Despre doamna Sandra Pralong

@Luminița Arhire pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/08/31/festivalul-enescu-prima-zi/ scrie : +Dragi prieteni, ce-avem noi aici? O salată nemțească, din abisurile lucrului bine făcut? Ja…ja …păi cum dracului să lipsească din salata klausiană tocmai Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiş)? Ce gust, ce aromă, ce consistență ar mai prezenta ilustra garnitură prezidențială fără această doamnă cu apartamente în New York și Lausanne, dar ținând neabătut și erect stindardul țărănismului autentic, taman din interiorul primitor al unui Mercedes A Class?
La o primă vedere, absolut superficială, când am zărit în presa online poza sub care ni se explica numirea dânsei în calitate de consilier prezidențial, mi-am zis: ”…hopa, că iar și-a adus-o pe Tatiana Niculescu Brad la Cotroceniul iubit… ”. Eroare! De- abia când mi-am pus ochelarii am observat diferența. Bine, ”DIFERENȚA”, fie vorba între noi, e un eufemism sfios, deoarece cele două cucoane au același zâmbet fals, lipit sub obraji ca o mustață grosieră, de recuzită, aceeași mulțumire cu privire la frumusețea și inteligența proprie, dând pe-afară de abundență și nerăbdare, aceleași mici alinturi de copilițe lăsate să se joace cu mingiuca pe pajiște, trăgându-și cei doi centimetri de fustiță ca să nu li se vadă chiloții, și, cred eu, același uriaș și stenic talent literar.
Ia priviți ce ”răcnetul Carpaților” zace în această doamnă, potrivit ziarului Metropolis: ”Sandra Pralong… a declarat într-un interviu acordat Mediafax că, în opinia ei, străinii diferă de români”.
M-am bucurat că, deși n-am știut niciodată s-o spun la fel de adânc precum domnia-sa, chiar și eu am observat că diferă, mai ales prin faptul că ei sunt străini și noi suntem români.
…Și încă, din ce în ce mai profund și mai facebook-ist: „Salvarea nu poate veni din afară, ci de la fiecare dintre noi, mai mult, dinlăuntrul nostru…” , „Vă mărturisesc că am o strategie care nu a dat greş niciodată: când îmi doresc ceva cu tărie, devin atât de persistentă (evident, cu maniere şi multă delicateţe) încât celălalt face ce-l rog doar ca să scape de mine…”,…„Distanţa îţi dă perspectivă, iar perspectiva îţi dă o privire de ansamblu…”…„Noi, românii, pentru varii motive, avem o „cârcoteală” înnăscută şi o bolnăvicioasă suspiciune de care trebuie să ne descotorosim sau, mai curând, pe care trebuie să le controlăm, căci nu ne mai aduc niciun folos într-o lume deschisă, dimpotrivă, ne trag în jos…”…„Stima de sine nu se poate clădi în absenţa conectării cu cine suntem”…„ Altă soluţie nu există – trebuie să întruchipăm aceste valori. Cu cât mai mulţi suntem cei care trăim – cu orice risc – o viaţă suverană, o viaţă a valorilor, cu atât mai rapidă va fi transformarea României…”
Astea sunt citatele cele mai tari, alese de jurnaliști, dintr-o carte de 500 de pagini; păi, dacă astea-s pasajele memorabile, nu credeți că este dreptul meu să mă neliniștesc un pic gândindu-mă la ce-o fi scris doamna Pralong în celelalte 499 de pagini, mai puțin reușite? Cred că am o ”cârcoteală” acută. Cred că nu am chef să mă ”descotorosesc” încă de ea, dacă nu-i caz de bisturiu. Cred că încă mai avem de ce să fim suspicioși cu privire la tot felul de dame răsuflate care dețin panaceul înzdrăvenirii totale a nației. Sper să nu apuc ziua când vom ajunge să ne înmuiem degetele de la picioare în ligheanul cu „viaţa suverană a valorilor”, alături de madam Pralong. Și nici când vom adera la viziunea acesteia despre cum ar trebui să ne transformăm și să ne ajustăm pornirile, ca să fim mai ușor de înghițit și de digerat, odată intrați între fălcile celorlalte nații, mai răsărite …+
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: