Archive for decembrie 2015

SRI

decembrie 19, 2015

SRI-ul lui Radu Timofte a transformat poporul român într-o națiune de dobitoci. Hellwig este decis să înalțe această politică la dimensiuni apocaliptice.
Titus Filipas

Dinastia Salică

decembrie 18, 2015

După dinastia ottoniană, terminată cu bietul împărat făr’ de copii Henric al II-lea, urmează dinastia Salică, începută cu împăratul Conrad al II-lea. Acesta își inaugurează domnia servind ca rege al Germaniei din anul 1024, rege al Italiei din anul 1026, precum și ca rege al Burgundiei din anul 1033. Sub dinastia Salică, regatele Germaniei, Italiei și Burgundiei constituie așa-numita bază Regna Tria a Sfântului Imperiu Roman.
Titus Filipas

Totuși, cum ajunge Polonia să fie numită Polonia ?

decembrie 17, 2015

Datorită bunăvoinței imperiale a suzeranului Otto I. După încoronarea sa cu mult fast la Roma, Otto I primea cererea unui client străin, un cuceritor de la Oder. Același străin încercase a intra în posesia văii rîului Elba. Dar cel care nu era încă împărat rezolvă imediat problema. Trimite un subaltern, pe marchizul saxon Gero. Străinul de la Oder înțelege unde se află Puterea. De aceea venise la Roma. Otto I îi acordă titlul de Amicus Imperatoris, ceea ce însemna reprezentant legal pentru colectarea impozitelor cuvenite Imperiului Roman de Apus de națiune germană, precum și statutul de voievod al Poloniei, ori Dux Poloniae în latinește. Istoriografii polonezi ulteriori îl vor denumi pe acel cuceritor diplomat regele Mieșko I, și îl vor încadra în dinastia Piast. Fiica acestui Mieșko I se va căsători cu un fiu al faimosului rege Harald Bluetooth, și va fi mama vikingului Canute cel Mare (Vezi Cronica episcopului Dietmar din Merseburg precum și Encomium Emmae). Canute cel Mare a croit Imperiul Mării Nordului. Totuși Canute însuși va numi politeia pe care o crease folosind doar termenul “Engla landes cyning”. Administrația Imperiului său acoperea Anglia, Danemarca, Norvegia, precum și porțiuni din Suedia. Imperiul său va dura până ce Anglia va fi cucerită la anul 1066 de către normandul Guillaume. Însă moștenitorii drepturilor pentru acel Imperiu al Mării Nordului erau deja morți, și de aceea nu vor mai fi lupte. Cu plăcere, și amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/12/17/dunarea-punte-de-legatura-intre-occident-si-orient/
Titus Filipas

16 decembrie 1989

decembrie 16, 2015

O drujină de revoluționari bogomili au declanșat pe 16 decembrie 1989 “revoluția” la Timișoara. Revoluționarii bogomili se află în totală opoziție de caracter față de mămăliga românească (așa ne ziceau disprețuitor cei care vroiau să ne fure țara). Oricum, lozincile nenumărate au pervertit toate sensurile.
Titus Filipas

Rețeaua prințului Gorceakov

decembrie 15, 2015

Sustenabilitatea matusalemică a rețelei prințului Gorceakov din Oltenia. A fost înființată pe vremea păcii de la Adrianopol. A fost în acțiune și pe vremea “revoluției” din decembrie 1989.
Titus Filipas

România ca distopie

decembrie 15, 2015

@Liviu Bejan spune aici https://nastase.wordpress.com/2015/12/14/lansarea-atlasului-dunarii/ :
“Să vedem cine sunt inițiatorii legii de modificare a legii vânătorii, lege care, conform estimărilor ( de exemplu http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-19545549-romania-raiul-vanatorilor-camera-deputatilor-modificat-legea-vanatorii-iar-societatea-civila-cere-lui-iohannis-nu-promulge-fiindca-duce-macelarirea-sute-mii-pasari-cantatoare-incalca-dreptul-proprieta.htm ), va provoca un măcel printre animalele și păsările sălbatice, ca și printre câini. În plus, maxim 3 câini nu mai sunt, în mod evident, suficienți pentru paza turmelor. Dar să dăm numele celor care cred că, pentru a mânca brânza de oaie, trebuie să mulgi rafturile de la hypermarket:
1. PSD- Florin Iordache, Mocioalcă Ion, Florin-Costin Pâslaru, Angel Tălvar, Petru-Gabriel Vlase, Aurel Vlădoiu.
2. UDMR – Atilla Bela Laszlo Kelemen
3. ALDE – Bogdan Liviu Ciucă
4. PSD- Senat – Ioan Chelaru, Ion Rotaru
Cetățeni, să-i ținem minte și, la viitoarele alegeri, să-i zburăm din Parlamentul României!”
@ Liviu Bejan : Cred că parlamentarii listați sunt reprezentanți monstruoși ai speciei lor care ilustrează cel mai bine subiectul “România ca distopie”.
Titus Filipas

Reflecții despre “revoluție”

decembrie 15, 2015

Istoricul militar și economic Correlli Barnett spune că în epoca modernă este imposibil să existe o economie fără cultură. Aș extinde afirmația lui Correlli Barnett la întreaga Istorie, oricum, aceasta-i prima mea impresie, și încă n-am avut timp să-mi formez a doua opinie. Afirmația lui Correlli Barnett ar fi truism, dacă domnia sa n-ar adăuga imediat că acest conglomerat cultural-economic se menține stabil prin psihologie. Pentru epoca modernă -iar comentez!- ar fi vorba despre psihologie cognitivă și psihologie comportamentală. Un personaj esențial al “revoluției”, pastorul Lațlo Tokieș, laudă peste măsură un personaj esențial al culturii de la noi, pe Andrei Pleșu. Care declara mândru că este “inapt” să priceapă Economia Politică! Totuși judecând după felul cum adună bani cu nemiluita din diverse rente de situație, conchid că noțiuni de Economie Politică are personajul, ceva, ceva. Rămânând în siajul opiniilor exprimate de Correlli Barnett, ne putem întreba : Cum stă personajul Andrei Pleșu la capitolul cognoscenței în psihologie? Materiale există din abundență. În primul rând “afacerea Meditația Transcendentală”, care a fost o mișcare ocultă îndreptată împotriva ideologiei naționalismului românesc. Cine a comanditat-o ? Misterul total se menține. Andrei Pleșu refuză -chiar și acum!- să ne aducă lămuriri.
Titus Filipas

Limba Română cultă este ultima redută a libertății noastre

decembrie 14, 2015

@ Fragmentarium Politic spune aici https://nastase.wordpress.com/2015/12/12/macovei-ar-trebui-sa-ceara-scuze-romanilor/ , în decembrie 12, 2015 la 9:05 pm : “In niciun caz, nu ar trebui sa fugim de apropierile de “ca”-uri (-ca ca-) din rostirea succesiva a doua cuvinte (“Luca Caragiale”).” Exemplul este admis de Academia Română, împreună cu altele două. Dar celelalte cacofonii sunt permise numai cu semnul comercial de “marcă înregistrată.” Apoi, Limba Română cultă este atât de generoasă, încât permite frazări evhivalente, dar fără cacofonii. De ce să folosim barbarisme, când putem construi aticisme ?
Titus Filipas

