Furia mea de “rumân”

Pe blogul unui fost prim-ministru, cineva scria un sfat : “Construiţi autostrăzi chiar cu riscul de a injumătăţi suprafaţa agricolă, şi viitorul este al României”. 

Ceea ce îmi stârneşte o fază de enervare :  Pe ce doctrină economică te bazezi? Te anunţ că deocamdată singura doctrină economică valabilă pentru România este doctrina fiziocrată, în formularea lui Apostol Arsache. Am revenit apoi : Cer scuze dacă “interpelarea” mea către dumneavostră a supărat. Pe de altă parte, mărturisesc că eu însumi sînt tensionat când abordez anumite subiecte care mi se propun, şi nu le pot trata cu luciditatea rece implicată de abordarea unei probleme de geometrie 🙂 . Doctrina economică, mai ales în zilele noastre, este legată foarte strâns de arta supravieţuirii. La mine, care nu am plecat din România, este vorba nemijlocit despre arta supravieţuirii ca români! Dumneavoastră, simt aceasta din lectura comentariilor pe care le faceţi, sunteţi deja afectat de aculturaţie, nu vă mai interesează “arta supravieţuirii ca români”, vă interesează cel mult “arta supravieţuirii ca român”, şi înţeleg că o stăpâniţi perfect. Repet, eu însumi sînt tensionat când abordez doctrina economică drept suport cu valoare adăugată pentru “arta supravieţuirii ca români”. Şi mă interesează de aceea structurile profunde ale doctrinelor economice. Dacă neglijaţi acest aspect, nu vă blamez. Dar nici dumneavoastră nu trebuie să blamaţi furia mea de “rumân”, folosesc termenul aşa cum era definit de Ioan Eliade Rădulescu în “Echilibru între antiteze”, o carte pe care domnul Gabriel Liiceanu, care conduce editura Humanitas, a refuzat să o reediteze. Am avut nişte profesori foarte buni de Limba Română la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova în perioada 1958-1962. Când am intrat eu la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova în 1958, am avut extraordinarul noroc de a-l “prinde” şi pe profesorul de matematică Voinea. Dar norocul acela nu a durat decât două luni. După care, profesorul de matematică Voinea a fost dat afară pentru totdeauna din învăţământul românesc, într-un mare lot de epurare a învăţământului din România de “profesorii legionari”. Iar dacă îl folosesc drept model fiducial pe acel fost profesor de matematică Voinea de la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova până în anul 1958, trebuie să conchid că “profesorii legionari” din învăţământul românesc aveau un standard profesional foarte înalt! De exemplu, profesorul de matematică Voinea ne sugerase nouă, nişte “boboci la algebră” abia intraţi la liceu, că teorema lui Bézout poate servi drept bază pentru construirea unui algoritm de derivare!

Titus Filipas

Curriculum Vitae

Titus Octavian Filipaş s-a născut pe data de 26 martie 1944, în oraşul Băileşti din Oltenia, într-o familie de refugiaţi basarabeni. Urmează şcoala primară la Piatra Olt, se joacă lângă o pădure numită a Sarului, într-o natură idilică  pentru că era nepoluată, cu un grup de copii care într-o zi întâlnesc un O.Z.N. Primele cărţi citite de Titus Filipaş : Taras Bulba, Hadgi Murad, Discursul despre metodă. Din 1955, se mută cu familia la Craiova, unde Titus Filipaş este marcat de trei experienţe intelectuale : întâlnirea cu biblioteca publică Alexandru şi Aristia Aman, cu şcoala Petrache Poenaru,  şi cu piesele tehnice şi artifactele cele mai neobişnuite aduse la rampa militară. În anul 1956, Titus Filipaş editează în samizdat un ziar – manifest anti-sovietic intitulat Adevărul, pe care îl răspândeşte în oraş împreună cu unii colegi de şcoală. Este arestat şi anchetat de securitate, acuzat nu pentru că activa împotriva ocupaţiei sovietice, ci pentru că a creat o “organizaţie de tineret cu caracter fascist”! În 1958 se înscrie la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Unde cel mai bun profesor va fi cel de limba rusă. Era un aristocrat “alb” din Basarabia,  licenţiat al facultăţii de litere şi filosofie al Universităţii din Iaşi. Nu i se mai permitea să predea filosofia, şi operele marilor clasici ai literaturii ruse deveneau pentru profesorul Andrei pretextul unor magnifice lecţii de filosofie  aplicată pe literatura rusească din secolul XIX. Pe de altă parte, eminentul profesor de matematică oltean Voinea fusese alungat din învăţământ, acuzat de legionarism. După numai o lună de zile de lecţii cu elevii din noua clasă, apucase totuşi să sugereze bobocilor  în algebră faptul că teorema lui Bézout  poate servi şi la construirea unui algoritm de derivare ! În general, prin îndepărtarea sistematică şi programată a profesorilor buni din învăţământ atunci, foşti legionari ori “simpatizanţi cu legionarii”, perioada 1958-1962 a fost marcată de o acută degradare a şcolii româneşti. Titus Filipaş completează lipsa de informaţie din manualele şcolare intenţionat şi grosolan deformate, după principiul de lungă perenitate “politiceşte corect”, cu lecturi din cărţile care puteau fi găsite atunci în bibliotecile publice. În lipsa textelor lui Mircea Eliade, citeşte Descoperirea Indiei a lui Jawaharlal Nehru, în lipsa unui curs de antropologie citeşte traducerea din limba rusă “Introducere în istoria culturală a comunei primitive”, iar în lipsa unei cărţi despre fenomenele sociale, economice şi procesele istorice din S.U.A. citeşte un text compilat de un fost secretar al partidului comunist din S.U.A., “Schiţă a istoriei politice a celor două Americi”, unde era explicat cu maximă claritate şi sinceritate conceptul, pare-se de lungă perenitate, chemat “Politica marii bâte”. Premiul I câştigat în 1962 de Titus Filipas la olimpiada naţională de fizică (pe atunci nu exista şi faza internaţională) nu este relevant, are însă drept consecinţă faptul că urmează fizica la Universitatea din Bucureşti. Acolo vede capitala României ca pe Nova Roma, centrul spiritual radiant şi atractiv pentru Latinitatea Orientală. Citeşte extrem de multe texte de filosofie şi psihologie. Între 1967 şi 1974 lucrează ca profesor de fizică la două licee din Craiova. În 1971 publică  povestirea ştiinţifico-fantastică Nisipul, în colecţia îngrijită de scriitorul şi filosoful Adrian Rogoz pe lângă revista Ştiinţă  şi tehnică. Din 1975 devine cadru didactic la Universitatea din Craiova. În 1988 obţine titlul de doctor în fizică la Universitatea din Bucureşti după susţinerea tezei cu titlul : “Studiul interacţiunii meteorologice sol-atmosferă”. În 1984 apare cartea sa “De la mitul astral la astrofizică”, la editura Scrisul românesc din Craiova. Capitolul ce tratează problema civilizaţiilor extraterestre a fost tradus şi în limba maghiară sub titlul : “Civilizációk Földünkön kívül”, şi publicat în revista Galaktika. După mai bine de douăzeci de ani, cartea a fost scanată de către domnul Dragoş Bora, şi poate fi citită/descărcată gratuit din  Biblioteca de Astronomie Online  aflată la adresa http://85.121.0.91/sarm/carti/.  Înainte de 1989, Titus Filipaş scrie şi i se acceptă articole de popularizare/divulgare  ştiinţifică în revistele Contemporanul, Ramuri, Magazinul, Ştiinţă şi tehnică. În 1987 apare cartea Materie şi tehnologie la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti. În 1989, din nou la editura Scrisul românesc din Craiova, apare cartea Călătorind prin Univers, iar în noiembrie 1989 este tipărit, la Editura ştiinţifică  şi Enciclopedică din Bucureşti, primul exemplar al cărţii Dincolo de curcubeul stelar, ce nu va apărea pe piaţă decât în 1991. După decembrie 1989, scrie numai pentru sertar, din lipsă de sponsori pentru cărţile sale. Revistele unde mai publicase îi refuză articolele, numele său fiind trecut pe o listă neagră alcătuită de Andrei Pleşu, capul de listă fiind ilustrul  iluminist român Edgar Papu. Abia în 2003 îi este publicat în revista electronică Asymetria din Paris, coordonată  de scriitorul şi criticul literar Dan Culcer, primul text post-revoluţionar,  intitulat Ideologia Şcolilor Centrale.Titus Filipas