Despre impozitarea microîntreprinderilor

@Alwyne Broeckaert spune pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/09/05/fotbal-operatia-a-reusit-pacientul-ramane-la-reanimare/
+Cred că, dacă Adrian B. o fi greşit în ceea ce priveşte espectul cantitativ, el nu greşeşte în ceea ce priveşte aspectul calitativ al codului fiscal. Ce înseamnă 5% impozit pe venit, adică pe încasările brute din care nu au fost deduse cheltuielile? Păi, să socotim sumar: în momentul de faţă, impozitul pe profit aplicat în cazul unui profit rezonabil de 15% duce la ideea unui impozit de 2,4% pe venitul impozitabil, ori de aproximativ 2%-1,5% din venit. Rezultă că un impozit de 5% pe venit înseamnă aproape o triplare a impozitului. Dar hai să ne referim şi la Adrian B, adică la aspectul calitativ: la cine se referă acest impozit? Aş putea zice, în aceeaşi notă de voioşie, ca la mine, de unde poliţistul blogului ar putea zice, cugetând adânc precum Johannis Gură de Aur, „ghinion”. Aceste procente se referă la firmele mici, majoritatea lor de subzistenţă a familiei şi care, în general, există şi la venituri mici deoarece patronii lor au conştiinţa că, dacă ar renunţa la mărunta lor activitate privată, nu i-ar mai angaja nimeni şi nici plecatul, urmând indicaţia băsistă, din ţară nu ar mai fi o soluţie. Chiar aici, pe blog, am arătat mai demult că alte ţări privesc altfel această chestiune şi am adus ca exemplu Franţa, ţara în care, chiar în condiţii de criză, firmele cu cifra de afaceri mai mică de 400000 de euro pe an nu erau impozitate. Deloc! Iar, la 400000 euro pe an cifra de afaceri, impozitul era de 0,5% pe an! O înţelegere a faptului că o firmă cu o cifră mică de afaceri nu este o firmă pornită pe îmbogăţirea proprietarilor, ci o firmă care contribuie la subzistenţa familiei acestuia, uşurând povara financiară – şi nu numai – a statului. Aflând acestea despre alte ţări, avem de ales în concluziile noastre: fie că avem executivi mai puţini capabili decât noi, în sensul că ei habar nu au despre situaţiile de fapt din alte ţări, fie au habar, însă fie sunt răi, fie au de îndeplinit ordine. Pentru că în primul rând, ideea că firmele mici ar fi firme de sifonare financiară este una insultătoare faţă de sutele de mii de mici iniţiatori privaţi şi mici proprietari; iar cele care sunt trebuie depistate de organisme care există, şi nu ras totul, e ca şi cum ai ucide întregul organism pentru că nu eşti capabil să depistezi la el locul bolnav. Pentru că, în al doilea rând, laşi fără lucru sute de mii de oameni care, de bine de rău, îşi câtigă existenţa şi nu stau pe capul tău ca stat. Aici se potriveşte foarte bine vorba medicală „mai întâi să nu faci rău”. Îmi pare rău pentru dl Tariceanu care s-a lipit şi el ca marca de scrisoare, însă această parte de cod fiscal este în dezacord cu încurajarea liberei iniţiative şi a firmelor mici şi mijlocii – şi o încurajare a existenţei ţării ca populaţie de salariaţi, şomeri şi persoane fără ocupaţie şi resurse. De fapt, acest executiv a ajuns, într-o altă formulă, la ideea lui Boc, cel care considera că, înregistrând profit sau nu, orice firmă trebuie să le dea pedeliştilor de furat o sumă minimă de bani. Pesediştii fac altfel: fie dai sub forma taxelor salariale, adică te obligă să ai salariaţi şi ei să raporteze electoral că a scăzut şomajul (lucru întâmplat şi cu ITM-ul de sub guvernarea dlui Nastase), fie să dea măcar aceiaşi bani, dacă nu au angajaţi sub forma unei taxe pe venit. Cu aceeaşi nepăsare faţă de profitabilitate, fiindcă dacă unei firme care nu a înregistrat profit îi percepi taxa pe venit, şi încă 5%, atunci ai nenorocit-o, fiindcă amărâtul mai trebuie să aducă şi bani de acasă, din cerşit, de unde. Or profitabilitatea firmelor mici este o chestiune foarte delicată: am mărturisit blogului, mai demult, cum se distribuia marginea mea operaţională de lucru în vremea lui Boc: din marginea de 20%, 12% a fost luată de bănci, ca şi comisioane curente şi numai 8%, adică mai puţin de jumătate, s-a constituit în venit pentru firmă, or, în aceste condiţii, imediat ai sărit pe pierderi, la orice întâmplare nenorocoasă. Nu am de gând să stau cu mâinile în sân, voi semnala această situaţie generată de codul fiscal oriunde voi putea.+
Blogideologic @Alwyne Broeckaert :Excelent comentariul dumneavoastră despre impozitarea microîntreprinderilor !
Alwyne Broeckaert spune : +@bogideologic.Multumesc. Poate să adaug faptul că PeSeDeul reuşeşte o altă performanţă şi anume să impoziteze cu procente mai mari firmele cu posibilităţi şi venituri mai mici, adică o impozitare invers proporţională cu veniturile. O cale foarte lungă de la năzuinţa dlui Nastase, care vedea o impozitare proporţională, la ceea ce va fi practica actualei guvernări. Chestiunea cea serioasă este aceea că opoziţia este la fel de mintoasă, aşa încât doar lupta împotriva guvernării Ponta nu este suficientă.+
Titus Filipas
PS. @Alwyne Broeckaert : Nu este vorba aici numai despre abordările guvernării şi opoziţiei. Este vorba şi despre situaţia învăţământului antreprenorial la noi. Sînt stupefiat să constat că nu se face distincţia necesară între modelul antreprenorial Schumpeterian, pe de o parte, şi modelul antreprenorial Van Hampel, pe de altă parte. Am acumulat personal o experienţă valoroasă pe model antreprenorial Van Hampel pe vremea când îmi lucram teza de doctorat în fizica mediului. Asta se întâmpla în regimul Nicolae Ceauşescu. Nu puteam cumpăra aparatură omologată, ceea ce nu nu-i în sine o situaţie de handicap. Chiar şi experţii în start-up de la Harvard Business School îţi recomandă în mod expres să inventezi tu întâi, în această situaţie practică. Ceea ce efectiv mă atrage şi acum foarte mult, pentru că mă plictisesc îngrozitor ca pensionar. Deci mi-aş crea un mic germene de întreprindere pentru crearea de aparatură. Profitul ? Ar fi o acumulare de savoir-faire pentru ţară, în acest domeniu de “ştiinţă mică”. Dar impozitul forfetar îmi omoară iniţiativa chiar din start! Nu-i bine să trăieşti sub guvernanţi ignari.
Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: