Despre rolul nefast jucat de Wikipedia

În articolul meu din revista domnului Dan Culcer, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=460, scriam: „WikiProiect împotriva culturii române /Iată că un episod nou din războiul implacabil 4GW –cea de a patra generaţie a confruntărilor statale—purtat împotriva României se desfăşoară acum. În general procedurile războiului 4G sunt orientate specific împotriva fundamentelor culturii unei ţări….Generalissimul Wikipediei care conduce acest episod de război cultural anti – românesc nu îşi dezvăluie numele real, şi mi -a fost imposibil să îl ghicesc…Credeţi-mă, nu am vreun chef să pătrund în lumea virtuală distorsionată pe care o creează WikiProiect România,  o lume de intellectual garbage… distorsionările dezvăluie din start esenţa programului din pubela intelectuală destinată “formării gândirii” unei noi generaţii de cetăţeni ai României. Şi iată cum ceea ce se anunţa a fi, altminteri foarte lăudabil, mărturisesc prima percepţie, proiectul unei noi comunităţii epistemice pentru România al cărei mesaj începea cu ademenitorul : “Bine ai venit la WikiProiect România, un proiect menit să îmbunătăţească acoperirea subiectelor legate de România!”, se dovedeşte a fi numai bluff… De la redutabila şi exemplara comunitate epistemică de intelectuali pentru cultura română care a fost societatea Junimea, ştim că într -o comunitate epistemică de acest tip trebuie respectată obligatoriu onestitatea intelectuală. Or, ascunderea sub nick dovedeşte în chip flagrant absenţa onestităţii intelectuale la un segment important al celor care comandă WikiProiectul pentru România, ce se anunţă totuşi emfatic drept un proiect de nouă comunitate epistemică … Personajele/ persoanele care comandă WikiProiectul pentru România sunt multiplicate în clonă şi se prezintă a fi Sfatul Bătrânilor. Tot anonimi, bineînţeles, asta îmi aminteşte cumva numele formaţiei vechilor rockeri sârbi ‘Distroficii Anonimi din Beograd’, deşi atacurile de pe web contra noastră nu sosesc de la vecinii noştri foşti iugoslavi. Pornind descendent şi condescendent din abstracţia unui principiu, declar franc că nu intenţionez să lupt cu personajele anonime şi virtuale, chiar dacă astfel sînt atacat la modul cel mai virulent de către personajele reale ce folosesc Sfatul Bătrânilor ca paravan.”

Indirect, unele informaţii apar totuşi, pentru că Sfatul Bătrânilor de la WikiProiect împotriva culturii române este de facto ‘a bunch of idiota’. Personajul care conduce acest WikiProiect împotriva culturii române este cadru didactic la Purdue University din Statele Unite ale Americii. El pare a fi sprijinit  de un colectiv anonim de la Universitatea din Cluj.Titus Filipas

Buldozerul domnului Zub

Imediat după 23 august 1944, internaţionaliştii dirijaţi sinergic de la Washington şi Moscova au început să aplice României proceduri tipice ‘războiului din cea de a patra generaţie’, –4GWProcedures–, specific orientate împotriva fundamentelor culturii unei ţări. Iar după 1989, războiul 4G purtat împotriva României a înregistrat un succes paroxistic. Astfel Raportul Tismăneanu, citit de Traian Băsescu în Casa Poporului, este doar o nouă fază din acest război. „Muşamaua lu’ Vadim”, care încerca stângaci să obtureze „lumina” iradiată de Traian Băsescu „vorbind naţiunii” de la rostrum parlamentar, nu a avut vreun efect. Aceasta datorită ralierii noilor „tovarăşi de drum” la războiul 4G împotriva României. Mă stupefiază să constat pe lista semnatarilor Raportului Tismăneanu şi prezenţa unui Senior extrem de onorabil, ce îşi construise o solidă şi veritabilă reputaţie de luptător anticomunist până la acel moment. Mă refer la profesorul ieşean Alexandru Zub. „Instituţia Alexandru Zub” era infinit mai credibilă decât instituţia prezidenţială a României ! Sigur, domnul Alexandru Zub are scuza că biochimia vârstei avansate deteriorează ‚cablajele creierului’ (aceasta este traducerea mea pentru „brain wiring”, am găsit cu motorul Google aproximativ 68 700 de citări pentru sintagma „brain wiring” pe data de 8 februarie 2007), legitatea biochimică este doar o consecinţă dramatică a „legii entropiei” pe care o acceptăm cu toţii.

Raportul Tismăneanu condamnă în mod expres protocronismul. Acum, sînt de acord şi eu cu aprecierea că dacă nu ar fi existat la noi epoca fanariotă, protocronismul nu ar fi apărut, nu era necesar ca el să apară. Dar epoca fanariotă a venit peste noi atunci când Occidentul Europei beneficia de Epoca Luminilor. Îi contrazic vehement pe iluştrii universitari români care au semnat Raportul Tismăneanu: Atâta vreme cât incorporează o epistemologie auto- critică, protocronismul românesc este un „rău necesar”. În istoria românilor interpretarea duratelor lungi contează enorm, ştim acest lucru din textele lui Miron Costin şi Fernand Braudel. Iar protocronismul românesc încearcă doar să construiască o primă punte peste un hiatus cultural imens, o construcţie extrem de fragilă, admit şi eu aceasta. Alte neamuri şi popoare, ce au avut tot timpul material şi toată substanţa financiară să evolueze cultural într- un timp când noi eram sprijiniţi numai pe Isihasm, –care contează pentru noi tot atât de mult cât o întreagă Epocă a Luminilor! –, încearcă să fure mârşav din identitatea noastră, pe care noi acum doar o bănuim.

Literatura străromână face parte din acest tezaur identitar al nostru. În recenta mea documentare pentru a scrie articolul „Actualitatea lui Ioan Cassian”, am constatat că există încercări de a şterge pentru totdeauna din istorie mărturiile indirecte privind naşterea acestui Ioan Cassianus în Scythia Minor (Dobrogea). Istorici francezi susţin acum că autorul latin Ioannes Cassianus (Jean Cassien cum îi spun ei) s – ar fi născut în Franţa.

Imediat după Raportul Tismăneanu, document sprijinit de universitari cu o reputaţie anticomunistă altminteri impecabilă, –Alexandru Zub, Ruxandra Cesereanu, Eugen Negrici–, cetăţeni francezi veniţi în România sub masca de „investitori strategici” au ras cu buldozerul bisericile creştine din secolul IV din Dobrogea, a căror existenţă materială corobora pasajele autobiografice din opera lui Ioan Cassian. Să credem că au fost doar  “simple coincidenţe” ?

Pentru sprijinirea celor insinuate subliminal de mine în titlul acestui text, voi invoca argumentaţia impecabil scrisă de tînărul om de presă român Alexandra Olivotto:

+Capele din secolul IV, rase de pe faţa pământului. Un buldozer aparţinând firmei Agrifrance a făcut praf un monument istoric din judeţul Tulcea. La doi kilometri şi jumătate de cetatea Ibida, de lângă satul Slava Rusă din Dobrogea, se găsea un complex monahal existent din secolul IV-VI d.H., cu două capele, plus anexe, împrejmuit de o incintă. […] Descoperit în de cercetători, complexul paleocreştin a fost acoperit cu pământ în aşteptarea unor vremuri mai bune în care ar fi putut fi restaurat. Însă acum două zile, un buldozer al firmei Agrifrance, care deţine terenul în arendă, a distrus 70% din monument, potrivit primarului Ivan Ignat. Acesta crede că acţionarii francezi ai firmei, Yves Grassat şi Jean-Pierre Garbay, nu ştiau de existenţa monumentului […] De altă părere este însă Victor Tarany, şi el acţionar la Agrifrance, dar aflat în litigiu [ …] El susţine că şi el, şi primarul le-ar fi spus francezilor să nu facă monumentul una cu pământul. „Primarul le ţine spatele şi face tot felul de măgării cu ei. Ei s-au hotărît sa facă aşa [ …] la români, cărora le zic degeneraţi.”+ (Acesta a fost un citat trunchiat, dar suficient de relevant, din ziarul bucureştean Cotidianul).

Titus Filipas