Agenda 21 în „politica ofertei”

Calitatea apei este o chestiune vitală pentru noi. Dar este aproape imposibil ca problema calităţii apei  să  fie soluţionată fără o abordare naţională radicală. Aici propun două ţinte distincte, pentru rezolvarea cărora există deja ministere distincte în statul românesc modern. Ţinta # 1 ar putea fi denumită Calitatea apei din aquifere şi prevenirea poluării aquiferelor. Modelul fiducial pentru Ţinta # 1, ca motiv de tratare a sa drept prioritate naţională, ar putea să fie politica statului Israel modern faţă de apă.  Ţinta # 2 ar putea fi denumită Construirea unui sistem inteligent şi modern de educaţie ambientală în România. Acest sistem de educaţie ambientală trebuie să fie realmente aplicativ, şi să adauge valoare din punctul de vedere al capitalului intangibil. El trebuie să fie structurat pe baza temei „Agenda 21”. Eu ştiu că două mari conferinţe internaţionale „la vîrf”, una la Rio de Janeiro şi cealaltă la Johannesburg,  separate între ele printr-un deceniu, au subliniat prioritatea obiectivului „Agenda 21”. Trebuie construit şi la noi, în  modul raţional şi serios, o Agenda 21 naţională, divizată într-o serie de Agenda 21 regionale. La rândul ei, o Agenda 21 regională este divizată într-o serie de Agenda 21 locale care acoperă întreaga regiune. Ca modele fiduciale, ca exemple de excelenţă pentru aceste Agenda 21 locale, trebuie să le menţionez în primul rând pe acelea din Toscana în Italia, apoi, surprinzător ce spun, alt model de excelenţă îl constituie Agenda 21 locală redactată în oraşul rusesc Sankt Petersburg, în fine, deloc surprinzător, voi cita ca modele  de excelenţă majoritatea Agendelor 21 locale editate în statul Israel. 

Vorbind despre sistemul  de educaţie ambientală în România, aici Ministerul Educaţiei de la noi  România trebuie să vină cu o foarte serioasă „politică a ofertei”. Pentru că este imperioasă relansarea dezvoltării economice în România, şi eu vorbesc despre dezvoltare, nu despre creştere, –comunismul a încercat să inculce în  minţile noastre o egalizare de intenţie şi extensie între cele două noţiuni–, trebuie să afirm că ea poate fi obţinută numai printr-o combinaţie inteligentă între o „politică a cererii” şi o „politică a ofertei”. Dezvoltarea este imposibilă fără capitalul intangibil construit prin mijlocirea sistemului de educaţie în care se implementează politici inteligente. Se înţelege la noi mai puţin aceasta, funcţionarea unei întreprinderi economice se bazează şi pe  capitalul intangibil construit prin sistemul de educaţie! Analize economice serioase efectuate în Occident arată că la întreprinderile economice din Occident între 50 % şi 90 %  din profit provine din capital intangibil furnizat aproape gratuit de ţara respectivă!  Ministerul Educaţiei din România trebuie să ofere posibilitatea unei educaţii ambientale aplicative bazată  pe Agenda 21 de proximitate pentru fiecare şcoală ! Fiecare Agenda 21 de proximitate poate acoperi integral, sau numai limitat, teritoriul acoperit de o Agenda 21 locală. La noi, în general, unii lucrează şi alţii se aleg cu meritele*. De aceea spun, în fiecare şcoală trebuie să existe o combinaţie între o „structură asociativă”, care este realmente o noutate la noi!, o invenţie!, şi o structură instituţională, de fapt structura instituţională clasică existentă deja la Ministerul Educaţiei. Ei bine, profesorii  şcolii care lucrează efectiv, eficient şi inteligent pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii ar trebui să facă parte,  –repet, eu vorbesc despre o nouă politică a ofertei dusă de Ministerul Educaţiei–, dintr-o asemenea structură asociativă.

Complicat ? Da! Imposibil ? Nu !

Titus Filipas

*De fapt, acelaşi fenomen se întâmpla şi înainte de venirea comuniştilor la putere. Îmi amintesc că unchiul meu, creştin ortodox, învăţător şi membru al vechiului PSDR, îmi povestea indignat că meritele muncii învăţătorilor în vreo comună erau atribuite preoţilor (situaţia interbelică din Basarabia).

Agenda 21 de proximitate în “statul modest”

Domnul Adrian Năstase pune aici http://nastase.wordpress.com/2009/05/16/in-colegiu-2/ o problemă interesantă dar şi acută pentru statul românesc. Redau câteva excerpte din comentarii:

blogideologic spune: mai 16, 2009 la 4:24 pm “au cheltuit mult pentru studii de fezabilitate, consultanta etc. Bani pierduti…” O treabă foarte bizară. Toate evaluările acestea trebuie să le facă iniţiatorul de proiect. Un singur “creier”. Pentru că în final […] este nevoie de “agregare”.

instalatorul spune: mai 16, 2009 la 5:52 pm […] Trebuie suntati odata acesti “consultanti” tot timpul nesatui: cunostintele inclusiv micile (dar importantele) trucuri necesare intocmirii corecte a documentatiei trebuie diseminate cit mai mult si cit mai repede. Sugerez sa incercati organizarea unui curs deschis practic pentru fonduri europene pentru toate firmele si institutiile din colegiu. Fiecare firma si institutie trebuie   sa aiba cel putin un om capabil sa intocmeasca in mod corect documentatia necesara obtinerii fondurilor. Daca il faceti, atunci va rog primiti-ma si pe mine cursant extern.

Dejan spune: mai 16, 2009 la 8:20 pm […] Sunt putin sceptic, deoarece cunosc caracterul romanesc, acela ca daca merge … hai sa profitam mai mult… In al doilea rand, ar fi interesant sa se desfasoare o campanie serioasa de informare a populatiei privind proiectele pe care vrei sa le derulati acolo. Acestea trebuie cunoscute de cat mai multa lume si explicate pe intelesul tuturor. Oamenii trebuie scoti din casa si facuti sa inteleaga ca anumite masuri le pot imbunatati traiul. Cred ca stiti ca este destul de greu sa scoti romanul de rand din mediul lui, sa-l convingi ca sunt sperante de mai bine cu putin efort.. In legatura cu proiectele de finantare, consider ca este nevoie ca sa existe   persoane angajate in primarii care sa fie in stare sa intocmeasca un proiect.   S-ar putea face traininguri sprijinite de stat pentru persoane care sa lucreze in acest domeniu si in acest fel s-ar asigura si noi locuri de munca. Indicat ar fi ca absolventi ai facultatilor de administratie publica sa poata participa la aceste traininguri. Informatiile acumulate in timpul facultatii nu ii ajuta cu nimic in a concepe un proiect de succes.

Cele două abordări ale colegilor de blogosferă care semnează instalatorul şi Dejan converg într-o anumită măsură, dar sunt şi divergente. În vreme ce colegul instalatorul este categoric împotriva unei abordări birocratice pentru rezolvarea acestei probleme, colegul  Dejan pare că se pronunţă pentru o intensificare a statului birocratic. Există vechiul proverb românesc : “Omul sfinţeşte locul”. Iar pentru realitatea românească din cea de a  doua modernitate, adică după timpul postmodern, este valabilă teoria “statului modest” a lui Michel Crozier. În acord cu Michel Crozier, abordarea birocratică nu este parte a soluţiei, ci parte a problemei !

Aceste proiecte obligatoriu trebuie să fie reflectate şi integrate în Agenda 21 locală pentru dezvoltarea durabilă. Această abordare permite “şuntarea birocraţiei”. Am mai insistat, pe blog, pentru favorizarea legislativă a IMM-urilor, care în mod tradiţional asigurau prosperitatea economiei româneşti. Or, în general, funcţionarea unei întreprinderi economice într-o ţară profit din plin de “capitalul intangibil” creat de sistemul educaţional din acea ţară.  Acest “capitalul intangibil”  are un statut ciudat. Deşi el adaugă valoare, el nu este calculate ca valoare adăugată în fluxul macroeconomic din acea ţară. Prin introducerea unei Agenda 21 de proximitate pentru fiecare şcoală, noi propunem corijarea parţială a respective inechităţi (de asemenea  “şuntarea birocraţiei”). În educaţia şi instruirea şcolară românească plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica UE. Pentru dinamizarea învăţământului românesc, în şcoală trebuie îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă deja, ar trebui să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. În fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate, în acord cu ţintele din politica educaţională şi politica de mediu în UE. Iar  aici trebuie să fie inclus şi un curs pentru dezvoltarea proiectelor locale. Opinia mea este aceea că se intră în paradigma “statului modest” dacă sunt create în toate şcolile din România ONG- uri sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta.

Titus Filipas

Excerpt dintr-o Agenda 21 de proximitate

Este un excerpt virtual (cel puţin aşa îl consider eu!) la adresa URL  http://harlau625.wordpress.com/2009/05/07/cate-ceva-despre-zagavia/ ,  dintr-o Agenda 21 de proximitate  care nu a fost construită încă. În educaţia şi instruirea şcolară românească plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. Pentru dinamizarea învăţământului românesc, în şcoală ar trebui îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă deja, ar trebui să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. În fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate, în acord cu ţintele din politica educaţională şi politica de mediu în UE. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu. La adresa URL arătată, bloggerul comenta : “Este regretabil ca in programa scolara nu sunt ore destinate istoriei si geografiei localitatilor unde se afla scoala. Sau macar obligarea elevilor in a prezenta referate cu aceste subiecte care le-ar permite prin studiu dobandirea de cunostinte privind locurile unde sau nascut si traiesc.” Am adăugat pe  acel blog  : Bună observaţie. De ceva timp fac propagandă pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii, a fiecărei şcoli, profesorii fiind plătiţi suplimentar pentru această activitate.

