Economia Moldovei medievale

+Vestitele vite albe, ce se hrăneau din păşunile ţerii şi cari se exportau până la Danzig şi în Anglia+ (Nicolae Iorga)

Fernand Braudel ne învaţă că aspectul  ecologic în istorie nu trebuie niciodată  subestimat. Bourul,  pe latineşte în clasificarea Linnaeus fiind numit ‘Bos primigenius’, pentru noi „boul primordial”  emblematic, animalul acesta de tracţiune  leagă Moldova de ecologie şi de istoria plugului.  Bineînţeles, boul fusese domesticit cu mult înainte să fi fost inventat  plugul cu bârsă şi cormană, a plugului care întoarce brazda. Chiar şi în enigmatica legendă  a nodului gordian este vorba despre o legătură între un mijloc de tractare pus în mişcare de boi, şi un mijloc tehnic care opune o foarte puternică rezistenţă. Dar, prin domesticire, puterile fizice ale speciei scad. Exemplarele  se ameliorează  numai din „rezervorul de gene” al speciei primordiale. În secolul  XX, Vasile Militaru (1886-1959) scria  poezia dedicată unui   superb exemplar care mai  păstra calităţile Primigenius : « Sâmbotine, Sâmbotine,/ Drag plăvan printre plăvani,/ Ce mergeai pe lunci cu mine,/ Când eram de şapte ani;/ Când era vre-o sărbătoare/ Eu mai mândru să  te fac,/  Îţi prindeam pe-un corn cicoare, iar pe altul flori de mac. »

Bourul pe stemă  arăta  că Moldova poseda un ‘genetic pool’ de mare valoare pentru  tracţiunea animală din  agricultură.  Bourul pe stemă  era în acelaşi timp o excelentă imagine de marketing pentru tîrgurile de vite ale Moldovei. Se poate afirma că economia medievală a Moldovei era o economie a excelenţei. Aşa cum ne arăta Mihai Eminescu în manuscrisul de Economie Politică al Domniei Sale, practicarea artei  manageriale a fost în Evul Mediu  românesc un model pentru stilul de cârmuire aşezată a celebrei zone de podgorii basarabene  „Codrul”. La fel ca şi „căpitanul de Codru”,   toţi „căpitanii de plai” erau în  fapt gestionari medievali foarte chibzuiţi, cu mare promptitudine a deciziilor  pentru ca roadele „plaiului”  să fie preluate, într-un maximum de siguranţă  posibilă pentru acel timp,  de comerţ. Mi-e teamă  că  imaginea pe care ne-o dă  Mihail Sadoveanu în „Neamul Şoimăreştilor” despre „căpitanul Mihu”  este limitată, nu reflectă şi  „adevărul economic” din istoria noastră. În fine, instituţia medievală  moldovenească  a „căpitanilor” de plai sau de Codru seamănă  extraordinar de mult cu instituţia republicană genoveză chemată „Capitani del Popolo”.

Titus Filipas