Incontestabil, Humanitas este cea mai potrivită editură pentru a publica “producţiile” intelectualimii române. Bineînţeles, această categorie de intellectual garbage ar trebui să fie ingnorată complet. Totuşi, pe unii intelectuali români autentici nu îi rabdă inima să nu vorbească incisiv, dramatic, şi critic documentat, despre textele găsite recent în pubela de la Humanitas. Ceea ce mă miră numai sunt infinitele menajamente pe care criticii le manifestă încă faţă de editura Humanitas. Astfel, reputatul om de cultură Adrian Majuru scrie: “Este lăudabilă iniţiativa editurii Humanitas de a pune în aplicare o concepţie editorială nouă, susţinută de o investiţie pe măsură. Totuşi stârneşte nedumeriri cuprinsul cărţii, mai ales informaţia istorică presărată printre filele volumului. Autorul [Este vorba despre universitarul Al. Ofrim, n.n.] al cărui nume se află pe copertă (şi de care proiectul nu spune nimic) abordează într-un stil neglijent proiecţia istorică a reperelor bucureştene avansând cu uşurinţă şi după ureche, detalieri fără acoperire documentară.” Studiul domnului Adrian Majuru, “Străzile spun poveşti… false!”, apărea ca articol în Aldinele României libere din 13 octombrie 2007. Pe forumul ziarului, un cititor care semnează cu pseudonimul Ferentarus comenta articolul pertinent : “Da, cam aşa ar trebui citite cărţile: cu simţ critic şi surse serioase. Am cumpărat respectiva carte, am frunzărit-o, dar nu mi-am pus nicio clipă problema probităţii ştiinţifice a autorului… Şi asta pentru că fusese editată de către o ‘firmă mare’. Corect ar fi însă să auzim aici şi poziţia domnului Ofrim!” Toate punctele critice pe care domnul Adrian Majuru le marchează la adresa pasajelor dubioase din amintita “producţiune culturală” de la editura Humanitas sunt foarte bine documentate în analiza pe care o expune în articol. Vreau numai să prezint ad litteram argumentaţia domniei sale de la punctul al treilea din articol. La pagina 89 a cărţii sale, domnul Al Ofrim scria: „Dristorenii erau o breasla de negustori veniti in vremea fanariotilor de la Cetatea Dristor (vechiul castru roman Durustorum, azi Silistra in Bulgaria)”. Adrian Majuru amendează : ‘Aici domnul Ofrim este chiar penibil. De fapt este vorba de o aşezare a meşterilor piuari, care se numeau dârstari, dârsta fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau ‘dârste’ şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezenţe cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor. În Bucureşti a existat şi o mahala a postăvarilor încă din secolul al XVI-lea. Toponimicul Dristor vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor.’După amintita intervenţie a cititorului Ferentarus pe forum, soseşte o salvă de trei replici ale domnului Al. Ofrim. Iniţial am vrut să păstrez ortografierea originară (şi originală!). Totuşi, m –am răzgândit, Limba Română merită respect! Am notat respectivele replici cu A, B, C.“A. ofrim: razbunare. Un cititor imi cere o replica la articolul d-lui Majuru. Mai intai de ‘lipsa de probitate stiintifica’ de care sunt acuzat, as vrea sa spun ca in revista Dilemateca din 9 februarie 2007 am publicat o recenzie la o carte a dl-ui Majuru (Nebunia- o perspectiva culturala, scrisa in colaborare cu medicul Valentin Toma). N-am fost prea cu manusi cu el si inca am fost bland pentru ca n-am spus de eterna virgula dintre subiect si predicat pe care am depistat-o in textul lui Majuru. Iata una din sursele acestui atac. Apoi, istoria Bucurestiului este una fluida, greu de reconstituit…de regula autorii isi preiau greselile unii de la altii. Dar dl.Majuru este tendentios si vulgar. Transpare veninul din el si invidia, cele doua editii ale cartii s-au epuizat rapid. Este o carte de atmosfera, de recuperare a identitatii orasului, asta n-a inteles marele specialist in istoria Bucurestiului. O replica mai ampla, publicata, pe curand. Autorul cartii.B. ofrim: si inca ceva. Este singura recenzie negativa. Asta inseamna multe si confirma cele spuse de mine mai sus. Majuru zice ca nu stie nimic de autor. Atunci sa ii informez pe cititori: timp de 7 ani am fost muzeograf la Muzeul de Istorie al Orasului Bucuresti (Palatul Sutu), Intre 1992/1997 am fost seful Biroului de istorie a orasului Bucuresti. Din 1999 sunt lector univ.dr la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Din acest motiv prefer dialogul acadamic, nu stilul vulgar, practicat de dl Majuru in articolul sau. AutorulC. ofrim: si inca ceva II. Bietul de el se vede din text cum transpira si scrisnea din dinti. Plus ca in final isi da singur cu stingu in dreptul, coboara discutia la nivelul mintii lui. Este evidenta reaua credinta a articolului prin simplul fapt ca nu are absolut nimic bun de observat bun in aceasta carte (totusi, are 300 de pagini)! Apoi obiectia ca nu sint actualizate fotografiile e o chestie tipica pentru pedanti (Exact asta a fost si obiectia ca de ce obiectele de la Muzeul Taranului Roman n-au ecritouri). Cum am spus, fotografiile ele redau o epoca, o atmosfera. Am multe fotografii cu ferestre. Ce sa scriu: fereastra a doua de la casa de la nr cutare? Autorul.”Pe forum intervine “un cititor indignat: Dl. Ofrim este ‘ofticat’? Este prima data cind citesc pe un forum nu una, ci o succesiune de replici date de un autor nemultumit de o cronica despre o carte a sa, desi i s-au aratat respectivului autor o sumedenie de greseli. Elegant ar fi fost ca cititorii sa-si exprime punctul de vedere, si nu autorul incriminat, care oricum a eludat referirile critice ale cronicii. Replica data de autor intareste critica recenzorului. Acest lucru dovedeste un complex de inferioritate a dl.Ofrim. Iar aparitia unei carti la o editura mare nu inseamnna ca e si valoroasa.” Cineva care semnează Olimp continuă : “Ofrim nu prezintă nici un argument plauzibil. Ofrim este un analfabet mitoman, se crede genial, dar n-a parcurs nici bibliografia obligatorie. Ruşine, domnule Liiceanu că publicaţi această maculatură!” Iată şi ultimul comentariu pe forum, semnat cu pseudonimul Lica : “Ofrim nu ştie istorie. Editura Humanitas s-a făcut de râs!” Pentru finalul evaluării cărţii publicate la Humanitas, să îl cităm chiar pe cercetătorul Adrian Majuru: “Parcurgând acest volum plin de greşeli m-am gândit la cititorul înşelat de aparenta frumuseţe a cărţii, fiind apoi dezinformat. Apoi m-am gândit la bietul student, care va prelua cu bună ştiinţă greşelile cărţii în bibliografie şi va rămâne în cazul unei posibile evaluări negative, cu ideea ca este singurul vinovat. Aici este lucrul cel mai grav.” Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 