România și tradiția liberală

Folosirea “utilității” – concept capital în filosofia politică a Ideologului primar Bonnot de Condillac, și totodată acquis european principal incorporat în ideologia naționalismului românesc – pentru construirea unei taxonomii a regimurilor politice actuale. Plecând de aici
http://www.nytimes.com/2015/12/12/opinion/why-poland-is-turning-away-from-the-west.html?action=click&pgtype=Homepage&region=CColumn&module=MostEmailed&version=Full&src=me&WT.nav=MostEmailed&_r=0 puteți deschide studiul
“The Political Economy of Liberal Democracy” realizat de către economiștii Sharun Mukand și Dani Rodrik. Dar articolul cu adresa URL dată a fost conceput de politologul bulgar Ivan Krastev. Am mai scris eu pe aici că “frații” unguri și “frații” bulgari se simt legați printr-un statut de superioritate față de români. Conținutul articolului domnului Ivan Krastev confirmă alegația mea. Într-adevăr, politologul bulgar califică partidele care sprijină politica premierului Viktor Orban al Ungariei nu doar ca fiind “simple partide”, ci adevărate “mișcări constituționale”. Măi să fie ! Redau aici un rezumat pe românește al studiului scris de Sharun Mukand și Dani Rodrick : “Facem separația între drepturi de trei tipuri – drepturi de proprietate, drepturi politice, și drepturi civile – pentru a construi o taxonomie a regimurilor politice. Natura distinctivă a democrației liberale este aceea că protejează drepturile civile (adică egalitatea între toți cetățenii statului are prioritate față de legile speciale pentru minorități!). Tranzițiile democratice sunt în mod tipic produsul unor aranjamente între elită (care se îngrijește mai mult de drepturile de proprietate) și majoritate (care este preocupată mai mult de felul cum sunt folosite drepturile politice). Totuși asemenea aranjamente rareori sunt capabile să producă o democrație liberală autentică. Dezvoltăm în studiul nostru un model formal pentru a sublinia contrastul între democrațiile de tip electoral (exemplu de țară : Pakistanul) și democrațiile liberale. Focalizăm pe circumstanțele care permit emergența democrațiilor liberale. Numai la modul informal discutăm diferența între mobilizările sociale generate de industrializare și decolonizare.” Autorii adaugă : +În anul 2010, filosofii politici Steve Levitsky și Lucan Way (2010) au propus termenul “autoritarianism competitiv” pentru a descrie regimurile politice hibride aflate între democrație și autocrație. Democrația s-a dezvoltat în Europa Occidentală plecând de la o tradiție liberală care sublinia drepturile individuale ale persoanei și care plasa limitări la coerciția exercitată de stat. Dar majoritatea noilor democrații din lume au apărut în absența unei tradiții liberale. Se folosește expresia “recesiunea democratică” pentru a descrie carențele acestor democrații.+ Mukand și Rodrick furnizează și o listă a democrațiilor electorale, listă realizată de organizația Freedom House. Vi se pare ceva foarte cunoscut, nu ? Acum înțelegeți de ce România anului 2012, când s-a votat masiv pentru demiterea președintelui, a reprezentat democrația electorală în aspectele sale cele mai urâte de către concepția politică Freedom House. Apoi, subliniem că România are o tradiție liberală. Cartea “Echilibrul între antiteze”, de Ioan Eliade Rădulescu, se încadrează în cea mai pură tradiție liberală.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: