Archive for ianuarie 2016

“Aferim !” ca minciună patentă

ianuarie 10, 2016

“Aferim !” ca minciună patentă
Sînt curios dacă vreun regizor sau producător de la noi ar avea curajul să facă un film despre persecuția la care a fost supus Iancu Văcărescu din partea generalului rus Pavel Kiseleff pentru că îndrăznise a folosi litere latinești în scrierea poeziei românești.
Titus Filipas

Modelele de creştere industrială Harrod–Domar și Solow

ianuarie 10, 2016

Încerc să expun pe româneşte modelul de creştere industrială Harrod–Domar. Atent la faptul că produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporează o 2/Metodă, mai mult, produsul incorporează 3/Informaţie, fiind chiar vector de informaţie precum Cuvântul, şi în mod necesar şi evident, produsul industrial are o 4/Utilitate şi are o 5/Calitate. Este vorba despre modelul de creştere a industriilor din aceeaşi generaţie din economia unei ţări. Unele dintre caracteristicile modelului de creştere industrială Harrod–Domar au fost folosite pentru creşterea economică a României în perioada 1971-1981. Modelul Harrod–Domar vizează în principiu să extindă pe o perioadă lungă modelul lui Keynes din Teoria Generală (“The General Theory of Employment, Interest and Money”, lucrare publicată prima oară în anul 1936). Acest model era considerat de Keynes numai pentru o perioadă scurtă (este cunoscută butada lui John Maynard Keynes : “Pe termen lung vom fi morţi cu toţii.”) Modelul de creştere industrială pe care îl discutăm aici a fost elaborat independent, dar în formulări apropiate, de către economiştii Roy Forbes Harrod (în anul 1939), şi Evsey Domar (în anul 1947). Studiul lui Roy Forbes Harrod a fost publicat iniţial sub forma unui articol (“An essay in dynamic theory”), dezvoltat apoi în lucrarea “Toward a dynamic economics”. Studiul lui Evsey Domar urmărea să atragă atenţia economiştilor keynesieni asupra efectelor folosirii pe termen lung a investiţiilor, efecte asupra folosirii forţei de muncă, şi el era intitulat “Expansion and Employment”. În modelul Harrod–Domar sursa investiţiilor o constituie economiile, de exemplu economii realizate prin reducerea consumului populaţiei. Din această cauză, modelul Harrod–Domar se mai numeşte model de creştere economică endogen. Modelul de creştere industrială Harrod–Domar nu este un regim de creştere echilibrată a unei economii. Abaterea de la creşterea echilibrată a economiei României în perioada 1971-1981 era oarecum normală pentru o economie de comandă, aşa cum era economia României în perioada respectivă. Dar modelul de creştere industrială Harrod–Domar depăşeşte acest exemplu, pentru că în cadrul lui se face asertarea că nu există în mod natural nici un motiv pentru ca o economie să crească în mod echilibrat! Practic, modelul Harrod–Domar se bazează pe o reducere şi o menţinere la minimum a consumului populaţiei. Tot capitalul economisit merge spre capitalul tehnic. Modelul de creştere industrială Harrod–Domar se bazează pe ipoteze de lucru considerate totodată şi ca “relaţii de cauzalitate” (“assumptions” în limba engleză) apriorice. Producţia industrială este o funcţie numai de capitalul tehnic investit pentru creşterea industriilor din aceeaşi generaţie dintr-o economie. Or, acest capital tehnic al industriilor noi era calificat pe data de 4 ianuarie 1990, într-un discurs rostit de primul ministru al primului guvern Petre Roman, drept un “morman de fiare vechi”. De facto, situaţia nu era chiar aşa. Evaluarea lui Petre Roman era intenţionat tendenţioasă. Adevărul este ca în industria românească era incorporat capital fix high tech. Aşa cum spuneam, creşterea economică românească forţată de Nicolae Ceauşescu s-a făcut în acord cu modelul de creştere Harrod-Domar. Modelul acesta admite implicit intervenţia puternică a statului în creşterea economică. Iar modelul Harrod-Domar este considerat şi acum ca fiind schema de bază de la care pleacă orice doctrină pentru creşterea economică a unei ţări. Raportul Tismăneanu insista asupra rolului nefast jucat de influenţa lui Kim Ir Sen asupra gândirii voluntariste a dictatorului Nicolae Ceauşescu. Lucrurile nu stau chiar aşa. Nicolae Ceauşescu aplica în mod clar o regulă de cut-off în relaţia sa de natură doctrinară cu dictatorul nord-coreean Kim Ir Sen. Ştiu de exemplu o întâmplare ce aruncă o lumina revelatoare asupra acestei relaţii doctrinar-comuniste. Mult mai periculoasă pentru România a fost relaţia amicală dintre Nicolae Ceauşescu şi preşedintele American Richard Nixon. Nicolae Ceauşescu avea încredere absolută în onestitatea lui Richard Nixon. Mai puţină încredere în onestitatea preşedintelui Richard Nixon aveau cetăţenii din USA. Deşi merita. În opinia mea, nici un preşedinte American nu a făcut mai mult pentru respectarea intereselor Americii şi pentru prosperitatea cetăţenilor ei, decât preşedintele Richard Nixon. Şi în nici un caz nu am în vedere pacea din Vietnam. În primul rând, sub mandatul lui Richard Nixon se producea o turnură majoră în politica macroeconomică americană pe termen lung. Aşa cum arată un studiu din anul 1994 al OCDE realizat de economistul J.W. Kendrick, începând cu anul 1973, ‘capitalul intangibil’ în USA (cheltuielile naţiunii americane pentru educaţie, pentru sănătate, pentru cercetare etc) depăşeau pentru prima oară ‘capitalul tangibil’ din USA (în primul rând capitalul fix incorporat ca tehnică în industrie şi în infrastructuri). Apoi, sub mandatul lui Richard Nixon se producea o turnură majoră în politica monetară americană. Dolarul nou tipărit pe hârtie nu mai este acoperit de o rezervă în aur păstrată la Trezorerie. Aceasta înseamnă că toate naţiunile care vroiau să se industrializeze rapid, iar aceasta nu se putea face decât prin cumpărarea de tehnologie nouă pe dolari americani furnizaţi de Banca Mondială, trebuiau să plăteasca hârtia verde ieşita din tiparniţa americana, plata în termeni foarte concreţi din economiile lor reale. În opinia lui Robert Solow, capitalul vintage denunţat de Petre Roman putea să constituie baza rezonabilă pentru relansarea economică. De fapt în modelele de creştere economică ale lui Robert Solow, capitalul fix (şi vintage) din întreprinderile industriale nu este “morman de fiare vechi”, ci capital ex ante (ori capital tehnic “putty”, în terminologia din engleza americană).
Titus Filipas