Titus Filipas

Joburi de tip Agenda 21 pentru profesori

Salariile în educaţia preuniversitară românească sunt atât de mici, încât nu permit o alimentaţie corectă, pentru ca “sângele să curgă, iar creierul să dea roade”, cum remarca, şi pe bună dreptate, un dascăl din preuniversitar pe un forum de ziar central. Este nevoie stringentă de reforme structurale în educaţie, iar aceasta presupune o politică proactivă a ofertei prin abordarea conceptuală descendentă (top-down approach) la Ministerul Educaţiei. Alături de structurile instituţionale din şcoli, pentru care profesorii primesc salarii de mizerie, este nevoie şi de structuri asociative, care să asigure un al doilea job, chiar în clădirea şcolii, pentru profesorii care doresc să înveţe abordările noi ce ţin de practica dezvoltării durabile. De exemplu, se spune că 6% din PIB trebuie să meargă pentru infrastructura în educaţie. Dar este absolut necesară şi infrastructura Web 2.0 în educaţie. Aici intervine problema fluxurilor informaţionale care se propagă prin respectiva infrastructură. Din cauza  aceasta noi am propus dezvoltarea structurilor asociative pentru Agenda 21 de proximitate a fiecărei şcoli, implicând joburi de tip Agenda 21 pentru profesori, antrenând de asemenea elevii şcolii (şi părinţii lor) pentru furnizarea datelor acelei Agenda 21 de proximitate a şcolii. Sigur, este nevoie de cursuri de perfecţionare ale profesorilor din preuniversitar, unele sindicate cer chiar în mod expres aceasta (Spiru Haret), altele nu se implică. Este un spaţiu de muncă imens, există fonduri pentru aceste proiecte, problema este că unii fac să funcţioneze proiectele chiar la stadiul dell’arte, şi alţii iau banii! În aceste condiţii, totul se blochează chiar din start.

Titus Filipas

Reforma pentru dezvoltarea durabilă începe cu învăţământul

“Pestera cu cea mai inalta cascada subterana din Romania este sufocata de gunoaie, in rezervatia naturala Campeneasa, in judetul Bihor… Mii de pet-uri zac la 45 de metri sub pamant, aduse de paraul Tarina. Nici autoritatile locale si nici cele de mediu nu iau masuri, iar stratul de gunoaie creste continuu.”, citesc aici: http://www.romanialibera.ro/a136917/oamenii-pesterilor-lovesc-din-nou-in-bihor.html .

După Conferinţa de la Rio, unde a participat şi presedintele Ion Iliescu, s-a trasat cadrul de lucru în managementul de mediu numit Agenda 21. O reformă a învăţământului trebuia să cuprindă şi realizarea unei Agende 21 de proximitate în fiecare şcoală, profesorii fiind plătiţi suplimentar pentru această activitate. Ministerul Educaţiei trebuie să ofere profesorilor interesaţi cursuri de perfecţionare pentru metodologia de realizare a unei Agenda 21 de proximitate. Ele se integrează într-o Agenda 21 regională, care la rândul lor (sunt mai multe) intră într-o Agenda 21 naţională. Bineînţeles, Agenda 21 din şcoală ar ţine de o structură asociativă, în timp ce şcoala ţine de o structură instituţională. Mai avem timp pentru asemenea reforme structurale? Partea proastă în România este că situaţia a rămas la fel ca în comunism: Unii lucrează, şi alţii iau banii.

Titus Filipas

Agenda 21 de proximitate

Blogul domnului Adrian Năstase a deschis o discuţie interesantă despre învăţământul românesc, vezi http://nastase.wordpress.com/2008/07/19/realitati%e2%80%a6/ .

Din nou spun că şi în educaţia şi instruirea şcolară românească, plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. De exemplu, pentru dinamizarea învăţământului românesc, bun lucru ar fi, zic eu, ca în şcoală să fie îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă acum, să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. Comentam pe blogul unui parlamentar PSD – ist, pe care altminteri îl cred a fi om de bună credinţă, că în fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Mai spuneam că profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, aşa cum cere sindicatul Spiru Haret, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate. Mi s–  a replicat superior de către acel parlamentar că fiecare cadru didactic din preuniversitar trebuie să facă aceasta pe banii proprii, că aşa era pe vremuri. Măi să fie! Parlamentari de un cinism extrem se găsesc în mod egal pe cele două laturi ale eşichierului politic, se pare. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu.

Titus Filipas