Consonanţa şi disonanţa cognitivă

Am fost provocat de postarea despre Leon Festinger pe care domnul Adrian Năstase a scris-o la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/23/elitele-romanesti-2009-vs-2004/ .

Hai să dăm Cezarului ceea ce a fost al Cezarului. Iar aici, –poate că mi se pare–, Cezarul a  fost românul Ştefan Odobleja (1902 -1978), nu americanul Leon Festinger (1919-1990). Trebuie să reamintesc că mai întâi a fost scrisă şi publicată cartea românului  Ştefan Odobleja :  „Psychologie consonantiste”, volumul I 1938, Paris, volumul II 1939, Paris, şi mult mai apoi  a fost scrisă şi publicată cartea americanului Leon Festinger  , “Theory of Cognitive Dissonance”, prima ediţie apărea abia în anul 1957. Sigur, mi se poate replica faptul că disonanţa  cognitivă  şi consonanţa  cognitivă sunt sintagme diferite. Este adevărat, dar vorbim totodată şi despre un timp structuralist, când conceptele sunt definite obligatoriu  în opoziţie binară, aţi uitat aceasta ? Văd că este pe cale să se întâmple  acum din nou ceea ce s-a întâmplat în cazul nefericit al lui Nicolae  Paulescu, pierderea priorităţii unei invenţii, pierderea priorităţii unei descoperiri.

Titus Filipas

Legi fatale şi arhetipuri culturale

Postarea “Vise – 2”, de pe blogul Iubescfluturii, vezi aici: http://iubescfluturii.wordpress.com/2008/09/18/vise-2/ , m-a provocat la două comentarii:

1/Da, o consemnare din cartea lui Sigmund Freud, „Interpretarea visului”, şi  anume : „Anna, Erdbeeren, Wilde Erdbeeren”, îl determina pe Ingmar Bergman să realizeze celebrul film din anul 1957, Fragii sălbatici (Smultronstället).

2/Carl Jung şi Mircea Eliade se cunoşteau, erau doi intelectuali europeni ce se apreciau reciproc.  S-a argumentat  foarte bine documentat că opera lui Mircea Eliade încorporează conceptul de ‘arhetip’, înainte ca acesta să fi fost definit de Carl Jung. Dar Mircea Eliade aplica doar ideea lui Vasile Conta despre ‘legea fatală’.  La ora actuală, arhetipurile sunt profund incorporate în psihologia abisală, de asemenea sunt intens folosite în Teoria Culturală.

Titus Filipas