Dezvoltări în gramatica filosofică

ianuarie 6, 2016

Aşa cum am mai spus pe aici, Metoda (carteziană) este tot un drum, dar el este urmat nu întâi, ci doar imediat după “Drumul iniţiatic”. Drumul inițiatic are un caracter de marcare a originii. Drumul marchează absența unei prezențe metafizice. Această “lipsă originară” este condiția experienței.
Titus Filipas

O cultură în disoluție ?

ianuarie 4, 2016

Mă refer la cultura română. Documentul revelator este declarația de la Budapesta din 16 iunie 1989. Semnată de o parte din super-elita intelectuală românească din diaspora și de către regele Mihai. Păi Imre Nagy n-a fost altceva decât minionul zbirului bolșevic Lavrentii Beria ! Apoi, m-am uitat foarte recent cu atenție la faptele lui Matei Basarab. El a creat primul corp militar aflat în serviciul Țării. Tot atunci apare și cuvântul Ceauș. Numele Ceaușescu de la un copil de Ceauș vine ! Pe de altă parte, Matei Basarab a fost cel mai mare ctitor ! Obsesia ctitoriilor care îl caracteriza pe Nicolae Ceausescu arăta un arhetip cultural ce venea de la domnia lui Matei Basarab ! Nu s-a găsit nici un istoric român care să menționeze aceasta ?
Titus Filipas

Abasgia* în actualitate

ianuarie 2, 2016

Știm că la anul 1600, Mihai Viteazu trimitea emisari cu stindarde la Olbia (Oceakov), lângă estuarul Bugului pontic. Mai știm de asemenea că Mihai Viteazu urma să fie asasinat. Dar gestul său de la anul 1600 va facilita înscăunarea lui Matei Basarab la anul 1632 ca domnitor în Țara Românească. Cum se explică ? Aici recurgem în total curaj intelectual la protocronism pentru a identifica firul de cauzalitate. Matei Basarab a fost ajutat decisiv de Abaza, pașă în Olbia ; bine, exista și a doua capitală provincială, la Silistra/Durostorum. Așa că Abaza Pașa cunoștea bine problemele Țării Românești. Provincia lui Abaza Pașa se suprapunea parțial provinciei romane create acolo pe vremuri antice de împăratul Nero. Abaza Pașa cunoștea bine problema valahilor negri, căci provincia lui acoperea fostul principat Carvuna al maurovlahilor. Datorită acestei cunoașteri, Abaza Pașa este numit de către sultanul Osman al II-lea guvernator în Bosnia. Știm că sultanul Murad I practicase intens acolo politica Devșirmé (birul în copii), transformând astfel profund statalitatea Romanija a valahilor negri din Alpii dinarici. Dar Abaza Pașa nu mai ajunge în Bosnia. Îl prinde din urmă o acuzație de înaltă trădare. Abaza Pașa va fi executat în anul 1634. Abaza Pașa era originar din thema Abasgia, aflată pe litoralul est-pontic**, districtul mergea până în provincia Krasnodar a imperiului rus actual***. Abaza Pașa însuși era un împătimit de istoria romană, în transcriere otomană. El fusese de asemenea pașă la Erzurum. Ceva din numele pretendentului Matei Basarab poate se integra în această veche istorie romană. Putem crede că este vorba chiar despre numele Basarab. Căci Basarab Întemeietorul făcuse un drum până la Olbia.
*Abasgia, provincie thematică romană acoperitoare pe teritorii care acum se cheamă Abhazia şi Gruzia.
**”După 1958, România a început să se gândească la o politică independentă faţă de Moscova. Problema n-a fost ridicată de România, aceasta a apărut în contextul tensionării relaţiilor dintre România şi URSS. Documentele din Arhiva Comitetului Central al PCR arată că problema a fost ridicată la Piţunda, Abhazia, în martie 1964. Acolo a avut loc o întrevedere dintre Ion Gheorghe Maurer (prim-ministrul României în perioada 1961-1974) şi Hruşciov. În contextul discuţiei asupra posibilităţilor rezolvării unor probleme teritoriale, Hruşciov a spus că dacă s-ar pune problema unui plebiscit în problema Basarabiei, ar accepta.” „Ceauşescu a fost un patriot, n-a meritat ceea ce i s-a făcut” Interviu cu Vasile Buga, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului SURSA http://ziar.jurnal.md/2012/05/29/%E2%80%9Eceausescu-a-fost-un-patriot-n-a-meritat-ceea-ce-i-s-a-facut%E2%80%9D/
*** Tensiuni în creştere în relaţiile ruso-abhaze http://www.flux.md/articole/11662/
Titus Filipas