Spiritul rumânesc

@Mihaela Erika Petculescu spune https://nastase.wordpress.com/2015/05/06/in-atentia-csm-si-a-ministrului-justitiei/ : +Unioniştii au iniţiat atunci o vie agitaţie în rândul populaţiei Capitalei : târgoveţii au înconjurat clădirea şi, gata să năvălească în Cameră, ameninţau zgomotos că nimeni nu va ieşi viu de acolo dacă nu este votat Cuza. În acelaşi timp, membrii breslei măcelarilor se căţăraseră pe ziduri şi-şi agitau cuţitele la ferestre. Cu siguranţă că nici un deputat din interior nu s-a simţit în acele momente „inviolabilu” !+ Nu mai încercaţi dumneavoastră dezinformarea aceasta. Am auzit-o şi de la colegul @Doru Coarna. Dacă dumneavoastră o faceţi evident din interese pro-maghiare, @Doru Coarna o face din interese pro-germane. Dar amândoi încercaţi să demonstraţi de fapt ce popor primitiv şi fundamental violent sunt românii! Repet, este propagandă anti- românească obscenă ceea ce faceţi, şi singurul său „merit” ideologic este acela că-i o invenţie absolut nouă. Nici măcar anti-românismul alogenocominternist clasic nu inventase acest „argument”! Felicitări, aţi atins perfecţiunea în arta mistificării, atunci când se pune chestiunea de a fi atacate interesele româneşti naţionale fundamentale. Să reamintim că ideea centrală a romanului „Toate pânzele sus !” este « Căutarea ». Cealaltă fregată care însoţea „L’Espérance” în căutarea expediţiei Lapérouse pierdute se chema „La Recherche” (« Căutarea »). Am impresia că nava lui Radu Tudoran botezată „Speranţa” a fost îmbarcată în expediţia de căutare a spiritului Epocii Luminilor pentru români! Aventura descrisă în romanul „Toate pânzele sus !” propunea integrarea optimismului civilizator al Epocii Luminilor în cultura populară românească din cea de a doua jumătate a secolului XX. Această carte a contracarat toate documentele P.C.dR., P.M.R., şi P.C.R. ! Blamata noastră ‘nostalgie după comunism’ este nostalgia foarte reală după acel tip mirific de cultură populară construită de Radu Tudoran contra ideologiei alogeno-cominterniste ! Nu are drept echivalent real în societatea românească decât înălţătorul spirit popular care premerge Unirii de la 1859. După 24 ianuarie 1859, puterile lumii ne bănuiau de artificiul alegerii domnului Moldovei Alexandru Ioan Cuza şi pe tronul Munteniei. Nu vreau să îl laud pe Alexandru Ioan Cuza. Spun răspicat că „monstruoasa coaliţie” a fost o acţiune de o luciditate extremă a politicienilor români care a condus la Cezarismul plebiscitar. Dar spiritul acelei uniri de la 1859 este o Valoare, o sursă de putere pentru noi şi acum, izvorând din puterea populară ce era prezentă atunci! Alegerea din 24 ianuarie 1859, incontestabil forţată de mulţimea de patrioţi unionişti desemnaţi de adunările din judeţele Ţării Româneşti, şi care ajunseseră până la Bucureşti mergând pe jos, purtând o brumă de merinde în trăistuţă, dar, aşa cum am spune noi acum, într-un ‘timing’ perfect, într-o sincronizare perfectă, arată duşmanilor noştri dinlăuntru organizarea excepţională a celor care ştiau cum să iubească această naţie. Este o mărturie autentică, o poveste de foarte bună familie oltenească auzită noaptea la o „coadă la lapte” înainte de 1989, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Chiar şi acea istorisire face încă parte din ‘ spiritul rumânesc’. Am rămas stupefiat să-l aud pe Florin Iaru spunând că Unirea de la 1859 ar fi fost făcută de cel mult douăzeci de oameni!!! În mod hotărât, poetul Florin Iaru habar n-are ce înseamnă spiritul rumânesc ! El apare acolo unde nu te aştepţi!, chiar şi la Nicolae Ceauşescu!
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: