„Constandinul Puilor” (text de Adrian Bucurescu)

 +La 21 Mai, în calendarul popular e sărbătoarea păsărilor de pădure, numită Constandinul Puilor sau Constantin Graur. Se crede că în această zi păsările îşi învaţă puii să zboare. Nu se lucrează, altfel recoltele vor fi mâncate de păsări. Această zi e considerată ultima în care se mai pot semăna  porumbul, ovăzul şi meiul. Se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă. Este ziua când ciobanii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor plăti să le păzească în vremea păşunatului. Se măsoară pe răboj laptele de la oile fiecăruia. Femeile înlătură cu aghiasmă şi tămâie duhurile rele. Ca apărare de puterile necurate, ţăranii stau în jurul unui foc. Prin fumul acestui foc sunt trecute şi oile, ca să fie ferite de rele câtă vreme vor sta singure, la stână.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Învăţătura Sfinţilor Părinţi

Domnul Adrian Bucurescu, al cărui stil este inegalabil, ne propune articolul „De ce la Craciun?”, la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a142098/de-ce-la-craciun.html .

Fără speranţa că el va fi acceptat de ziar, am trimis un comentariu : Textul Dumneavoastră este foarte bine scris.   Îi  convinge pe toţi, în afară de mine.  Învăţătura Sfinţilor Părinţi era să ne ferim de lene, de neştiinţă, şi de uitare. Cine a dat ordinul pentru împuşcarea soţilor Ceauşescu în “ziua de Crăciun”? Un vechi bolşevic  lucrător la serviciul agitprop, Silviu Brucan, nu un creştin.  El a mai contribuit odată la începerea unui ciclu al răului în România – instaurarea regimului comunist. Ca noi toţi, Ceauşeştii se aflau sub Constituţia Anului Domnului 212 pentru Romania. Şi ei aveau drept cetăţenesc la judecata dreaptă.

Titus Filipas

România ca Romania Neoacquistica

Articolul domnului Adrian Bucurescu  despre istoria noastră cea  mai veche, http://www.romanialibera.ro/a135143/nicolae-densusianu-un-explorator-al-preistoriei.html , a stârnit interes şi a provocat nenumărate comentarii de bun simţ pe forum. Reţin un excerpt din  http://www.romanialibera.ro/a135143c261789/nicolae-densusianu-un-explorator-al-preistoriei.html , anume “O intrebare posibila: de ce ar vorbi latina vulgara, populatii pe arii extinse din nordul Marii Negre?, zona departe si de declaratiile de intentie si interes cunoscute ale imperatorilor Romani.”

Este influenţa apocaliptică a propagandei ruseşti despre ‘a treia Roma’. În realitate, Constantin cel Mare a fondat  la  Anul Domnului 330 oraşul Constantinopol fără semnificaţia de ‘a doua Roma’. Termenul Nova Roma (iar nu ‘a doua Roma’) este înscris ca sintagmă-sigiliu de către Conciliul bisericesc din   Anul Domnului 381 de la Constantinopol. Conciliul era un think tank creştin condus de Sfântul Ierarh Grigore Teologul, iar pregătirea lui fusese ghidată de ideile Sfântului  Ierarh Vasile  cel Mare care murise la Anul Domnului 379. Conciliul de la 381 AD venea la trei ani după moartea ‘ultimilor romani’ autentici din peninsula balcanică  şi Scitia, extensia ei teritorială spre răsărit, în bătălia de la Adrianopol. Sintagma-sigiliu Nova Roma însemna implicit recunoaşterea existenţei unui Novum Latium în acest spaţiu răsăritean, mai cunoscut ca Romania Orientală, şi care este recunoscut  în arhivele din cancelariile occidentale ca întinzându-se până la rîul Bug. În Memorii, Winston Churchill scrie în mod expres că acţiunea militară a României în cel de al doilea război mondial nu era justificată decât până la rîul Bug. Fără a permite existenţa acestui Novum Latium, toată vorbăria rusească despre ‘Moskova- a treia Roma’ este inepţie. Istoricii lor mai oneşti ştiu aceasta. Rusia apare în istorie abia în secolul VIII. România noastră are drepturi imense ca Romania Neoacquistica, drepturi pe care istoricii noştri nu le reliefează.

Titus Filipas

Petre Pandrea

În ziarul România liberă din 25 iulie 2008, domnul Adrian Bucurescu publică articolul Petre Pandrea, un haiduc al cuvantului, vezi

http://www.romanialibera.ro/a130405/petre-pandrea-un-haiduc-al-cuvantului.html .

Domnul Adrian Bucurescu ţine să ne reamintească personalitatea intelectualului „oltean şi european”, acum, când trecură patruzeci de ani de la stingerea lui.Vreau să citez numai  Manifestul Crinului Alb din 1928, unde +Noua generatie se prezenta ca exponenta „pasiunii ideale”, a „optimismului frenetic”, a „intuitiei”, „elanului” si „extazului”, a „credintei in Dumnezeu”.+

Revelator text! Totdeauna bănuiam că Sturm und Drang se traduce incomplet prin Furtună şi Elan. Acum văd că Drang pe româneşte nu-i doar Elan, ci şi ‘optimism frenetic’, ‘intuiţie’ şi ‘extaz’.

