Dintre toţi liderii statului român modern, numai Gheorghiu – Dej şi Nicolae Ceauşescu au avut curajul politic şi diplomatic pentru a pune capăt dreptului de proprietate al regatului maghiar asupra Transilvaniei. Se cunoaşte prea bine ţelul iredentist al „revoluţiei maghiare” din anul 1956. Hruşciov Nikita era gata să cedeze acelor cereri. Numai tovarăşii comunişti chinezi, în primul rând Ciu En Lai (dar cu încuviinţarea lui Mao), s-au opus. Ciu En Lai a văzut imediat sursa mai adâncă a Răului : în primul rând refuzul maghiar (imediat după Ausgleich) de a adopta Codul Civil Roman! Ciu En Lai a menţinut constant presiunile timp de trei ani ! Astfel, cu trupe sovietice prezente în Ungaria (dar lucrând pentru noi), Republica Populară Ungară trece la modernitate şi adoptă Codul Civil Roman în anul 1959. Imediat, Gheorghiu – Dej îl trimite pe Nicolae Ceauşescu la Târgu Mureş (unde era capitala Regiunii Autonome Maghiare) să-i anunţe pe belakuniştii care conduceau acel adevărat „stat în stat” că din acel moment istoria Regatului Ungur încetează în Transilvania (iar nu în 1920 la Trianon, cum se lamentează ungurii acum pe toate vocile şi în toate locurile!). La plenara partidului comunist din Târgu Mureş, ungurii au încercat să îl forţeze pe Nicolae Ceauşescu să vorbească ungureşte. Nicolae Ceauşescu a pus pistolul pe masa prezidiului, după ce i-a asigurat pe tovarăşii belakunişti că arma era încărcată cu muniţie de război. „Din acest moment, cine mai vorbeşte ungureşte la plenară, îl împuşc!” Era exercitarea unui drept regalian legitim (spun aceasta în special pentru colegul de blog @centru, care se preface că nu prea înţelege chestiunea exercitată în decembrie 1989 la Cluj de căpitanul Dando Carp, un adevărat erou al naţiunii române).
Titus Filipas
Etichete: 1989, Condillac, Destutt de Tracy, Fernand Braudel, Gheorghe Lazăr, Ideologia Şcolilor Centrale, Ioan Eliade Rădulescu, Miron Costin, Nicolae Ceauşescu, Petrache Poenaru, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 