Postarea Bologna

Am citit pe Blog tehnic, vezi  http://ceoameni.wordpress.com/2008/05/23/bologna/  , postarea :

+Bologna/Cred ca astia vor sa faca experimente pe noi. Sa vada cat de confuz poate ajunge un student, cat de mult sa se streseze si cata incertitudine poate suporta. Dupa trei ani de facultate (care n-au nici macar utilitatea acestei paranteze), tre sa stii (ca de!, ai 21-22 de ani) ce master sa urmezi. Se mira cu totii: “Cum, tu iti dai licenta intr-o luna si nu stii la ce master sa dai?”, incat te fac sa te-ntrebi daca nu cumva esti pierdut. Din 100 de studenti de an 3, cred ca doar unul e convins ca vrea la un anume master (si asta probabil indrumat si indoctrinat ca aia isi doreste). In rest, atata nesiguranta, incertitudine, teama de ratare profesionala, frustrari si regrete n-am vazut la nicio categorie de oameni. Doar la studentii de an 3. Poate ca de-aia noul trend e sa dai o fuga in alta tara pentru un master scurt. Foarte bine! Sau cum se mira unii ca o prietena, studenta in an terminal 3, nu da la master anul asta, ca nu stie unde. Fata vrea sa stea pe bara ceva vreme, pana cand se hotaraste ce vrea. Munceste, incearca domenii diverse si abia apoi studii postuniversitare. Foarte bine!”+

Am comentat la 25 mai  2008, orele  2:22 am : Impecabilă evaluare privind implementarea procesului Bologna în România !

Avatarul theonlyfleurdelis   adaugă un comentariu cu valoare  la postarea Bologna,  mai 26, 2008 at 6:08 pm : “pe modelul cum sa mai stoarcem niste studenti de bani intr-un timp mai   scurt..pe noul sistem la 10 ani au mai castigat o generatie buna de plata!”

Am comentat intervenţia lui theonlyfleurdelis,  mai 27, 2008 at 3:29 am, aşa :

Pe vremurile non-comuniste din România, chestia aceasta de economie politică se chema “dever” şi se aplica în economia de piaţă reală, bazată pe onestitate în ceea ce priveşte “calitatea mărfii”. Acum văd că procesul Bologna ne forţează să implementăm “deverul rapid” în sistemul de învăţământ românesc fără să avem transparenţa despre Viziunea sistemului de învăţământ românesc, şi certitudinea “calităţii mărfii”. În acord cu principiul Bologna, “marfa de calitate” oferită studentului trebuie să fie competenţa pentru a se integra imediat în economia de piaţă, adăugând valoare tocmai prin acea competenţă pentru care primeşte un tutorial ce poate fi folosit ca vademecum.

Titus Filipas