România și tradiția liberală

decembrie 14, 2015

Folosirea “utilității” – concept capital în filosofia politică a Ideologului primar Bonnot de Condillac, și totodată acquis european principal incorporat în ideologia naționalismului românesc – pentru construirea unei taxonomii a regimurilor politice actuale. Plecând de aici
http://www.nytimes.com/2015/12/12/opinion/why-poland-is-turning-away-from-the-west.html?action=click&pgtype=Homepage&region=CColumn&module=MostEmailed&version=Full&src=me&WT.nav=MostEmailed&_r=0 puteți deschide studiul
“The Political Economy of Liberal Democracy” realizat de către economiștii Sharun Mukand și Dani Rodrik. Dar articolul cu adresa URL dată a fost conceput de politologul bulgar Ivan Krastev. Am mai scris eu pe aici că “frații” unguri și “frații” bulgari se simt legați printr-un statut de superioritate față de români. Conținutul articolului domnului Ivan Krastev confirmă alegația mea. Într-adevăr, politologul bulgar califică partidele care sprijină politica premierului Viktor Orban al Ungariei nu doar ca fiind “simple partide”, ci adevărate “mișcări constituționale”. Măi să fie ! Redau aici un rezumat pe românește al studiului scris de Sharun Mukand și Dani Rodrick : “Facem separația între drepturi de trei tipuri – drepturi de proprietate, drepturi politice, și drepturi civile – pentru a construi o taxonomie a regimurilor politice. Natura distinctivă a democrației liberale este aceea că protejează drepturile civile (adică egalitatea între toți cetățenii statului are prioritate față de legile speciale pentru minorități!). Tranzițiile democratice sunt în mod tipic produsul unor aranjamente între elită (care se îngrijește mai mult de drepturile de proprietate) și majoritate (care este preocupată mai mult de felul cum sunt folosite drepturile politice). Totuși asemenea aranjamente rareori sunt capabile să producă o democrație liberală autentică. Dezvoltăm în studiul nostru un model formal pentru a sublinia contrastul între democrațiile de tip electoral (exemplu de țară : Pakistanul) și democrațiile liberale. Focalizăm pe circumstanțele care permit emergența democrațiilor liberale. Numai la modul informal discutăm diferența între mobilizările sociale generate de industrializare și decolonizare.” Autorii adaugă : +În anul 2010, filosofii politici Steve Levitsky și Lucan Way (2010) au propus termenul “autoritarianism competitiv” pentru a descrie regimurile politice hibride aflate între democrație și autocrație. Democrația s-a dezvoltat în Europa Occidentală plecând de la o tradiție liberală care sublinia drepturile individuale ale persoanei și care plasa limitări la coerciția exercitată de stat. Dar majoritatea noilor democrații din lume au apărut în absența unei tradiții liberale. Se folosește expresia “recesiunea democratică” pentru a descrie carențele acestor democrații.+ Mukand și Rodrick furnizează și o listă a democrațiilor electorale, listă realizată de organizația Freedom House. Vi se pare ceva foarte cunoscut, nu ? Acum înțelegeți de ce România anului 2012, când s-a votat masiv pentru demiterea președintelui, a reprezentat democrația electorală în aspectele sale cele mai urâte de către concepția politică Freedom House. Apoi, subliniem că România are o tradiție liberală. Cartea “Echilibrul între antiteze”, de Ioan Eliade Rădulescu, se încadrează în cea mai pură tradiție liberală.
Titus Filipas

Pentru noi, primul război mondial încă nu s-a terminat

decembrie 12, 2015

@Oscar Wilde spune aici https://nastase.wordpress.com/2015/12/10/dezbatere-si-inmanare-de-premii-la-fundatia-titulescu/#comment-260225 „La anul se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, alături de Antanta, după ce se declarase neutră, împotriva voinței regelui Carol I, acțiune care i-a cauzat acestuia un atac de apoplexie, de unde i se va trage moartea. A fost ,probabil, cea mai importantă și îndrăzneață hotărâre a partidelor din istoria noastră, când acestea și-au impus voința împotriva regelui, în favoarea națiunii. Aș dori să văd și astăzi fermitate și curaj din partea conducătorilor partidelor, nu bâlbâieli, compromisuri și lașități!”
Dar erau și extrem de bine informați politicienii aceia din Vechiul Regat (subliniez ideea cu Vechiul Regat) . Cred c-au așteptat mai întâi primele semne de la negocierile Sykes-Picot precum și de la negocierile britanico-Zioniste (punct foarte important, aici chiar destinul României era în joc!). “revoluția” din decembrie 1989 n-a făcut altceva decât să repună în discuție ultimul punct. Pentru noi, primul război mondial încă nu s-a terminat. Și nici n-avem indicii despre felul cum se va termina.
Titus Filipas