Epuizarea de rezilienţă

Nu prea cred eu că lucrurile sunt disperate într-un mod special pentru România. Da, lucrurile sunt disperate, dar în acelaşi grad pentru întreaga omenire. Pentru că goana capitalistă nesănătoasă după profit a condus aproape complet la distrugerea capacităţii de rezilienţă (din nou dicţionarul DEX este depăşit, iar propun eu traducerea pe româneşte a sensului din Merriam-Webster !) a Planetei acesteia, unica habitabilă în Univers, deja Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare ne avertiza –prin discuţia propusă despre Absolut- că sîntem unici. Vorbeam despre modelul românesc pentru Economia Lumii. De fapt modelul românesc pentru Economia Lumii –cu totul, şi cu totul diferit de globalizare- pleacă de la arhetipul cultural Oikumena din tradiţia noastră ortodoxă şi este rafinat cu metodele propuse de către Ideologii primari. Frédéric Bastiat folosea modelul ori metafora circumferinţei pentru descrierea economiei. Noi, românii, reamintesc, am intrat prompt, la începutul secolului XIX, în Epistema modernă propusă de către Ideologii primari. Subliniez din nou că acesta-i marele nostru avantaj competitiv istoric. Am mai vorbit de vreo două ori pe aici despre modelul românesc pentru Economia Lumii. În locul circumferinţei economice simple propusă de către Bastiat, avem modelul “coroniţei” (nu mortuară! :-)) împletită din patru rămurele elastice (o modelare de fluxuri, nu de stocuri, fiziocraţii au fost primii care au făcut distincţia) care se ating şi se influenţează. Alergătura bezmetică a profitului pe fluxul monetar provoacă unde de şoc pe fluxul de risc. Din cauza acestor necontenite “lovituri de berbece” – în treacăt fie zis acestea sunt prezente fizic şi în cazul picăturii ce loveşte piatra pe care cade- pe fluxul de risc, Biodiversitatea pe Pământ este aproape terminată. Anul acesta, ziua epuizării de rezilienţă a căzut pe 20 august. Evident, a fost o neglijare totală în media a simbolului tragic pe care îl are acestă epuizare de rezilienţă. Soluţia ? Mai multă psihologie cognitivă.
Titus Filipas

Dezbateri interesante pe blogosfera românească

Domnul Adrian Năstase deschide aici, http://nastase.wordpress.com/2008/09/30/criza-financiara-mondiala/ , un ciclu al  discuţiilor  mai intense în blogosfera românească pe tema “Criza financiară mondială”.

Să observ că şi simpla alegere a termenilor corecţi constituie o provocare ! De fapt, să fim sinceri, aproape toate comentariile la această postare de pe blogul domnului Adrian Năstase au fost pur şi simplu sfidare deschisă la ceea ce s-a discutat formal pe aceeaşi  temă la Fundaţia Titulescu. Aş merge până la a spune că este vorba despre un conflict ideologic între blogul domnului Adrian Năstase şi Fundaţia Titulescu!

Intervenţiile mele au fost :

1/  “Administraţia Bush propune Congresului un adevărat plan Marshall de salvare a   sistemului financiar în valoare de 700 miliarde dolari.”  A fost o glumă, nu ?

2/  “Este lăcomia hrănită cu lăcomie motorul lumii?” Bună întrebare.

3/  “riscurile financiare au o tendinţă de agregare […] problematica riscului de credit este marcată de noi tendinţe.” În condiţiile globalizării, dezvoltarea durabilă este o chestiune de   macroeconomie. Noi încă sîntem la nivelul în care vedem economia la fel ca Maimonide. În realitate, macroeconomia este un fel de coroniţă împletită din trei rămurele. Cea mai importantă este ramura alcătuită din fluxul de materii prime şi energie. Cea de a doua rămurea este fluxul monetarist. Locurile unde cele două ramuri se ating se cheamă pieţe. Acestea le-a spus deja Nicolae Copernic, la începutul Contra-Reformei. Dar mai există şi cea de a treia rămurea chemată fluxul de risc. Sper că actuala criză a creditului va focaliza atenţia asupra fluxului de risc. Aici se propagă periodic unde de şoc care distrug biodiversitatea. Însă , atenţie!, biodiversitatea este de asemenea o resursă care aparţine primului tip de flux considerat în macroeconomie. Criza financiară de acum este o bagatelă faţă de crizele următoare în macroeconomie! Proasta gestionare a riscurilor este o problemă a întregii societăţi actuale.

4/  “Criza financiară de astăzi îşi are rădăcinile imediate în 2001″ Bula dotcom nu a explodat pe 10 martie 2000 ?

