Naţiunea

Inspirat de Gabriel Bonnot de Mably (fratele marelui Ideolog Bonnot de Condillac): Studiul Istoriei trebuie să fie abordat inductiv. Fărâmiţarea inductivă a faptelor este oprită prin folosirea ideii de naţiune. Deci putem vorbi în primul rând despre ideea logică de naţiune. Şi Logica începe cu Paideia. Conchid că afirmaţia curentă despre naţiune la noi, afirmaţie pe care o fac culturnicii GDS-işti, cum că naţiunea română n-ar începe mai devreme de anul 1859, este o eroare.
Titus Filipas

Inventatorul Internetului vrea cenzură pe web

În acord cu  acest articol : http://en.wikipedia.org/wiki/Tim_Berners-Lee , Internetul a fost inventat la CERN, de către britanicul Tim Berners-Lee, belgianul  Robert Cailliau, şi un student menţinut chiar şi acum la condiţia foarte meritorie de „ilustru anonim”.

Referindu-se la modul cum blogurile au comentat recenta iniţiere a experimentului de la CERN cu  maşina pentru accelerare chemată Large Hadron Collider, Tim Berners-Lee conchidea că Internetul a devenit un mediu pentru propagarea zvonurilor, insinuărilor, şi (ceea ce este foarte grav!) a diverselor variante pe care le poate căpăta teoria conspiraţiei.  “On the web the thinking of cults can spread very rapidly and suddenly a cult which has 12 people who had some deep personal issues suddenly find a formula which was very believable. A sort of conspiracy theory of sorts and which you can imagine spreading to thousands of people and being deeply damaging.” , http://www.guardian.co.uk/news/blog/2008/sep/15/timbernerslee.internet .

În opinia lui Tim Berners-Lee, un cult ce are la început numai  doisprezece oameni care cred în el s-ar putea propaga extrem de facil şi de nociv cu ajutorul Internetului.

Ca într-o distopie, Tim Berners-Lee este primul om de ştiinţă ce solicită instituirea unui fel de „minister al adevărului” care să permită participarea indivizilor pe marele forum World Wide Web numai în funcţie de criteriul Adevăr/Fals.

Gândind aşa, sir Tim Berners-Lee se exprimă chiar împotriva gânditorului liberal  John Stuart Mill (1806 – 1873), care scria :  „We can never be sure that the opinion we are endeavoring to stifle is a false opinion; and if we were sure, stifling it would be an evil still.” – „Nu putem fi niciodată siguri că opinia pe care ne forţăm să o strangulăm este falsă ; şi chiar dacă am avea certitudinea falsităţii sale, reprimarea acelei opinii ar fi încă un rău.” (excerpt din eseul “Despre libertate”, din anul 1859)

Titus Filipas

Comentez un comentariu

Un articol de blog, foarte sensibil, este publicat aici :

http://pariupeocartenepublicata.wordpress.com/2008/08/25/fram-ursul/ .

Bineînţeles, « Fram, ursul polar », de Cezar Petrescu, este o carte mare. Dar sînt tentat să comentez un comentariu. Ecouri despre călătoria extraordinară a marinarului Lapérouse  au influenţat şi literatura română. Radu Tudoran, în romanul „Toate pânzele sus !”, construieşte literar o adevărată punte între secolul XIX românesc şi Epoca Luminilor. Anton Lupan, caracter literar românesc  posedând atât un savoir faire  cât   şi  optimismul unui absolvent de l’École polytechnique,  îl caută pe un enigmatic prieten francez, pierdut în mările Sudului. Corabia „Speranţa” („L’Espérance”) parcurge prima etapă din itinerarul căpitanului  Lapérouse. În experienţa mea de lectură, până la acel uluitor text al lui  Radu Tudoran, îi apreciam doar  pe marii prozatori ruşi. Radu Tudoran introduce în cultura de Limba Română ideologia primară a secolului XIX românesc. La fel ca şi opera lui G. Călinescu, opera literară a  lui Radu Tudoran trebuie să fie re-evaluată, fără să ne fie teamă că va fi vreodată supra-evaluată!  Prima căutare a expediţiei Lapérouse a pornit  în 1791, cu fregata „L’Espérance”, care trece numai la câteva mile de Vanikoro (vezi Jules Verne), fără să acosteze pentru a-i interoga pe localnici. Mai este posibil că o acostare la acea dată  ar mai fi salvat  o parte din comorile expediţiei Lapérouse, pentru că echipajul reuşise să aducă pe uscat materialul păstrat în cale. Ideea centrală a romanului „Toate pânzele sus !” este « Căutarea ». Cealaltă fregată, care însoţea „L’Espérance”, se chema „La Recherche” (« Căutarea »). Am impresia că, subliminal,  „Speranţa” lui Radu Tudoran  din Belle Epoque era o expediţie de căutare a spiritului Epocii Luminilor. Oricum, romanul „Toate pânzele sus !” propunea  optimismul civilizator al Epocii Luminilor pentru cultura populară românească din cea de a doua jumătate a secolului XX. Ideologic, această carte a contracarat toate documentele P.C.R. ! Iar mult blamata  ‘nostalgie după comunism’ este de fapt nostalgia foarte reală după acel tip mirific de cultură populară. Ea nu are drept echivalent în societatea românească decât înălţătorul  spirit popular care premerge Unirii de la 1859. Coordonarea  în acţiunea comună între oamenii obişnuiţi după normele acelor timpuri, dar extrem de neobişnuiţi acum, face oarecum nedrept apelativul ‘Unirea cea mică’ dat sărbătorii din 24 ianuarie 1859. Modelul acela de cooperare umană a servit ca sursă de inspiraţie pentru romanul ‘Toate pânzele sus!’ care semnifică speranţa pentru clădirea României moderne. Deşi va fi inspirat şi de expediţia veche  de căutare a fregatei lui Lapérouse, Radu Tudoran (1910-1992) va utiliza  în primul rând tema călătoriei mediteraneene  din „Conrad” (vezi Dimitrie Bolintineanu)  în arhitectura romanului „Toate pânzele sus”. Eroul Anton Lupan este poate un Nicolae Bălcescu fără tuberculoză, dar cu studiile inginereşti ale unui Petrache Poenaru.  Epoca Luminilor impune modelul: “Herculem Imitare!”. Iar în celebrul Liceu Militar de la Mănăstirea Dealu, unde a învăţat şi Radu Tudoran, principiul de educaţie era “Herculem Imitare!”. Cred că în bună parte şi « Cireşarii » lui Constantin Chiriţă pleacă tot de la principiul “Herculem Imitare!”.

Titus Filipas