Posts Tagged ‘1740’

@ Vladimir Putin

ianuarie 19, 2014

+Tiraspolul acuză Chişinăul că foloseşte elevi din Transnistria ca instrument de confruntare politică+ http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/tiraspolul-acuza-chisinaul-ca-foloseste-elevi-din-transnistria-ca-instrument-de-confruntare-politica-323336.html @ Vladimir Putin : Păi aveţi în Transnistria masate atâtea trupe ruseşti, atâta căzăcime, atâţia veterani, şi vă sperie nişte copii care doresc cu ardoare să înveţe Limba Română cultă ? Adevărul este că vreţi să îi rusificaţi pe aceşti copii de români pentru a-i folosi drept “carne de tun” împotriva islamicilor care, iată, au spart “porţile de fier ale Caucazului” şi au intrat în Romania Orientală nord-pontică. Un lobby occidental organizat de către amoralul iluminist Voltaire –plătit generos de ţarina Caterina cea Mare- v-a permis la anul 1774, prin pacea de la Kuciuc Kainargi, să deveniţi stăpâni ilegitimi peste Romania Orientală nord-pontică unde aţi construit “satele lui Potemkin” pentru NovoRossiia, mistificator prezentate lumii întregi ca o mostră supremă de civilizaţie şi de civilitate ! La 1774 aţi reuşit, cu sprijin britanic insular şi sprijin continental-voltairian, să anulaţi Capitulaţiunea de la 1740 edificată de către cancelarul-cardinal de Fleury precum şi de un sultan otoman cu generozitate şi o imaginaţie de “împărat poet” (l-am citat pe Mihai Eminescu). În Memoriile sale, Winston Churchill îşi arăta admiraţia faţă de această construcţie diplomatică din secolul XVIII reuşită de înţeleptul cardinal orientalist de Fleury. Să nu uităm de asemenea că tot la anul 1774, Herder denunţa maşinaţiunile lobbyste şi factice pro-Rusia ale lui Voltaire. Herder spunea expres că asemenea maşinaţiuni se fac în dispreţul drepturilor legitime ale populaţiilor locale considerate “primitive”. Să nu uităm că Romania Orientală nord-pontică a fost declarată provincie a Imperiului Roman încă de pe vremea împăratului Nero. Faptul acesta este recunoscut şi de către istoricul german Mommsen.
Titus Filipas

NOUA ATLANTIDĂ – o revistă despre tehnologie şi societate

ianuarie 5, 2014

Să recunosc sincer că îmi place cum începe un articol din “NOUA ATLANTIDĂ – o revistă despre tehnologie şi societate”. Articolul respectiv a fost scris şi publicat în anul 2008. Dar Introducerea la articol se referă la o anumită scrisoare din anul 1740 (şi foarte probabil că au fost chiar ceva mai multe epistole în acel an!) a lordului Chesterfield către fiul său. De ce este reluată epistola în revistă ? Pentru că subiectul scrisorii se referă la ECONOMIA ATENŢIEI, o temă intens dezbătută în ziua de azi. http://www.thenewatlantis.com/publications/the-myth-of-multitasking
Titus Filipas

Controversa de la Valladolid

decembrie 8, 2013

Controversa originară de la Valladolid fusese o discuţie scolastică gravă pe temele din Lumea Nouă de atunci, o discuţie organizată de către împăratul Carol Quintul, care stăpânea cea mai mare parte din Lumea Nouă. Geopoliticeşte, noi, românii, cunoscuţi de restul Europei ca Valahi din Lumea Veche cu o lege străbună (Lex Antiqua Valachorum), nu aparţineam împăratului Carol Quintul, ci duşmanilor săi, certamente că încă mai subtili şi mai literaţi, vorbesc despre regele frânc ştiut drept François Premier, şi sultanul otoman Soliman Magnificul. Din acel timp datează şi marcajul Capitulaţiunilor în Arhivele Franţei. O agregare şi sistematizare a lor întreprinde la anul 1740 cancelarul cardinal de Fleury, pe vremea rigăi Louis XV. Reamintesc, cardinalul de Fleury era un savant orientalist. După cum subliniază profesorul Larry Wolff în cartea „Inventing Eastern Europe: The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment”, atunci prin Orient se înţelegea de fapt Răsăritul European. Cardinalul de Fleury a fost şi cel care a condus diplomaţia pentru matrimoniul regelui le Bien-Aimé. A fost aleasă o prinţesă având pe herbul familiei Capul de Bour. Cancelarul de Fleury ştia prea bine că acela era şi herbul Moldovei. Din cauza aceasta, la agregarea Capitulaţiunilor petrecută la anul 1740, a pus în documente şi ceea ce era doar tacit acceptat de vechile înţelegeri dintre François şi Soliman. De atunci este consemnată ca fiind legitimă frontiera răsăriteană pe Bug pentru principatul Moldovei. La noi tema este readusă în discuţia naţională de romanticul Mihai Eminescu, de criticul literar Iacob Negruzzi şi de filosoful Constantin Noica. Am rămas surprins să citesc în Memoriile lui Winston Churchill, carte aflată în Biblioteca Universităţii din Craiova, că acesta ştia despre Capitulaţiunea anului 1740 care favoriza România ! Prima discuţie consemnată în istoria lumii drept Controversa originară de la Valladolid avusese loc la anul 1550 (deci la mai puţin de un sfert de veac după ce Ungaria Mare fusese desfiinţată la Mohaci), iar cea de a doua la anul 1551. În esenţa ei, Controversa de la Valladolid era formulată ca o discuţie despre Lume, şi alegerea statutului ei, “finit” sau “infinit”. Chiar dacă teologică, discuţia admitea în final că după Marile Descoperiri geografice întâmplate, lumea reală nu mai are un caracter infinit, ci unul finit. De fapt discuţia de la Valladolid fusese iniţiată de către călugărul dominican Bartolomeu de Las Casas. Care cerea eliberarea autohtonilor Lumii Noi de la exploatarea resurselor acelei Lumi în folosul colonialiştilor iberici. Însă vechea întrebare economică pusă de Aristotel rămânea : “Atunci oare cine mai munceşte”? Bartolomeu de Las Casas propunea să fie folosită forţa de muncă neagră, africană. Aceeaşi discuţie este repusă şi în zilele noastre. Firma Google propune să fie folosiţi roboţii http://www.nytimes.com/2013/12/04/technology/google-puts-money-on-robots-using-the-man-behind-android.html?hpw&rref=technology&_r=0
Titus Filipas