5/  Întrebare pusă de Joseph Stiglitz despre faimosul plan de ‘salvare financiară’ (bailout plan) Paulson-Bush : “The Bush administration may rescue Wall Street, but what about the economy?”

6/  Este interesant de urmărit aici, http://www.alchimiedesmultitudes.atelier.fr/pdf/extrait1.pdf , curba evoluţiei pe ciclul hype* pentru e-economie (sau e-business) trasată de institutul privat   Gartner Group încă din anul 1999.

*Există două interpretări privind apariţia  termenului ‘hype’. Una dintre interpretări, de fapt unica avînd în acelaşi timp şi caracteristica de a fi „politiceşte corectă” (în sensul că nu propagă subliminal ‚valori subversive’),  este aceea că ‘hype’ ar fi  prescurtarea de la termenul englezesc ‘hyperbole’. Traductibil pe româneşte prin cuvîntul hiperbolă, avînd două conotaţii mai cunoscute – o conotaţie geometrică şi o conotaţie literară. Dicţionarul Merriam-Webster explică termenul ‘hyperbole’ prin ‚exagerare extravagantă’. Altă explicaţie face uz de faptul că  în slang,  ‘hype’ înseamnă starea euforică,  trecătoare şi dăunătoare,  care a fost provocată de o injecţie cu droguri; cuvîntul  ‘hype’ fiind prescurtarea de la ‘hypodermic syringe’, adică  siringă hipodermică.  Astfel un ‚hype tehnologic’  reprezintă un termen care desemnează şi defineşte starea de speranţă exagerată,  şi total eronată de cele mai multe ori, pusă în noile tehnologii.

Titus Filipas

Un proiect megalomanic

Ziarul România liberă din 24 Iunie 2008 publică următorul articol semnat de Neculai Amihulesei: „Turbinele lui Prigoana, criticate de ecologisti”, vezi http://www.romanialibera.ro/a127974/turbinele-lui-prigoana-criticate-de-ecologisti.html .

Domnul Neculai Amihulesei îşi rezumă articolul astfel: „Silviu Prigoana vrea sa construiasca un imens parc eolian in zona Macin. Demersul este contestat de ornitologi si ecologisti, care sustin ca vor fi afectate dramatic pasarile migratoare.”

Silviu Prigoană a făcut bani miraculoşi  în America în perioada împrumuturilor subprimes.  A plecat la timp de acolo. Oameni naivi, americani, imigranţi,  au plătit din greu pentru averea lui Silviu Prigoană. A operat  în zona  Chicago. Acum s–a descoperit un caz de corupţie implicând autorităţile  municipale şi români care făceau afaceri în construcţii. Silviu Prigoană a lucrat tot în construcţiile din zona Chicago. A venit în România să facă bani şi mai mulţi, atacând mediul şi depozitarea gunoaielor. A fost învinuit că are legături cu mafia italiană a gunoaielor. Posibil. Oricum, Silviu Prigoană spunea la o emisiune a lui Tatulici că se vor face bani mari  în România din depozitarea gunoaielor. Ceea ce nu ştiţi, este că după 2015, România va fi obligată să primească spre depozitare gunoaiele din UE. Iar Silviu Prigoană va fi afaceristul cheie în această depozitare. „Managementul de mediu” al lui Silviu Prigoană construieşte DISTOPIA în România.

Turbinele eoliene vor produce energie electrică ‘green’ pentru export. Cu acest proiect, Silviu Prigoană doreşte să fie şi el unul dintre ‘băieţii  deştepţi’ care câştigă din exportul de energie electrică din România.

Turbinele eoliene se construiesc strict cu utilizatorul individual specificat al energiei electrice, şi numai  prin alegerea personală făcută de respectivul utilizator, care este departe de reţeaua electrică. În aceste condiţii, utilizatorul individual foloseşte o mixtură de energii alternative ‘green’, un acoperiş din ţigle solare, şi o mică turbină eoliană instalată pe proprietatea proprie. Am scăpat de proiectele megalomanice ale lui Nicolae Ceuşescu, vin peste noi proiectele megalomanice născute din ‘pohta’ lui Prigoană care distruge  biodiversitatea faunei aviare din Delta Dunării şi zona ripariană a Dunării de Jos?  La ora actuală, principalul ‘subiect de salvgardare’ al lumii este biodiversitatea. Nu înţeleg, Munţii Măcin îi aparţin omului de afaceri, –aşa se prezintă el, alţii au îndoieli–, Silviu Prigoană?

Titus Filipas