Titus Filipas

O distincţie

Domnul Adrian Bucurescu semnează în Aldinele ziarului România liberă din  26 Iunie 2008, articolul Cezar Petrescu, la Busteni /80 de ani de cand a aparut romanul „Intunecare”, vezi

http://www.romanialibera.ro/a128217/cezar-petrescu-la-busteni.html .

 Vreau să comentez doar excerptul:  [Cezar Petrescu] Este intemeietor al ziarelor „Cuvantul” si „Curentul”, in anul 1928.

Cred că trebuie făcută o distincţie între revista Cuvântul şi ziarul Cuvântul. La 1926, Nae Ionescu era deja directorul revistei Cuvântul. Pe care o foloseşte ideologic. În sens de idei care înfloresc în cadrul unei societăţi.

Un general francez venit în România în primul război mondial, Berthelot, a folosit literalmente învăţătorii şi profesorii noştri, ofiţeri rezervişti care învăţau foarte repede tehnici occidentale de luptă, drept ‘carne de tun’. A fost atunci  o primă hecatombă a ‘dascălilor de rumânie’ (altă hecatombă va fi în cel de al doilea război mondial). Prin prelegerile de filosofie din 1926 şi revista Cuvântul, metafizicianul Nae Ionescu recreează naţionalismul rumânesc pentru mase şi felul de a gândi în Limba Română respectând primul verset al Evangheliei după Ioan: “La început era Cuvântul…”. Versetul continuă definind pozitiv Absolutul, tema centrală a Teologiei şi Metafizicii. De aici se recreează învăţământul românesc de mase ca o Mişcare Naţională. Romancierul Marin Preda va fi format de această mişcare.

Titus Filipas

Bourul emblematic

În ziarul Romania libera de Joi, 10 Aprilie 2008, articolul domnului Adrian Bucurescu, Stravechile capitale ale Moldovei,  a provocat  controverse extreme.  

Eu comentez doar excerptul :

“De unde va fi luat vornicul Grigore Ureche legenda cu bourul vanat de Dragos Voda nu se stie. Va fi fost scornita, nu neaparat de cronicar, de la stema Moldovei. Cat despre derivarea numelui Moldovei de la cel al catelei Molda nici nu merita sa vorbim… De altminteri, capul de bour nici nu a fost prima stema, ci un cerb cu capul  taiat, asa cum se vede pe sigiliul cetatii Baia, intaia cetate de scaun a acestui tinut.”

Fernand Braudel ne învăţa că aspectul ecologic în istorie nu trebuie niciodată subestimat. Urmărindu-l pe Simion Dascălul, ajungem regresiv la vremea când continuitatea de ecosistem era sigură, iar continuitatea statală nesigură. Românii erau o populaţie dintr-un ecosistem, în care funcţionează  ca predatori biologici faţă de speciile sălbatice : extermină nu doar brebul, ci şi bourul, Bos primigenius, boul primordial emblematic ce leagă Moldova de ecologie şi de istoria plugului mare, deosebit de pluguşorul lui Bădica Traian. Bineînţeles, boul fusese domesticit cu mult înainte să fi fost inventat plugul cu bârsă şi cormană, a plugului care întoarce brazda.

Prin domesticire, puterile fizice ale speciei scad. Exemplarele se ameliorează numai din rezervorul de gene al speciei primordiale. În secolul XX, Vasile Militaru (1886-1959) scrie poezia dedicată unui superb exemplar care mai păstra calităţile de Bos Primigenius : “Sâmbotine, Sâmbotine,/ Drag plăvan printre plăvani,/ Ce mergeai pe lunci cu mine,/ Când eram de şapte ani;/ Când era vre-o sărbătoare/ Eu mai mândru să te fac,/ Îţi prindeam pe-un corn cicoare, iar pe altul flori de mac.”

Bourul pe stemă arăta că Moldova mai poseda un ‘genetic pool’ unic şi de mare valoare necesar pentru tracţiunea animală din agricultură. Din secolul XIX, pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) ne transmitea imagini despre măreţia şi splendoarea speciei Bos primigenius. Iar trucul literar al genialului Mihail Sadoveanu a fost acela de a înjuga, în paginile mult hulitului roman Mitrea Cocor, nişte oameni la plug. Era semnalul subliminal ce ni-l transmitea Mihail Sadoveanu că sistemul comunist proaspăt instalat atunci nu avea forţa necesară să tragă economia României.

Mutarea capitalei medievale, schimbarea stemei, arată şi extensia puterii economice a Moldovei. Dar trebuie să recunoaştem că noua stemă a vechii Moldove a fost atunci şi  inspirată operaţie de marketing. Bourul de pe cea de a doua stemă medievală arăta clar că în tîrgurile de vite din Moldova se vîndeau pe atunci  vite de tracţiune de extremă calitate. Economia acelei Moldove era o economie a excelenţei.

Titus Filipas