Posts Tagged ‘1929’

Ce se întâmplă cu ştiinţa economică a Occidentului ?

noiembrie 23, 2008

Blogul domnului Dan Popa publică aici, http://hymerion.wordpress.com/2008/11/21/strauss-kahn-in-economie-miracolul-painilor-din-biblie-este-imposibil/ , traducerea românească a unui interviu cu directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn.

Reţin fraza :  “de vina e modul in care s`au acordat creditele imobiliare in SUA.”

Nici acum DSK nu înţelege fenomenul (ori nu îşi asumă riscul să îl expună, sincer, opiniei publice, şi cred că mai curând acesta e cazul). În realitate agenţiile de notare au contribuit la propagarea nelimitată a unei toxicităţi financiare prin mecanismele pieţii libere, atât de lăudate de M. DSK şi în acest interviu. Pentru că au fost date calificative AAA la produse financiare ce conţineau şi creanţe imobiliare de mare risc. Este exact aplicarea tipului de management al poluării de toxicitate, prin difuzie şi diluţie. Iar aici este vorba despre o difuzie a riscului, ceea ce DSK nu spune.

M. DSK nu analizează propagarea fluxului de risc şi crearea unei unde de şoc asociată lui. Ce se întâmplă cu ştiinţa economică a Occidentului ? Deja Mihai Eminescu vorbea despre necesitatea creării unei doctrine economice româneşti, pentru ca unda de şoc a riscului să nu lovească păturile cele mai defavorizate de la noi. Cine l-a ascultat ? De aceea am avut anul 1907, când armata română a trebuit să împuşte 11 000 de ţărani pentru a reinstaura ordinea internă în stat („omor scuzabil”, cel puţin aşa a înţeles situaţia de atunci ofiţerul român Ion Antonescu). Dar la 1907, 1929, 2008, şi mă refer aici la starea economiei mondiale, a fost vorba despre dezvoltarea unei crize a creditului din motive ce nu sunt explicate nici acum de ştiinţa economică. Sigur, acum nu sunt împuşcaţi români, ci congolezi. Nu pentru grâu, ci pentru coltan.

Titus Filipas

Putin a depus flori la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

noiembrie 17, 2008

Aflăm de aici, http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/putin-depus-flori-la-statuia-lui-stefan.html , că liderul rus Vladimir Putin a depus flori la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

De ce oare? Scriam pe blogul nostru despre faptul că la ora actuală există o adevărată mişcare culturală de mase în Rusii pentru probarea unei legitimităţi imperiale între secolul IV şi secolul VIII. Gestica lui Vladimir Putin, depunerea de  flori la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, se înscrie de facto în această nouă mişcare culturală rusească.

Prin depunerea foarte, foarte interesată de  flori, Vladimir Putin vrea să aproprie pentru Rusii tradiţia imensă, şi cu legitimitate absolută, a simbolisticii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Demonstraţia că simbolistica lui Ştefan cel Mare şi Sfânt aparţine şi Rusiilor este simplu de făcut. În limba română, ea este prezentată aici, http://www.romfest.org/rost/iul2004/stefan_atlet.shtml .+ Una dintre fiicele legitime ale voievodului Ştefan cel Mare, anume domniţa Olena, a fost căsătorită cu Ivan cel Tînăr, fiul marelui cneaz al Moscovei Ivan al III-lea. Domniţa Olena a fost înhumată la Kremlin, în catedrala Înălţării, dar aceasta biserică a fost distrusă în 1929, pentru a face loc unei şcoli militare. Între mormintele care au fost salvate şi mutate în subsolul catedralei Arhanghelul Mihail s-a aflat şi sarcofagul domniţei Olena.+

Mai puţin cunoscută este povestea că domniţa Olena a acceptat să meargă la Moscova numai însoţită de unul dintre frăţiori. Compozitorului rus Serghei Vasilievici Rahmaninov (1873-1943) îi plăcea să înscrie detaliul acesta istoric în arborele său genealogic. Frăţiorul domniţei Olena, fiul lui Ştefan cel Mare, a crescut şi a fost educat la Moscova, intrând în aristocraţia rusească. Serghei Vasilievici Rahmaninov provine astfel dintr-o familie aristocratică rusească avându-l în ascendenţă chiar pe prinţul moldav Ştefan cel Mare. Istoria aceasta veche, poate apocrifă, este repovestită aici, http://www.stefancelmare.ro/Intrebari-frecvente-s5.htm , ceva mai nuanţat.

Titus Filipas

Evaluarea lui Gheorghe Asachi

august 21, 2008

Cred că este valabilă şi pentru blogosfera românească evaluarea lui Gheorghe Asachi după două decenii de jurnalism românesc. Care începea la 1829, exact un an după Gramatica de la Sibiu scrisă de Ioan Eliade Rădulescu. Gheorghe Asachi ştia despre foile acelei Gramatici care erau tipărite tocmai atunci, şi scria în Moldavia: “Cele neguri ce-s în râpa Aheronului nãscute,/ A lor aripi întinsãse prest-a Daciei câmpie,/ Iar fantomi a noptei oarbe, prin un somn de trândãvie,/ Tineau mult timp îngânatã a românilor virtute/ Muzele-n nemernicie spãimântate umblau si mute,/ Neputând a patriei limbã din uitare sã învie,/ Si pãstorul numai, singur, cu-ntristatã armonie,/ Românesc cântec sunat-au pre cimpoi si alãute./ Însã Pronia înduratã a sfãrmat fatale fere,/ S-a doritului Luceafãr ni rãsare-acum scînteia,/ Ce pre soarele mineste de la depãrtate sfere./  Asteptând românii ziua, cînd vãzurã raza-ntãia,/  Înãltând spre ceriul ochii, c-un suspin de mângâiere,/ „A-nvierei mele, zis-au, ziua-ntãi va fi aceea!”

Titus Filipas

Cine a luat miliardele de euroi ?

ianuarie 11, 2008

În gazeta România liberă din 7 Septembrie 2007, citeam articolul liniştitor  ‘Noua sperietoare a capitalismului financiar’ scris de domnul Nouriel Roubini.  Articolul începea cu frazele: “Recenta criză de pe piaţa americană a creditelor ipotecare a abătut atenţia de la temerile tot mai mari faţă de aşa-numitele fonduri suverane de investiţii (FSI), care se conturează ca noua sperietoare în lumea finanţelor globale. Dar în secunda în care criza ipotecară se va fi încheiat, frica de FSI va reveni, pentru că apariţia acestui bazin enorm de fonduri controlate de stat poate avea implicaţii mult mai profunde şi în orice caz mai sensibile din punct de vedere politic decât problemele, sperăm temporare, cauzate de  criza de pe piaţa creditelor ipotecare.“

Deşi, prin natura postului, urmăresc atent problemele economice, mărturisesc că nu mi-au creat deloc preocupări aceste ‘fonduri suverane de investiţii’, tot  aşa cum ele  nu mă îngrijorează nici măcar acum, chiar şi după ce sinapsele neuronilor din capul meu au fost biciuite de mulţimea avertismentelor severe pronunţate de Nouriel Roubini în amintitul articol. În vreme ce criza împrumutului ipotecar riscat (‘subprimes’ în limba engleză), care se poate transforma într –o  criză a creditelor, mă face să gândesc la o problemă economică veche de 100 de ani, a cărei natură  perversă reapare.

Astfel, o criză a creditelor a fost la 1907, alta s-a întâmplat la 1929 (pe care nu a înţeles-o încă nimeni !), în fine cea mai recentă se produce acum. De ce  articolul acesta al lui Nouriel Roubini care încearcă să abată atenţia de la gravitatea crizei  care sifonează banii din România ? Numai într -o singură zi din anul 2007 a fost sifonat 1 (un) miliard de euro peste graniţele României, şi din bogăţia naţională a României! Care este suma totală pierdută  în anul 2007  de România,  şi cine a luat miliardele de euroi ? Titus Filipas