Se ştie, în biserica catolică viaţa spirituală a laicului credincios este centrată pe ascultarea slujbei liturgice. În biserica ortodoxă, – răsăriteană adică –, viaţa spirituală a laicului credincios este centrată pe rugăciunea individuală şi pe contemplare, sau theoria în limba greacă veche. Înţelegerea termenului theoria necesită o perspectivă gnosiologică. În general putem caracteriza gnoza (gnosis) drept fenomenul psihic al intuirii adevărului spiritual. Un spaţiu dialogic interior construit exclusiv prin gnoză este greu de comunicat, din acest motiv gnoza trebuie considerată cunoaştere ezoterică. Isihasmul lui Grigore Palamas precizează însă că în ortodoxie gnoza corectă este “intuiţia luminii”. Deja Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi călugărul scit Ioan Cassian vorbiseră despre stilul de viaţă care favorizează gnoza cea bună pentru creştinul în meditaţie, creştinul în rugăciune adică. Tocmai perspectiva gnosiologică incorporând acest tip de gnoză diferenţiază creştinul ortodox de creştinul catolic.
Titus Filipas