Vladimir Bukovski

Marele dizident anti-comunist rus Vladimir Bukovsky (http://en.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Bukovsky ) este dovedit ca pedofil de către autorităţile din Marea Britanie http://www.theguardian.com/uk-news/2015/apr/27/russian-dissident-vladimir-bukovsky-to-be-charged-over-child-abuse-images Deci KGB-ul avea dreptate! De-asta vroia tipu’ cât mai multă libertate!
Titus Filipas

Conflictul israelo-palestinian

Patriarhul maronit al Antiohiei, şi al întregului Orient pentru comunitatea creştinilor maroniţi, face o listă a cauzelor principale de conflict în Orientul Mijlociu. Cauza #1, afirmă patriarhul, este conflictul israelo-palestinian, din care se trag toate războaiele. http://www.lavie.fr/actualite/religions/l-appel-angoisse-du-patriarche-maronite-le-cardinal-rai-25-04-2015-62563_395.php
Titus Filipas

Întâlnirea internaţională de la Craiova

Bulgaria şi Serbia, două ţări din tot sufletul minionii lordului Putin. Bulgaria şi Serbia, două ţări care au contribuit cu tot sufletul la montarea Catastrofei Naţionale a României (unii îi mai spun încă “revoluţia română”).
Titus Filipas

Dincolo de schema schumpeteriană

După cum scrie managerul Alexander Osterwalder (http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Osterwalder ) , inventatorul schemei cu 9 celule a modelului de afaceri pentru un germene de întreprindere (start-up), http://en.wikipedia.org/wiki/Business_Model_Canvas#/media/File:Business_Model_Canvas.png această canava umplută cu ipoteze se adresează vizionarilor din jocul economic şi celor care schimbă “pozitiv” regulile jocului economic. Spre deosebire de schema schumpeteriană adresată psihologiei întreprinzătorilor, schema lui Alexander Osterwalder ia în primul rând în consideraţie psihologia comportamentală a clienţilor potenţiali.
Titus Filipas

Gheorghe Troşca, un erou uitat

+Rolul P.N.L. în distrugerea simbolurilor reale ale românilor. Cazul eroului Gheorghe Troşca, fostul comandant U.S.L.A. (Unitate Specială de Luptă Antiteroristă), ucis mişeleşte la ordinul spionului K.G.B., generalul Nicolae Militaru. Puiu Nicolae Fesan, membru P.N.L. şi fost ministru secretar de stat la S.S.P.R. (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor) în Guvernul Tăriceanu şi cealaltă slugă a liberalilor, Mircea Dinescu, manipulant de dosare la C.N.S.A.S., s-au făcut „luntre-punte” ca să-i retragă lui Gheorghe Troşca titlul de Erou – Martir al revoluţiei din 1989. Aceştia l-au acuzat pe ofiţer de acţiuni specifice poliţiei politice, desfăşurate în perioada în care a activat ca ofiţer de contrainformaţii (C.I.). Conform C.N.S.A.S. şi S.S.P.R., Gheorghe Trosca ar fi interceptat convorbiri telefonice în calitate de ofiţer de contrainformaţii (contraspionaj) şi astfel ar fi adus atingere drepturilor omului. Tot ce se poate, dar acei indivizi ascultaţi erau spioni care desfăşurau acţiuni ostile împotriva României, nu a lui Nicolae Ceaușescu. Troşca, la fel ca toţi militarii, jurase să-şi apere ţara, România, nu cuplul dictatorial! Locotenent-colonelul Gheorghe Troşca, şeful de Stat Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi comandantul echipajelor antiteroriste a fost chemat personal, de chiar proaspătul ministru al M.A.N., generalul Militaru, în noaptea de 23/24 decembrie 1989 să contribuie la apărarea sediului Ministerului Apărării Naţionale. Pretextul a fost executarea unei „scotociri” în blocurile din faţa Ministerului Apărării de unde, chipurile!, trăgeau terorişti. A fost efectiv asasinat, împreună cu încă şapte luptători, subalternii şi colegii săi, fiind atras într-o capcană mişelească pusă la cale de spionul K.G.B. Nicolae Militaru. Eroul – Martir Gheorghe Trosca, înainte de a activa în conducerea formaţiunilor de comando U.S.L.A., a fost cadru C.I. (ofiţer de contrainformaţii) în Armata a II-a. Acesta a fost unul dintre ofiţerii operativi care s-au ocupat de strângerea de informaţii în dosarele care vizau agenţii KGB sub acoperire de pe teritoriul României. Printre cei vizaţi de unitatea anti-K.G.B. a Securităţii (U.M. 0110), pe lângă Nicolae Militaru, cel care i-a înscenat asasinarea imediat după ce fusese numit ministru al Armatei de către „emanat”, iată şi alte persoane supravegheate de Troşca pe linie de contraspionaj: […], Silviu Brucan, Mircea Dinescu şi soacra bolşevică a acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Iată opinia generalului Victor Stănculescu, implicat direct în evenimentele din decembrie 1989: „ Trebuie să se deosebească limpede munca de informaţii militare şi activitatea de poliţie politică. Colonelul Troşca a fost unul dintre cei care au cercetat, documentat şi descoperit faptul că Militaru a avut legături cu KGB-ul. Iar Militaru i-a plătit poliţa. Ca drept dovadă, imediat după ce a fost instalat ministru, Militaru a ordonat Arhivelor Militare să găsească dosarele („Corbu 1″, „Corbu 2″) şi să le distrugă (…) Militaru a dorit răzbunare completă împotriva ofiţerului care l-a deconspirat, o umilinţă completă, prin batjocorirea cadavrului acestuia, arderea lui, decapitarea şi expunerea publică. Ăsta era caracterul lui. Totuşi, daţi-vă seama că vorbim despre un general care a terminat liceul când deja era comandantul Armatei I ” (Revista „Q Magazine”). Un alt liberal implicat în mistificarea istoriei şi transformarea eroului Troşca în „securist odios” este Raymond Luca, senator P.N.L. care reprezintă diaspora (colegiul S.U.A., Canada, Australia si Noua Zeelandă). Raymond Luca este născut la 17 Octombrie 1954 în Ekaterinburg (U.R.S.S.), aspect care ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva nu-i rudă cu celălalt „Luca”… cel din lozinca „Pauker, Luca şi cu Dej / Bagă spaima în burghezi!”. Propunerea de retragere a calităţii de erou martir a fost înaintată Preşedinţiei României de către acest Raymond Luca, cică liberal, în calitate de preşedinte al unei comisii parlamentare.+ SURSA http://www.justitiarul.ro/antiromanismul-falsilor-liberali/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

