Căutarea extratereştrilor şi criza orezului

În ziarul România liberă din 16 Iunie 2008, Dina Rădulescu publică articolul Criza orezului poate fi rezolvata de un supercomputer virtual /Oricine poate dona timpul de nefolosire a computerului sau, vezi

http://www.romanialibera.ro/a127221/criza-orezului-poate-fi-rezolvata-de-un-supercomputer-virtual.html .

Cităm din articol: “Peste un milion de computere din intreaga lume lucreaza, in cadrul celui mai mare sistem grid umanitar, pentru a rezolva criza orezului. Fiecare dintre noi putem contribui la rezolvarea mai rapida a problemei.”

S-a mai încercat metoda aceasta la căutarea extratereştrilor, vezi problema SETI. Iată, cineva a montat acum din nou un foarte mare canular. Şi sunt unii care mai neagă ‘teoria conspiraţiei’!

Titus Filipas

Meditaţia Transcendentală

În vremea regimului Nicolae Ceauşescu, s-a încercat predarea  „Teoriei mulţimilor” în învăţământul românesc chiar din clasa I-a.  Dar specialiştii internaţionali mai dezbăteau încă tema Axiomei Alegerii! Aceasta a creat mari dificultăţi elevilor, învăţătorilor, pedagogilor români. Care nu erau lăsaţi să lucreze cu vechea modelare a „Omului Ideologic” epitomic,  creaţia pedagogiei lui Condillac şi de Tracy, ci erau forţaţi să lucreze într-un  model al „omului nou” ! Institutul de  Cercetări Pedagogice şi Psihologice  din Bucureşti a fost chiar obligat să  recurgă la modelul foarte contorsionat al omului din „Meditaţia Transcendentală”. Nu trebuie să îl credităm pe  Ceauşescu Nicolae cu meritul că el ar fi fost primul care l-a demascat pe   Maharishi Mahesh Yogi  (fondatorul  „Meditaţiei  Transcendentale”) că era un escroc. Prioritatea demascării lui Maharishi Mahesh  îi aparţine lui Mick Jagger, acesta observând  siderat cum   yoghinul o îmbrăţişa mult prea carnal pe Marianne Faithfull, egeria grupului Rolling Stone.

Dar în anul 2004, Doina Jela şi Gabriel Liiceanu au încercat să dea respectabilitate acelei escrocherii, publicând la editura Humanitas cartea Afacerea Meditaţia Transcendentală, unde canularul lui Maharishi era descris ca  “tehnică orientală de destindere şi de optimizare a randamentului individual.”Titus Filipas

Mistificarea perfectă

Să nu ne facem iluzii. Poezia lui Adrian Păunescu nu a însemnat vreodată altceva decât un cuţit bine ascuţit pus pe beregata Limbii Române. Textul „DIMINEŢI CU POEZIA LUI ADRIAN PĂUNESCU”, publicat de domnul conferenţiar universitar  Dr. Constantin Mălinaş în revista electronică Agero :

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/DIMINETI%20CU%20POEZIA%20LUI%20ADRIAN%20PAUNESCU%20de%20Malinas.htm,

poate să fie caracterizat  cel mai bine de excerptul:  „Şi acum îmi este viu în suflet, cum a vuit peste Oradea unda de cântec, care venea de la stadion şi plutea peste tot oraşul. Acolo erau tinerii, copii noştri, iar adulţii ascultau acasă, din balcoane. Se propaga extraordinar cântarea în comun, sub aripile nopţii osianice.”

Căci „aripile nopţii osianice” înseamnă mistificarea perfectă,  ‚hoax’  în limba engleză, „farce, blague, canular, fraude, arnaque”  în limba franceză,  „una broma de mal gusto” în limba spaniolă. Iar să reţii şi să asertezi o valoare culturală imensă mistificării notorii a scoţianului James Macpherson (1736 – 1796) mi  se pare o lipsă  flagrantă de elementară onestitate intelectuală.  Absenţa egregioasă de spirit critic  este greu de suportat mai ales acum, când avem atâta nevoie de valorile intelectuale  splendid construite  de  reprezentanţii Iluminismului scoţian. Se poate  cita un Panteon de nume ilustre acolo! Apoi,  Junimea se afirmă ca far de valori pentru cultura română,  doar pentru  că urmează programul  cărturarului scoţian Thomas Carlyle (1795–1881) de tranziţie de la Iluminismul secolului XVIII cu  idealuri liberale,  la spiritualitatea dinamică a secolului XIX,  ilustrată prin  cultura germană.

Sub aripile „nopţii osianice”,   poetul  Adrian Păunescu ucidea firavele noastre tentative  de a crea şi de a face publice fragmentele discursului în limba română. Aţi numărat vreodată câte  alte reviste din România a ucis publicarea  săptămânală a periodicului  Flacăra ?

Ca tînăr refugiat basarabean  adus de soartă în Craiova, am încercat să leg un dialog cu „marele bard” de la Bîrca. Am fost întîmpinat  numai de tăcerea superioară a lui Adrian Păunescu. Care nu era o tăcere de Sfinx. Este greu să vorbeşti despre iubirea lui  Adrian Păunescu faţă de basarabeni. Uciderea lui Ion Aldea Teodorovici şi a Doamnei Doina  Aldea Teodorovici ar putea să figureze în literatura de specialitate ca  exemplul crimei  perfecte.

Titus Filipas

Legiunea Iudaica, un canular

Se spune că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, singurul serviciu de spionaj străin care acţiona în România era K.G.B.- ul. Nu este adevărat. Exista un serviciu de spionaj străin ce răspândea zvonul că Romanaţii erau un judeţ fondat de veterani din Legiunea Iudaica. Taică- meu, ceferist de clasa I, călătorea zilnic cu trenul în interesul serviciului şi era stupefiat de apariţia zvonului acesta! De aici este doar un pas pentru a pretinde că Oltenia nu aparţine României. Un alogen precum intelectualul Constantin Dobrogeanu-Gherea aserta în secolul XIX că strămoşii lui mai îndepărtaţi sunt îngropaţi în Oltenia! De altminteri, chiar în anul 2006, am privit pe canalul de televiziune Realitatea TV o confruntare între Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, în care la afirmaţia lui C.T.P. că strămoşii săi erau olteni, Emil Hurezeanu exclamă: „A! Deci proveneau din Legiunea Iudaica!” De fapt nu a existat vreo Legiune Iudaica printre legiunile romane, nu are vreun sens să perpetuăm minciuna aceasta cu un caracter evident defetist. Ea prevede şi pentru Oltenia soarta Romaniei Ierusalimului, transformată pe baza „documentării din Talmud” în „statul Israel modern”.

Titus Filipas