Posts Tagged ‘Afacerea Dreyfus’

Intelectualii “protectori” şi “critici”

decembrie 29, 2013

După câte am înţeles eu, termenul “intelectual” apare prima oară ca neologism în cadrul discuţiilor franceze privind Afacerea Dreyfus (între anii 1894 şi 1906). Ca element de noutate pe temă, semnalez acum eseul pe care l-au scris sociologii americani Seymour Martin Lipset şi Asoke Basu : “Tipurile de intelectuali şi rolurile lor politice” (“Intellectual Types and Political Roles”) publicat ca articol în volumul “Idea of Social Structure” editat de Lewis A. Coser. Ca să exprim dintru bun început transparent ţinta mea pentru situaţia din România, mărturisesc că eu voi aplica grila din articolul menţionat pe cazul intelectualilor Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Autorii Seymour Martin Lipset şi Asoke Basu reţin patru tipologii de persoane la tema “intelectuali şi politică”. Asta nu exclude suprapunerile. Imho, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu apar simultan la două tipologii. Aceea de “protector” al regimului politic, şi aceea de “critic” al regimului politic. Iar chestia s-a întâmplat atât în regimul politic dinaintea lui decembrie 1989, cât şi după decembrie 1989. Ceea ce nu-i puţin lucru ! Cum arată Martin S. Staum în cartea “Minerva’s Message: Stabilizing the French Revolution”, prin suprapunerea celor două roluri, intelectualii într-adevăr de un succes remarcabil reuşesc să extragă beneficii personale maxime chiar şi de la mai multe regimuri politice ! Mai rămâne o problemă de clarificat. O chestiune semnalată într-un articol al domnului Valentin Vasilescu. În ce măsură speculatorul George Soros i-a sprijinit pe intelectualii “protectori” şi “critici” Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu pe lângă regimul Nicolae Ceauşescu ?
Titus Filipas

„Verticalitatea morală” a culturnicilor GDS

august 27, 2009

După 1989, cu sprijinul şi la indicaţia politrucului Silviu Brucan, planificator al Marii Terori care cerea 60 000 de victime  la revoluţie, culturnicii de elită s-au constituit organizaţional în Grupul pentru Dialog Social  (faimosul GDS). Ce înseamnă aici termenul “Dialog Social”?  Desemnează un dialog între cele două capete ale gamei sociale, adică între „elită” şi „pegră”?  Nu cred că aşa a fost conceput Grupul pentru Dialog Social. Culturnicii aceştia GDS sunt „de elită” în sensul descris de Jonathan Rée: „Oameni care sunt mai interesaţi în a depune mărturie privind corectitudinea lor morală.” Ce înseamnă “mai interesaţi” (“more interested”) pentru contextul discursului promovat de Jonathan Rée?  Filosoful amintit compara tipul de atitudine promovată preferenţial acum, adică la începutul secolului XXI, cu tipul de discurs şi atitudine promovate la începutul secolului XX, adică în plină Belle Époque. Jonathan Rée sublinia că pe atunci principala emoţie din atitudine era speranţa. Cum ar fi fost speranţa în cunoaştere, în progresul ştiinţei, cu dezbatere în spirit deschis, vezi Afacerea Dreyfus. Tocmai această atitudine de interes faţă de cunoaştere este absentă din spiritul GDS. Dacă în Belle Époque grupuri de oameni cu atitudine spre cunoaştere constituiau comunităţi epistemice, cu mare certitudine putem spune că GDS nu este o comunitate epistemică!  Elita de culturnici GDS face tabula rasa din istoria culturală românească, din cunoaştere şi dezbaterea noastră întru  deschiderea spiritului. Culturnicii GDS sunt interesaţi în trîmbiţarea „verticalităţii” lor. Ce-i această „verticalitate morală”? După ce ne orientăm ? Folosim ca reper de sens cel propus în lingua franca globish. În dicţionarul WordReference.com, despre verticality scrie: „position at right angles to the horizon”. Altă referinţă lingvistică poate fi   vernaculara neolatină. Încercăm cu franceza, italiana, spaniola. Invariabil primim răspunsul : +We found no translation for ‘verticality’+. Deci conotaţia morală pentru „verticalitate” este unică în lume,  rezervată exclusiv culturnicilor de elită GDS. Oricum, adăugarea abuzivă de sens nu este morală. Doar în timpul postmodern fără valori a fost posibil, tolerat, acest abuz.

Titus Filipas