“bizantinismul” legislaţiei Dodd-­Frank

Demult n-am mai citit un asemenea concentrat de înţelepciune economică. Articolul http://www.nytimes.com/2015/05/31/magazine/wall-street-is-using-the-power-of-dodd-frank-against-itself.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&module=second-column-region&region=top-news&WT.nav=top-news începe cu o frazare care te captează, privind “bizantinismul” legislaţiei Dodd-­Frank (http://en.wikipedia.org/wiki/Dodd%E2%80%93Frank_Wall_Street_Reform_and_Consumer_Protection_Act ). Reamintesc că Dodd-­Frank este un act legislativ cu 16 secţii ce reprezintă cea mai drastică schimbare în reglementarea financiară americană de la Marea Depresie încoace. Dodd-­Frank a creat multiple corpuri guvernamentale de monitorizare şi de intervenţie în miezul pieţelor financiare din USA. Autorul articolului de ziar, domnul Adam Davidson, evidenţiază sutele de întâlniri pe care specialiştii reglementărilor sistemului bancar le-au avut cu grupurile industriale, încercându-se acordări pe fineţea detaliilor. Aceste schimbări subtile cer în general redefiniţii ale instrumentelor financiare. În inima bătăliei pe Dodd- Frank se află întrebarea esenţială : Ce anume reprezintă exact sistemul bancar ? În felul cultural sincron în care tratez eu lucrurile, aici chestiunile de esenţă din economia politică americană se întâlnesc cu acelea privind economia politică românească în epoca Nicolae Ceauşescu. Ştim foarte bine că avem nevoie de sistemul bancar. Ştim de asemenea foarte bine că, pe agregat, băncile îşi asumă nişte riscuri absurde înainte de fiecare criză financiară. Să recurgem iarăşi la sincronism cultural. În epoca Nicolae Ceauşescu, factorul decizional era unic, şi putem, ori devenim tentaţi să facem aceasta, să îl considerăm un risc idiosincratic. Or, adoptând tratarea aceasta, îl reducem pe Nicolae Ceauşescu la Traian Băsescu. Este ceva foarte, foarte greşit, ţin să subliniez. Pentru că diferenţa de gabarit decizional, de gabarit de carismă, nu mai vorbesc de gabarit intelectual, este imensă ! Trăim după 16 noiembrie 2014 într-o scursură de întreprindere politicianistă feisbucistă în care sîntem asiguraţi de tinerii utilizatori internetişti ai Diasporei româneşti că patricianul saxon Klaus Iohannis nu-i doar mai charismatic decât Traian Băsescu, însă va dovedi Europei Unite şi Uimite că îl va depăşi în carismă şi inteligenţă politică pe Nicolae Ceauşescu! Pare-se că-i tema centrală pe care o promovează însuşi Klaus … Ştiu personal că acesta-i un maestru al montajelor legate de moarte şi de sinucideri… Din 21 ianuarie 2015 încoace, eu mă zbat într-o asemenea plasă, creată de SRI şi CNSAS la indicaţile lui Klaus. A fost nevoie de o intervenţie Israeliană care să reintroducă o anumită raţionalitate (şi le mulţumesc pentru aceasta!) în funcţionarea bezmetică şi absolut iresponsabilă a serviciilor secrete de la noi (nu mai vorbesc despre CNSAS, care-i pe faţă o instituţie de manipulare a opiniei publice româneşti, însă domn Secaşiu este foarte mulţumit de renta de situaţie pe care se află instalat acolo, uitând că trebuie să mai fie şi un tip moral!).
Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: