Investiţiile lui Warren Buffett în sectorul feroviar American

Planul “stimulus”, de pompare masivă de lichidităţi în economia americană, promovat de partidul democrat şi de preşedintele Barack Obama, nu a prea reuşit să creeze multe locuri de muncă, necesare mai ales populaţiei tinere. Acesta este motivul pentru care tinerii, în proporţie de 50%, recurg la ajutorul de stat alimentar (bonuri de hrană); pentru populaţia de culoare din unele state, proporţia  aceasta ajunge la 90%. Acesta este motivul pierderilor recente ale democraţilor în alegerile pentru posturile de guvernatori  din statele Virginia şi New Jersey. Certamente, este un şoc politic  major pentru democraţi, dar sunt rezultatele în alegeri un indicator perfect veridic şi pentru starea economiei USA ? Am mai spus că un indicator veridic pentru starea economiei reale o constituie situaţia din transporturile feroviare pentru mărfuri. Nicolae Ceauşescu era fascinat, la noi, de lungimea trenurilor  de marfă şi de numărul vagoanelor încărcate. Nu era complet stupid. Investiţiile lui Warren Buffett în sectorul feroviar American arată un optimism economic sigur. Capitalistul acesta, care a cheltuit recent cam 40 miliarde dolari pentru cumpărarea de acţiuni în căile ferate, chiar posedă  fler economic !

Titus Filipas

Va merge Obama la Hiroshima ?

Croitorul japonez Issey Miyake l-a invitat (http://next.liberation.fr/article/le-couturier-issey-miyake-invite-obama-hiroshima) pe actualul preşedinte american Barack Obama să vină pe data de 6 august 2009 la ceremonia de comemorare a morţilor din bombardamentul  care a avut loc  în anul 1945 la Hiroshima. Născut în 1938, Issey Miyake este unul dintre supravieţuitorii de la Hiroshima. În acelaşi timp, croitorul Issey Miyake l-a invitat pe tînărul preşedinte American să se alăture apelului său de eliminare a armelor atomice din lume. Este şi o testare a bunelor intenţii prezente în discursul ţinut de Barack Obama la Praga. Vorbind despre atacul de la Hiroshima, Issey Miyake spune : „Eram acolo, n-aveam decât şapte ani„, îi consemnează coloanele ziarului International Herald Tribune mărturia.

Titus Filipas

Rick Wagoner

Rick Wagoner, directorul CEO (PDG) de la General Motors este un personaj de extraordinară competenţă. Dar a apărut un element  pe care  managementul de la această firmă nu are cum să-l influenţeze. Succesul remarcabil  din trecut al companiei   General Motors a creat ameninţări  pentru această firmă după un timp egal cu perioada de muncă a unui muncitor angajat permanent la GM  de la o vârstă tânără  şi până la vârsta de pensionare. Să reamintim că, începând cu  anul 1931, firma General Motors a fost  mereu ‘numărul unu mondial’ în producţia de automobile. Nu se poate spune deci că managementul practicat la General Motors a fost în trecut de calitate deficitară. Într-adevăr,  în anii 196X compania General Motors  stăpânea mai mult de jumătate din piaţa automobilelor din SUA. Astfel, firma General Motors  a reuşit să creeze un mare număr de locuri de munca, –bine plătite în raport cu salariile din restul lumii de atunci–,  pentru  economia americană. Dar în februarie 2005, General Motors  mai deţinea circa un sfert din aceeaşi piaţă! Iar muncitorii care lucraseră  în deceniul 1960 pentru General Motors  s-au pensionat. Celor care nu  muriseră, compania General Motors  era  obligată să le plătească pensiile. Astfel, în februarie 2005, fiecare două dintre persoanele angajate   la General Motors   lucrau  la acel moment să asigure ori să plătească şi pensiile pentru cinci foşti angajaţi ai firmei General Motors! Circumstanţa respectivă  introducea nişte încărcări suplimentare enorme pentru preţurile vehiculelor General Motors, de circa 1500 de dolari în medie per autovehicul la nivelul anului 2005.  Aceasta  a creat  probleme insurmontabile  pentru managementul de la General Motors, pentru că erau sarcini care în sine se aflau în afara puterilor oricărei persoane umane angajate pe postul de  director CEO. Rick Wagoner, preşedinte al  consiliului de administraţie şi director CEO la General Motors, a luptat ca un adevărat erou al timpurilor postmoderne, deci exclusiv cu arme manageriale,  pentru a creşte competitivitatea  şi atractivitatea produselor companiei General Motors. De exemplu, el a creat o filială financiară a lui GM care oferea credite foarte avantajoase cumpărătorilor de vehicule GM. Se pare că decizia de îndepărtare a foarte competentului Rick Wagoner vine direct de la preşedintele Barack Obama. Preşedintele SUA  acordă o mare importanţă relansării industriale americane după norme ecologice. Fostului CEO de la GM  i se poate reproşa (cel puţin aşa cred eu că a gândit Obama) că nu a dezvoltat un “green car” american. Într-adevăr, Rick Wagoner a crezut sincer în geniul de “previzionist economic” al lui Alan Greenspan. După acest geniu, creşterea economică a SUA şi a lumii trebuia să continue multă vreme în ritm ameţitor. Deci în economia reală a SUA şi a lumii, vor circula mereu pe şosele fluxuri de materiale (materii prime şi mărfuri). Din cauza acesta, în dezvoltarea produselor firmei  General Motors, directorul Rick Wagoner a pus în primul rând accentul pe camioanele cu instalaţii de încărcare (pickup trucks). Or, a venit recesiunea, debitul de  fluxuri de materiale pe şosele s-a redus considerabil, şi de aici dificultăţile firmei General Motors. Nu cred că se poate găsi în lumea largă vreun manager care să cunoască problemele firmei General Motors mai bine decât Rick Wagoner. Poate că actuala recesiune economică este o recesiune în V*, nu o recesiune de platou. Mă uit că deja unii schimbă obligaţiunile T-bonds de la trezoreria americană, în obligaţiuni de corporaţii ce asigură un randament mai mare. Mă mai uit cum creşte preţul cuprului, semn că activitatea industrială americană este reluată.

*Alte scenarii : Dacă se iese din criza financiară, va mai trece încă un an până când succesul financiar va impulsiona economia reală. Se admite că actuala criză financiară şi economică nu este o nouă Mare Depresiune, ci o Mare Recesiune. Scenariile ipotetice pentru ieşirea din Marea Recesiune sunt în general desemnate cu litere latine mari, după forma graficului. La început s-a sperat într-o ieşire rapidă din recesiune, acesta fiind scenariul grafic în V. Din motive de prudenţă, unii au presupus că pe parcurs va interveni o bulă financiară, deci scenariul grafic în W. Alţi economişti previzionişti spun că starea de recesiune se va prelungi mult, dar predictibil se va ieşi din ea, scenariul în U. Cei excesiv de pesimişti spun că trebuie să ne mulţumim doar cu stagnarea declinului economic, după care va fi o mişcare a economiilor numai pe planşeu : scenariul grafic în L.

Titus Filipas

Obama declară : “Vă vom învinge”

Barack Obama declară pentru talibani şi Al-Qaida : «Vă vom învinge!».  4.000 de soldaţi americani suplimentari vor fi trimişi în Afganistan. Problema este că la Kabul, americanii sunt percepuţi ca trupe de ocupaţie! http://www.guardian.co.uk/world/video/2009/mar/27/obama-afghanistan-military 

Titus Filipas

Criză de civilizaţie

Este adevărat, criza a plecat de pe Wall Street. Dar în mod radical ea nu este imputabilă bancherilor şi managerilor de fonduri speculative. În mod categoric, sfârşitul celui de al doilea război mondial şi reconstrucţia potbelică au marcat, cel puţin în Occident, începutul unei epoci de prosperitate economică fără precedent. Totul aflat sub semnul Victoriei Aliaţilor asupra puterilor Axei. Simbolul tehnic cel mai important al  acelei Victorii a fost considerat a fi explozia bombei atomice aruncată peste oraşul japonez Hiroshima. Iar ceea ce a dus la construirea acelei bombe atomice a fost ulterior considerat a fi un vârf, un summum al instrumentalismului logic. Ce anume, mai precis ? Fizica teoretică şi fizica matematică. Albert Einstein a fost glorificat instantaneu drept cel mai mare geniu al omenirii!

Instrumentalismul logic incorporat în fizica teoretică şi fizica matematică a fost pus la lucru şi în ştiinţa economică. Astfel, tot ceea ce fusese elaborat mai bine în Economia Politică, adică opera unui secol şi jumătate de gândire doctrinară calitativă în economie, a fost transpus în modele matematice! În instituţiile financiare de pe  Wall Street au început să fie angajaţi matematicieni şi specialişti în fizica matematică. Aceştia renunţau la un serviciu din lumea cercetării academice şi a universităţilor, cu un salariu de 50 000 de dolari pe an, pentru un job de matematică financiară şi modelare a riscului pe Wall Street, unde câştigau un milion de dolari pe an ! Au fost instituite pentru ei şi onoruri academice speciale : Premiul Nobel pentru Economie acordat anual. Doamne fereşte, eu nu spun că oamenii aceia nu erau cu toţii de bună credinţă! Însă, deoarece influenţa pleca de pe  Wall Street, totul era marcat de superficialitatea americană. Cel mai bine este descrisă această superficialitate americană în literatura lui Sinclair Lewis. Acum, din păcate, în acest vârtej de superficialitate americană este prins noul preşedinte  Barack Obama. Care chiar crede în puterea ştiinţei americane ! Ştiu că voi fi condamnat de aproape toţi cititorii acestui blog, care cred şi ei  în puterea ştiinţei americane. Mai precis în justeţea instrumentalismului logic incorporat în fizica matematică. Mi-a  fost dat să fiu referent la o carte de inginerie cosmică, http://www.springerlink.com/content/g253m16423408723/ , (cartea este pusă integral în biblioteca Google, adresa URL este http://books.google.ro/books?id=5bZBEM31K1MC&pg=PA3&lpg=PA3&dq=%22titus+filipas%22&source=bl&ots=gpIhNBOPcw&sig=i0QgBMWwBGIIyY822HmUkCwylEE&hl=ro&ei=8A7KSbie

HcaKsAaP6dmzAg&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result). Capitolul la care am fost referent trata proiectul unui ascensor cosmic. Punctul de start al ascensorului cosmic era, bineînţeles, suprafaţa Pământului.  Autorul proiectului era profesor la o universitate din New York. Capitolul respectiv incorpora idei inginereşti foarte solide, precum şi formule de fizică matematică impecabile. M-am uitat cu atenţie la una dintre formule. Era exact ecuaţia pentru viteza undelor pe coarda elastică. Era cât se poate de clar o problemă Cauchy, chiar dacă autorul proiectului uita să spună aceasta. Or, într- o problemă Cauchy lucrezi cu un orizont de timp foarte extins. Pe acest  orizont de timp vor apărea inevitabil şi  perturbaţii, chiar dacă minore la început (vezi „efectul de fluture” din teoria haosului), dar care puteau dezvolta vibraţii  înspăimântătoare în ascensorul cosmic. Insist, inventatorul acela din New York nu era deloc un tip stupid. Dar el lucra în cadrul paradigmei ! Dacă nu o paradigmă unanim acceptată, cel puţin o paradigmă larg acceptată. Paradigmă instituită în secolul XVIII. Acum, unii dintre criticii americani cei mai virulenţi ai prezentei crize economice dau vina chiar pe Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane din secolul XVIII.  Mai precis, pe importul fără discernământ al Iluminismului european. Hai să fim corecţi până la capăt şi să îi criticăm şi pe aceşti critici americani recenţi. Poate că fiecare dintre acei Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane a trecut Oceanul Atlantic şi a trăit o vreme în atmosfera Iluminismului european din secolul XVIII. Dar ceea ce implementau ei în America era un Iluminism colonial ! Să amintesc numai sclavii negri (şi sclavele negre) din proprietatea lui Thomas Jefferson.

Actuala criză economică  a fost generată de o criză paradigmatică, şi în fond  de o criză de civilizaţie.

Titus Filipas

„America este pregătită să conducă din nou.” Este?

Citesc la adresa  URL http://www.romanialibera.ro/a144182/obama-america-este-pregatita-sa-conduca-din-nou.html , declaraţia lui Barack Obama : „America este pregatita sa conduca din nou”. Este ea, într-adevăr ?

Unul dintre modelele prezidenţiale pe care şi l-a ales Barack Obama a fost personalitatea lui Franklin Delano Roosevelt.

Or, în opinia mea, criza financiară profundă în care-i prinsă la ora actuală întreaga lume, nu doar USA, a fost creată, inconştient, de politica New Deal iniţiată de preşedintele Franklin Delano Roosevelt.

Fondul problemei este acela că nu există o corespondenţă biunivocă între fluxul de materii prime, energie şi mărfuri tangibile, un flux care aparţine economiei reale, şi fluxul monetar, un flux care aparţine economiei virtuale (a nu se confunda termenul acesta cu e-economia!).

După o gamă de estimări, doar de la 2% până  la 5% din fluxul monetar are corespondenţă biunivocă în economia reală.

Cum s-a ajuns  la această situaţie ? Tocmai prin politica New Deal promovată de Franklin Delano Roosevelt. El şi-a dat seama că principalul obstacol ce împiedica succesul politicii de relansare economică a USA, pentru că acesta-i sensul principal din  politica New Deal, îl constituia faptul că dolarul American avea o acoperire în aur până la New Deal. Or, această situaţie foarte echilibrată, foarte OK, nu permitea tipărirea de bani noi în mare cantitate, bani ce ar fi urmat să meargă pe piaţa creditelor. S-ar fi insuflat astfel în America New Deal o poftă nemaipomenită pentru consum pe baza creditelor cu aceşti bani noi. Iar consumul, nu vă vine să credeţi, este considerat a fi principalul motor în doctrina de Economie Politică oficială din USA ! Sună extrem stupid, într-adevăr, dar majoritatea populaţiei din USA se află foarte aproape de nivelul cultural al populaţiei din Trinidad Tobago!

În consecinţă, preşedintele Franklin Delano Roosevelt a forţat o politică în care dolarul American nu mai este cuplat cu aurul!

În felul acesta, a fost foarte uşor pentru sistemul bancar american „să creeze bani” ! Problema este aceea că între 95% şi 98% din aceşti bani nu se mai află în corespondenţă cu economia reală!

Mă uitam la componenţa noii echipe de economişti pe care se bazează preşedintele democrat Barack Obama. Ei provin mai ales dintre economiştii fostului preşedinte democrat Bill Clinton,  nişte oameni ce cred aproape la modul fundamentalist într-o politică New Deal.

Titus Filipas

Democraţie în Agora

Barack Obama, noul preşedinte ales în USA, a fost lector  la Universitatea din Chicago. Acolo a fost elaborat primul manual de stil pentru engleza americană. Pe Barack Obama, stilul l-a  ajutat enorm pentru a câştiga investirea populară prin vot.  “Sînt fascinată de elocvenţa lui Obama, de cuvintele incorporate în frază, şi de ritmul frazării.” (”I’m fascinated by Obama’s eloquence, the way that he speaks, both in terms of rhythm and words.”), mărturisea Viola Afrifa, studentă  americană în vîrstă de 23 de ani, impresia privind felul în care vorbeşte Barack Obama. Populaţia din America tînără consideră că acest ritm al frazării şi cuvintele radicale incorporate în frază  constituie aspectele unui discurs revoluţionar.  

Pe noi, ne apropie de Barak Obama respectul Jeffersonian pentru stil. Să reamintim că stilul Jeffersonian este foarte apropiat de stilul ideologic liberal inventat şi promovat de către Destutt de Tracy. Ioan Eliade Rădulescu şi primii elevi de la Şcoala Sfîntu Sava au fost influenţaţi de ideologia lui Destutt de Tracy. E stilul viu al dezbaterilor în Agora. Până acum, America a încercat să impună lumii democraţia achiziţională. Sperăm că prin alegerea lui Barack Obama ca preşedinte al USA, America  va impune lumii, –dar şi la ea acasă–, democraţia dezbaterilor în Agora.

Titus Filipas

Un excerpt din Los Angeles Times despre Barack Obama

“Obama est cultivat, elocvent, sobru şi incitant, constant şi matur. El îşi reprezintă ţara [USA, nota noastră] aşa cum este ea, şi aşa cum ea aspiră să fie.”

Titus Filipas

Stilul Obama

Barack Obama a fost lector  la Universitatea din Chicago, acolo unde a fost elaborat primul manual de stil pentru engleza americană. De pe acel manual de stil a învăţat şi Robert Pirsig, autorul lui Zen and the Art of Motorcycle Maintenance, o carte celebră şi celebrată pentru titlu şi conţinut.

Cum apreciază studenta  americană Viola Afrifa, în vîrstă de 23 de ani, felul în care vorbeşte englezeşte Barack Obama?

„Sînt fascinată de elocvenţa lui Obama, de cuvintele incorporate în frază, şi de ritmul frazării.” („I’m fascinated by Obama’s eloquence, the way that he speaks, both in terms of rhythm and words.”)

Deja populaţia din America tînără consideră că acest ritm al frazării, şi cuvintele radicale incorporate în frază  constituie aspectele unui discurs de revoluţionar. Chiar îi dau vorbitorului chipul de personaj revoluţionar. Jordana Zeldin, în vîrstă de 24 de ani, de profesie fotograf, remarcă : „Obama a devenit acum un fel de Che Guevara prin  ceea ce reprezintă  imaginea lui în comercializare.” („Obama has become like Che Guevara in terms of what his face represents on merchandising.”)

Titus Filipas

Ce ne apropie de Barack Obama ?*

*Acest articol a fost început ca un comentariu la postarea “Ce ne uneste?”, de pe blogul domnului Adrian Năstase, http://nastase.wordpress.com/2008/07/30/ce-ne-uneste/#comments .

Ce ne apropie de Barack Obama ? Respectul Jeffersonian pentru stil. Să nu uităm că Barack Obama a fost cadru didactic la Universitatea din Chicago (între 1992 şi 2004). Iar Universitatea din Chicago a elaborat primul Manual de Stil pentru engleza Americană încă din anul 1906, vezi http://en.wikipedia.org/wiki/The_Chicago_Manual_of_Style . Printre altele, Manualul  de Stil pregăteşte pentru excelenţa în procesul de comunicare, pentru studierea audienţelor, identificarea nevoilor acelor persoane din audienţe şi a priceperilor lor tehnice (vezi şi http://en.wikipedia.org/wiki/Technical_writer ). Să nu uităm că tinerii partizani ai lui  Barack Obama folosesc mult mai bine Internetul decât partizanii candidatului republican.

În fine, despre stilul Jeffersonian să spunem că este foarte apropiat  de stilul ideologic liberal inventat şi promovat de către Destutt de Tracy. Aceeaşi ideologie a lui Destutt de Tracy influenţează crearea Partidei Naţionale în România. Noul PSD al lui Adrian Năstase poate pretinde că este continuatorul Partidei Naţionale din România.

Titus Filipas