,   a permis  un cadru de viaţă  lipsită de mizerie,  –fizică şi intelectuală–, pentru fiica sa Catinca Ralea (1929-1981),  avatar  de Scaloiţă, altă Ana Comnena, dar pentru Limba Română.

Catinca Ralea  ne-a dăruit traducerea O poveste  cu un hobbit, după J.R.R. Tolkien, care prefigurează sau prefaţează trilogia Stăpânul Inelelor. Textul propus nouă de Catinca Ralea, într-o  Limbă Română de excepţie, este încântător. Exemplarul cărţii O poveste  cu un hobbit cumpărat de mine era citit şi recitit de membrii fondatori ai cenaclului Henri Coandă de la Craiova. Apoi ea va fi cartea privilegiată de lectură după care va învăţa bine româneşte  fiul meu  cel mic. De ce mi se pare că ordinea şi curăţenia care domneau în locuinţa micului hobbit  semănau celor din locuinţa lui Constantin Brâncuşi ? 

Poetul american Ezra Pound, pentru care „ispita latină”  era predominantă, vizitează atelierul românului Constantin Brâncuşi care venea la Paris din zona ripariană înaltă a Jiului. Să reamintesc că rîul fusese   traversat de împăratul Traian,  însoţit de legiunile lui,  pe la Iaşii Gorjului. Ezra Pound scrie apoi un eseu despre acel  spaţiu magic pe care îl găsea în atelierul lui Brâncuşi. Este  aproape imposibil ca un om de litere din Accademia engleză,  aşa cum a fost J.R.R. Tolkien, să nu fi citit articolul lui  Ezra Pound.  Bineînţeles,  a- l citi şi a-l cita astăzi pe Ezra Pound  nu este „politiceşte corect”.  

După lectura textului  englezesc scris  de  Ezra Pound,  este plauzibil ca scriitorul J.R.R. Tolkien, fără faima lui viitoare,  să fi vizitat  şi el  în calitate de “ilustru anonim” atelierul lui  Constantin Brâncuşi din Paris. Acolo, sculptorul oltean de la Hobiţa Gorjului rearanja altfel spaţiul, reinventând  realitatea. O Nouă Realitate a discursului sculptural unde s-ar fi putut ascunde şi lumea hobbitului. Apoi, se poate pune întrebarea legitimă: Există  vreo legătură între cuvintele ‚hobbit’ şi ‚Hobiţa’?  Cred că un Isidor din Sevilla,  –actualmente Sfântul Patron al Internetului–, ar fi tratat împreună cele două cuvinte în ‚Etimologiile’ sale.

Legătura etimologică  între cuvintele hobbit şi Hobiţa  pare a fi sugestia subliminală a textului Doamnei Catinca Ralea.  „O poveste  cu un hobbit”  ne propunea pagini pe româneşte unde reprezentarea ontologică nu era decalată faţă de acurateţea ontică. Sunt pagini care ne propun acum şi valori prudenţiale pe care le putem folosi. De altminteri valorile prudenţiale perene sunt prezente în toate celelalte tălmăciri ale textelor  scrise de J.R.R. Tolkien (1892-1973). Mi se pare semnificativ faptul că începând cu anul 2008, tălmăcirile  din  J.R.R. Tolkien sunt prinse de noul discurs ideologic liberal, vezi  episodul Sauron. Dar numai Catinca Ralea augmentează în traducerea pe româneşte dimensiunea magică pe care filmele cu efecte speciale despre lumea inventată de Tolkien nu reuşesc, vor reuşi vreodată?,  să o prindă. Titus Filipas

 

 

VIP (Victor Ion Popa)

Domnul profesor universitar Călin Popescu Tăriceanu vrea să aducă de la MIT gioarsa de laptop (?!) promovată de Negroponte. Studenţii români care ajung la MIT se pare că învaţă în primul rând dispreţul faţă de valorile româneşti. De exemplu, găsesc pe un forum electronic de pe serverul de la MIT, mesajul “from: ‘Alexandru D. Salcianu’ salcianu@mit.edu. Subject: Ziua Nationala pe stil vechi: Marti, 23 August. Nu uitati de sarbatoarea de astazi! Pentru cei din generatia mai tanara, crevetii vietnamezi si insipida carte pentru copii scrisa de Victor Ion Popa (Sfârleaza cu fofeaza) erau singurele produse care se gaseau peste tot (pâna si la florarii!) in ultimii ani ai Epocii de Aur.” Domnul Alexandru D. Sălcianu de la MIT nu îl consideră măcar vreun moment pe VIP (Victor Ion Popa) genial. Iar în referatul despre opera lui VICTOR ION POPA distribuit gratuit pe Internet pentru intoxicarea cugetului elevilor români se scrie în mod expres: ‘un gongorism deplorabil, o pornire barocă spre fraza poetică şi colorată în Sfârlează cu fofează’. Acest referat a fost compus de un profesor universitar care nu ştie nimic despre ştiinţa aviatică a românilor. După Unirea Principatelor, Iaşii rămâneau capitala culturală a românilor. Astfel, ei adoptă şi integrează perfect iluminismul scoţian (influenţa lui Carlyle), cu nuanţă industrialistă certă! În atmosfera aceea intelectualistă de ‘educaţie extremă’, se formează şi Georges de Bothezat (Gheorghe Botezatu), viitor profesor de aviatică la Dayton, Ohio, a cărui personalitate numai Doamna Corina Chiriac o mai reaminteşte acum în România. Tot în acel mediu cultural extraordinar al Iaşilor se formează şi Victor Ion Popa. Care în ‘Sfârlează cu fofează’ descrie, prin comportarea frunzelor bătute de vânt, celebra experienţă a fraţilor Wright cu paletele mobile plimbate în viteză pe roata de bicicletă orizontală! Înainte de a munci cu valoare adăugată, trebuie să gândeşti ! Gheorghe Botezatu (Georges de Bothezat) a făcut o grămadă de bani în America!Titus Filipas