Şcoala de Teologie Politică de la mănăstirea Moldoviţa

Pretutindeni în lume, istoria se rescrie acum, cu intenţiile grupurilor etnice sau religioase de a profita de pe urma aproprierii total nelegitime de identitate şi de continuitate, multe grupuri ascunzându-şi intenţiile sub paravanul pompos de „ideologie iudeo-creştină”, prin care se poate înţelege orice. În acelaşi secol IV care marchează începutul civilizaţiei ariene a excelenţei din Romania Orientală, folosind mijloacele filosofiei eline în exegeza biblică, teologia cappadocienilor extrăgea hotărât creştinismul din iudaism, despărţindu -l în mare măsură de miracolele lui Moise (trăitor în vremea dinastiei a 19- a egiptene). Tablele lui Moise mărturisesc falogocentrismul Vechiului Testament. Teologia cappadocienilor incorpora creştinismului elementele esenţiale de civilizaţie universalistă prezente în renaşterea saitică, aflată la şapte dinastii depărtare de faraonul Ramses cel Mare. De atunci, din secolul IV al erei creştine, se face distincţia netă între Apostoli, care se inspirau din profeţii evrei ce arătau direcţia „timpului liniar”, şi Părinţii Bisericii care se inspirau din scrierile filosofilor Greciei în teoria lor despre om, creaţie şi spirit*. Este o distincţie capitală. Părinţii Cappadocieni ai Bisericii anunţau lumea modernă. Isihasmul lui Grigore Palamas este un magnific synopsis al teologiei filosofilor cappadocieni şi părinţi ai bisericii creştine orientale. Biserica Ortodoxă Română a îmbrăţişat tradiţia isihastă. Gândirismul ortodoxului român Nichifor Crainic, care promovează tradiţionalismul, reia în vorbă românească nouă metafizica teologilor cappadocieni. Isihasmul incorporează teologia negativă, el merge pe calea apofatică.
*Şcoala de Teologie Politică de la mănăstirea Moldoviţa propagă această idee încă de pe vremea lui Petru Rareş.
Titus Filipas

Anunțuri

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: