Gnoza ortodoxă

Se ştie, în biserica catolică viaţa spirituală a laicului credincios este centrată pe ascultarea slujbei liturgice. În biserica ortodoxă, – răsăriteană adică –, viaţa spirituală a laicului credincios este centrată pe rugăciunea individuală şi pe contemplare,  sau  theoria în limba greacă veche. Înţelegerea termenului theoria necesită o perspectivă gnosiologică. În general putem  caracteriza  gnoza (gnosis) drept fenomenul psihic al intuirii adevărului spiritual.  Un spaţiu dialogic interior construit exclusiv prin gnoză este greu de comunicat, din acest motiv  gnoza  trebuie considerată  cunoaştere ezoterică. Isihasmul lui Grigore Palamas precizează însă că în ortodoxie  gnoza corectă este “intuiţia luminii”.  Deja Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi călugărul scit Ioan Cassian vorbiseră despre stilul de viaţă care favorizează gnoza cea bună pentru creştinul în meditaţie, creştinul în rugăciune adică. Tocmai perspectiva gnosiologică incorporând acest tip de gnoză diferenţiază creştinul ortodox de creştinul catolic.

Titus Filipas

Sindromul copycat

De pe foaia de comentarii http://patratosu.wordpress.com/2008/01/04/sint-o-oaie-plina-cu-scaieti/#comments, am fost întrebat :

„cum poti afirma ca e singura biserica ecumenica..?”

Am afirmat de facto : ” Eu cred în Vechiul Testament, Tragediile greceşti, Noul Testament, şi teologia Părinţilor Cappadocieni ai Bisericii Ortodoxe care este adevărata Biserică Ecumenică.”

Dacă studiezi atent ce s- a întâmplat la Conciliul din 381 AD, te vei convinge că adevărata şi singura biserică ecumenică este Biserica Ortodoxă.

Dar, bineînţeles, există şi sindromul copycat.