Majă

Latina vulgară medievală extremă este confundată adesea cu limba maghiară. Un exemplu : +MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 și 120 de kg. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa./ MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 de kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa. / májă (înv., reg.) s. f., art. mája, g.-d. art. mắjii; pl. Măji / MÁJĂ s. v. năvod. / MÁJĂ s. v. basculă, decimal, zecimal. / MÁJĂ, măji, s. f. 1. (Înv. și reg.) Unitate de măsură pentru greutăți, egală, după regiuni, cu 50, cu 100 de kg sau cu 100 de ocale. 2. Cântar pentru greutăți mari. 3. (Înv.) Căruță de transportat pește. 4. Legătură sau pachet de foi de tablă. – Magh. mázsa. / MÁJĂ, măji, s. f. 1. (învechit și regional) Unitate de măsură pentru greutăți mari, egală, după regiuni, cu 100 de kg sau 100 de ocale. Pe fiecare car era încărcate cîte cincisprăzece măji de sare. Sbiera, P. 167. 2. Cîntar pentru greutăți mari. 3. Căruță de transportat pește. Aveai voloace și măji multe. DELAVRANCEA, O. II 263. 4. Legătură sau pachet de foi de tablă. / májă s. f., art. mája, g.-d. art. măjii; pl. Măji / majă f. Tr. cântar (o sută oca), în special de sare. [Ung. MÁSZA, cântar]. / májă f., pl. măjĭ (ung. mázsa, cantar [!], balanță [mázsálni, a cîntări], de unde și sîrb. rut. maža). O veche măsură de greutate egală cu vre-o sută de ocale și care, în urmă, se întrebuința maĭ ales la pescăriĭ. (De aceĭa și Petru Rareș, în legendă, e numit „măjar”. Iorga, Negoț. 228). Azĭ. Trans. Buc. O sută de funțĭ orĭ și de kg.: o majă de sare (BSG. 1937, 88). Est. O legătură de maĭ multe table de tinichea. V. cantar./ máje (mắji), s. f. – Chintal. – Var. majă. Mag. mázsa (Cihac, II, 513; Tiktin; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. maža. Varianta, pur ortografică, este înv. – Der. măjar (var. Mold. măjer), s. m. (pescar, vînzător de pește), al cărui semantism nu este clar (probabil se aplica numai angrosiștilor, care vindeau pește cu chintalele); măjerie, s. f. (pescărie); măjerit, s. n. (contribuție care se plătea pentru negoțul de pește, în București și Galați); mpji, vb. (Trans., a cîntări). / Definiții din dicționare specializate : májă, măji, s.f. – Unitate de măsură pentru greutăți echivalentă cu 100 kg. – Din magh. mázsa „chintal„. + Ca şi cum în stepa uscată de unde veneau, maghiarii chiar se ocupau toată ziua cu „ars mensurandi” pentru peşte ! Exemplele nenumărate furnizate „de-al nostru DEX” sunt încă o dovadă a defetismului de care sîntem stăpâniţi ! Majă este „mejă” de la „measure” (cuvânt englezesc de la vechiul cuvânt francez mesure, care provine din latinescul mensura). Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/05/11/cine-a-destructurat-pdl-ul/ Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: