Posts Tagged ‘Bailout’

Acţiuni preferenţiale şi acţiuni ordinare (numite şi acţiuni comune)

iulie 26, 2009

Spre deosebire de obligaţiuni care în esenţă reprezintă vînzarea de datorie, cîştigul fiind reprezentat de dobîndă la termen (numit şi „termen de maturizare al obligaţiunii”), acţiunile oferă dividende.

Există două feluri de acţiuni : Acţiuni preferenţiale şi acţiuni ordinare (numite şi acţiuni comune). Ele diferă în mod esenţial prin forma dividendelor.

Acţiunile  preferenţiale  dau dividende sub forma de dobândă fixă, şi foarte atractivă, pentru aportul mare de capital ; acţiunile  preferenţiale nu sunt puse pentru tranzacţionare pe piaţa bursieră, spre deosebire de acţiunile comune sau ordinare. De fapt acţiunile preferenţiale seamănă mai mult cu obligaţiunile de corporaţie, decât cu acţiunile ordinare.

Acţiunile ordinare (numite şi acţiuni comune) dau dividende  în funcţie de rezultatul afacerilor, dividende care sunt în general mici, ori care pot să nu existe deloc. Acţiunile ordinare (numite şi acţiuni comune) sunt puse pentru tranzacţionare pe piaţa bursieră. Acţiunile ordinare dau dividende aleatorii.

Valoarea dividendelor pentru acţiunile ordinare  depinde în general de managementul firmei (întreprinderea economică), precum şi de “timpul economic”, adică de faza specifică din ciclul conjunctural (ciclul conjuncturii economice).

Atunci când un investitor cumpără un pachet de acţiuni ordinare la o firmă, el devine proprietarul unei părţi din acea firmă. Partea respectivă de proprietate achiziţionată de investitorul care a cumpărat acţiuni ordinare se numeşte, –în globish–, equity.

Posesorul unui pachet de acţiuni ordinare la o firmă are dreptul, în principiu, să participe cu drept de vot la şedinţele consiliului de administraţie al firmei respective, din această cauză acţiunile ordinare se mai numesc şi „voting shares”. Posesia acţiunilor preferenţiale nu oferă acest drept de vot.

Valoarea dividendelor pentru acţiunile preferenţiale depinde de ţară.

Un exemplu recent privind acţiunile preferenţiale se referă la recapitalizarea băncilor în UK, Germania şi Franţa. Această recapitalizare a băncilor s-a făcut în cadrul acţiunii de bailout (salvare financiară).

1/ Recapitalizarea băncilor în UK. Aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind din banii public, cumpărând din banii publici participaţiuni la băncile private  sub forma de acţiuni preferenţiale care dau o dobândă fixă de  12 % .

2/ Recapitalizarea băncilor în Germania. Şi aici  guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind tot din banii publici, cumpărând din banii publici participaţiuni la băncile private  sub forma de acţiuni preferenţiale care dau o dobândă fixă de numai 5%.

3/ Recapitalizarea băncilor în Franţa. Aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind tot din banii public, dar pe gratis ! Adică nu a cerut băncilor private acţiuni preferenţiale!

Numai companiile care emit acţiuni şi sunt cotate pe pieţele bursiere pot fi numite corporaţii.

Titus Filipas

Iulius Cezar şi creanţele “toxice”

martie 13, 2009

Exceptând Citigroup unde statul federal a devenit acţionar, înţeleg că acum  în USA sunt vreo 5 bănci mari în stare de zombie din motive de “swaps” ori creanţe toxice. Singura soluţie viabilă ca să elimini fluxurile monetare ezoterice dintr-o economie a fost invenţia propusă Iulius Cezar într-o situaţie similară: Falimentul ! Amicii aşteptau un bailout. De aceea a fost ucis în Senat.

Titus Filipas

Prime colosale pentru bancheri

octombrie 18, 2008

Citesc aici : http://www.guardian.co.uk/business/2008/oct/17/executivesalaries-banking , că din fondul de salvare financiară a băncilor  din USA (celebrul ‘bailout’) de 700 miliarde de dolari, 10 procente (adică 70 miliarde de dolari) vor reveni bancherilor de pe Wall Street ca prime.

Titus Filipas

Dezbateri interesante pe blogosfera românească

octombrie 1, 2008

Domnul Adrian Năstase deschide aici, http://nastase.wordpress.com/2008/09/30/criza-financiara-mondiala/ , un ciclu al  discuţiilor  mai intense în blogosfera românească pe tema Criza financiară mondială”.

Să observ că şi simpla alegere a termenilor corecţi constituie o provocare ! De fapt, să fim sinceri, aproape toate comentariile la această postare de pe blogul domnului Adrian Năstase au fost pur şi simplu sfidare deschisă la ceea ce s-a discutat formal pe aceeaşi  temă la Fundaţia Titulescu. Aş merge până la a spune că este vorba despre un conflict ideologic între blogul domnului Adrian Năstase şi Fundaţia Titulescu!

Intervenţiile mele au fost :

1/  “Administraţia Bush propune Congresului un adevărat plan Marshall de salvare a   sistemului financiar în valoare de 700 miliarde dolari.”  A fost o glumă, nu ?

2/  “Este lăcomia hrănită cu lăcomie motorul lumii?” Bună întrebare.

3/  “riscurile financiare au o tendinţă de agregare […] problematica riscului de credit este marcată de noi tendinţe.” În condiţiile globalizării, dezvoltarea durabilă este o chestiune de   macroeconomie. Noi încă sîntem la nivelul în care vedem economia la fel ca Maimonide. În realitate, macroeconomia este un fel de coroniţă împletită din trei rămurele. Cea mai importantă este ramura alcătuită din fluxul de materii prime şi energie. Cea de a doua rămurea este fluxul monetarist. Locurile unde cele două ramuri se ating se cheamă pieţe. Acestea le-a spus deja Nicolae Copernic, la începutul Contra-Reformei. Dar mai există şi cea de a treia rămurea chemată fluxul de risc. Sper că actuala criză a creditului va focaliza atenţia asupra fluxului de risc. Aici se propagă periodic unde de şoc care distrug biodiversitatea. Însă , atenţie!, biodiversitatea este de asemenea o resursă care aparţine primului tip de flux considerat în macroeconomie. Criza financiară de acum este o bagatelă faţă de crizele următoare în macroeconomie! Proasta gestionare a riscurilor este o problemă a întregii societăţi actuale.

4/  “Criza financiară de astăzi îşi are rădăcinile imediate în 2001″ Bula dotcom nu a explodat pe 10 martie 2000 ?

5/  Întrebare pusă de Joseph Stiglitz despre faimosul plan de ‘salvare financiară’ (bailout plan) Paulson-Bush : “The Bush administration may rescue Wall Street, but what about the economy?”

6/  Este interesant de urmărit aici, http://www.alchimiedesmultitudes.atelier.fr/pdf/extrait1.pdf , curba evoluţiei pe ciclul hype* pentru e-economie (sau e-business) trasată de institutul privat   Gartner Group încă din anul 1999.

*Există două interpretări privind apariţia  termenului ‘hype’. Una dintre interpretări, de fapt unica avînd în acelaşi timp şi caracteristica de a fi „politiceşte corectă” (în sensul că nu propagă subliminal ‚valori subversive’),  este aceea că ‘hype’ ar fi  prescurtarea de la termenul englezesc ‘hyperbole’. Traductibil pe româneşte prin cuvîntul hiperbolă, avînd două conotaţii mai cunoscute – o conotaţie geometrică şi o conotaţie literară. Dicţionarul Merriam-Webster explică termenul ‘hyperbole’ prin ‚exagerare extravagantă’. Altă explicaţie face uz de faptul că  în slang,  ‘hype’ înseamnă starea euforică,  trecătoare şi dăunătoare,  care a fost provocată de o injecţie cu droguri; cuvîntul  ‘hype’ fiind prescurtarea de la ‘hypodermic syringe’, adică  siringă hipodermică.  Astfel un ‚hype tehnologic’  reprezintă un termen care desemnează şi defineşte starea de speranţă exagerată,  şi total eronată de cele mai multe ori, pusă în noile tehnologii.

Titus Filipas

The mother of all bailouts

septembrie 24, 2008

Citesc pe blogul domnului Vlad Popa articolul “Portretul padurarului ratat care a incercat sa salveze economia SUA: Henry Paulson”, http://hymerion.wordpress.com/2008/09/23/portretul-padurarului-ratat-care-a-salvat-economia-sua-henry-paulson/ .

Henry  Paulson va rămâne un nume în istoria pieţelor financiare prin faptul că el a pus la cale  imensa operaţiune de salvare financiară -„the mother of all bailouts”–, fără să propună şi vreo argumentare teoretică pentru aceasta operaţiune de open market. Prin aceasta, Henry  Paulson se  abate şi de la preceptele Keynes, şi de la preceptele Hayek. 

Titus Filipas