În seara zilei de 14 iulie 1789, fără noutăţi privind soarta fregatelor franceze plecate în jurul lumii, pe bună dreptate regele Louis XVI notează în jurnal : „Astăzi nu s-a întâmplat nimic important”.
„Aşteptarea corăbiilor plecate” era comportament uman tipic pentru epoca velierelor, ‚tema aşteptării corăbiilor’ este folosită şi de William Shakespeare în „The Merchant of Venice”, şi de Alexandru Dumas – tatăl în „Le Comte de Monte Cristo”.
Comorile ştiinţifice şi culturale pierdute prin scufundarea finală a submarinului Nautilus, din romanul scris de Jules Verne, sunt aluzie la naufragiul fregatelor căpitanului Lapérouse, împinse de un ciclon violent spre reciful arhipelagului Salomon. Calele fregatelor conţineau tezaure ştiinţifice şi culturale de valori inestimabile. Unii dintre cei mai buni savanţi şi graficieni ai Franţei Epocii Luminilor se îmbarcaseră pe cele două corăbii. Nenumăratele albume cu desenele executate în acea călătorie extraordinară, cu planşe surprinzând adevăruri şi realităţi efemere despre viaţa globului terestru în secolul XVIII, despre oamenii triburilor întâlnite, despre specii animale ori vegetale necunoscute în Europa, despre peisaje ce urmau să fie obliterate ulterior de globalizare şi exploatarea capitalistă, colecţii minerale, ierbare cu diversităţi fabuloase, dar şi specii vegetale vii pentru a fi plantate în Jardin des Plantes din Paris, dovezi antropologice ale unor culturi dispărute, acele comori păstrate în calele special proiectate ale fregatelor au fost pentru totdeauna pierdute. Jules Verne dedică un întreg capitol naufragiului expediţiei Lapérouse. Povestitorul întreabă : “Le Nautilus nous porte à Vanikoro ? […] Et je pourrai visiter ces îles célèbres où se brisèrent la Boussole et l’Astrolabe ?”
Titus Filipas