Punctul de basculare

Doamna Corina Creţu, persoană competentă să ne vorbească pe teme europene, scrie un articol de blog  despre „Situatia critica a invatamantului romanesc, in atentia Comisiei Europene”, vezi http://corinacretu.wordpress.com/2008/07/12/situatia-critica-a-invatamantul-romanesc-in-atentia-comisiei-europene/  .

 

Niciuna dintre variantele Legii învăţământului nu a definit cuvântul „Valoare”, după cum nu a definit cuvântul „Calitate”. Cele două definiţii aparţin cunoaşterii prudenţiale. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea  prudenţială din educaţia  românească. Nici un singur  proiect al Legii învăţământului nu s-a apropiat de punctul de basculare pentru  eliminarea consecinţelor  reformei învăţământului din anul 1948.

Titus Filipas

“Egal … pozitive şi negative” ?

România liberă din 25 Iunie 2008 ne transmitea ştirea : “Initiativa parlamentara in audiovizual / Senatul a stabilit: numarul stirilor pozitive si negative trebuie sa fie egal”, vezi aici

http://www.romanialibera.ro/a128106/senatul-a-stabilit-numarul-stirilor-pozitive-si-negative-trebuie-sa-fie-egal.html  .

Deci buletinele televiziunilor trebuie ‘sa cuprinda in mod egal informatii pozitive si negative.’

Nu îmi imaginam că poate fi atâta lipsă de cunoaştere prudenţială la parlamentarii României. Reforma comunistă a învăţământului din 1948 a eliminat sistematic educaţia prudenţială din şcoala românească. Autorii proiectulului de lege arată că nu s-a făcut bascularea inversă după acea reformă care incontestabil a înregistrat un succes indelebil. Parlamentarii României prezentului au rămas în sufletele lor completamente nişte comunişti.

La 1904, Constantin Rădulescu – Motru scria despre politicianismul ignar. Iată că şi la 2008 în România este cam aceeaşi situaţie. Constantin Rădulescu – Motru ne-a mai învăţat să respectăm principiile instrumentalismului logic. Mă întreb care-i instrumentul de măsură pentru confirmarea ‘egalităţii informaţiilor pozitive şi negative.’ De asemenea, cum se procedează la comparaţiile de informaţii. De exemplu : ‘Cât de pozitiv e pozitivul, şi cât de negativ este negativul?’ Dar parlamentarii României sunt oameni fără întrebări existenţiale. Ei au doar mari  interese comune.

Titus Filipas

Valoare şi Calitate

O naţiune devine bogată când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: teoretică, tehnico-productivă şi prudenţială.  Legea  învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea  prudenţială din educaţia  românească. După 1989, niciun proiect de lege a învăţământului nu a  încercat să se apropie, măcar ca intenţie politică, de punctul de basculare pentru  eliminarea consecinţelor  reformei învăţământului din 1948.

Conceptele centrale din cunoaşterea prudenţială sunt Valoarea şi Calitatea. Cunoaşterea prudenţială înseamnă ştiinţa identificării Valorii şi Calităţii. Discursul real şi realist despre bogăţia naţională aparţine în esenţă cunoaşterii prudenţiale.

Numai prin agregarea cunoaşterii teoretice, a cunoaşterii tehnico-productive şi a cunoaşterii prudenţiale se poate produce o reală deplasare  de paradigmă în societate. Titus Filipas

Eliminarea unui acquis anticomunist

Reforma învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat sistematic cunoaşterea prudenţială din educaţia românească. După cum a eliminat şi titularizarea cadrelor din învăţământul preuniversitar. Nicolae Ceauşescu a dovedit marele curaj de  a reintroduce  titularizarea cadrelor didactice în şcoli, ceea ce era în mod clar un act anti-comunist. Astfel profesorul titularizat  nu mai era la cheremul vreunui activist local de partid, fie el directorul şcolii ori  primarul comunei. Acel acquis anticomunist asigura un loc de muncă până la vârsta de pensionare pentru oricare virtual „Domnu Trandafir”. Proiectul noii legi a  învăţământului elimină un acquis anticomunist asigurat prin dictatura personală a lui Nicolae Ceauşescu. Legea gestionată de Cristian Adomniţei,  cu binecuvântarea lui Mircea Miclea,  nu doar că nu se apropie de punctul de basculare pentru eliminarea consecinţelor reformei comuniste a învăţământului din anul 1948, dar adaugă, iată, şi mai multă subordonare obligatorie faţă de interferenţa incompetenţei capricioase a  politicienilor Rednecks  (care pot fi de la orice partide)  în sistemul de învăţământ românesc. Titus Filipas