„Nistrule, pe malul tău …”

Comentarii adunate de pe SURSA https://nastase.wordpress.com/2015/04/21/prelegere-despre-frontiera-estica/
@fostă basarabeancă spune : +Bine că vă regăsesc sănătos. De pe frontiera de Est vin și eu astăzi, unde fără să vreau și fără să pot evita, mă gândesc la redesenarea fără de sfârșit a frontierelor României. Mai țineți minte grădina mea de pe malul Prutului? Nu-i chiar pe mal, cum ar fi putut să fie acum vreo 60 de ani, căci satul s-a mutat pe un loc mai drept și mai stabil, la vreo doi kilometri de firul apei (nu țipa nimeni că le alunecă în apă casele și mormintele, nu cereau ajutor de la guvern, pur și simplu și-au refăcut satul pe un loc, unde aveau ogoarele, renunțând la confortul de lângă apă). În fiecare an, înainte de Paști, mergem pe un deal înalt și ascuțit, unde stă să cadă oricând, fosta bisericuță a satului. Acolo sunt mormintele celor pe care îi moștenesc. Facem curat la morminte și povestim copiilor despre bunicii lor: cum au fost, ce au avut și nu mai au; despre satul din vale ce stătea să alunece în Prut, nu alta, despre granița care nu era. Cimitirul nu are gard, însă îi ține loc o perdea de salcâmi spinoși, răsădiți în două rânduri; printre ei, ajutând la împiedicarea intrușilor de natură bovină și ovină să pătrundă și să pască mormintele, crește o încâlceală de tufe de măceșe și porumbele. Nu că nu trec vacile, cred că nu trece nici musca. În ciuda celor câteva morminte îngrijite, cimitirul este o junglă împânzită cu tot felul de copaci semănați de vânt și de grija urmașilor de acum o sută de ani: mere pădurețe, pere busuioace, soc negru, liliac ce invadează și cărările (știți cum își croiește drum pe sub pământ!), perje drepte, zarzări amari… Iar pe sub toate astea, un fân aspru plin de căpușe, de șerpi și de șopârle. Conform tradiției, când terminăm cu florile de pe morminte, traversăm cimitirul către buza abruptă a dealului ca să vedem apa. Trecem pe lângă mormântul unui preot, ale cărui gard și cruce au fost furate de hoții de fier vechi, răzbatem eroic prin „gard”, sărim pârâul dintre spini și urcăm pe margine. De aici vedem Basarabia, chiar la picioarele noastre, peste apă. De obicei așternem o pătură și stăm puțin acolo, privind. Uneori pomenim morții, alteori tăcem, fiecare cu gândurile sale. Vântul ne sparge ochii și ne smulge părul din cap așa că decidem să intrăm în șanț. Este rămășița unor tranșee din cel de-al doilea război mondial, unde încăpem și în picioare. Eu n-am văzut satul vechi și încerc să mi-l imaginez în fiecare an, după cele auzite de pe la moșnegii care mai trăiesc. Mai sunt câteva ruine de beciuri din lespede fărâmicioasă de piatră, se mai cunosc unele locuri de casă… Mi-l închipui cu huidițe strâmbe în loc de uliți, pe unde aleargă plozi desculți și dezbrăcați, fugărind seara cârlanii, cu niște căsuțe mici, ca niște hribi, cu garduri împletite din nuiele (asta-i precis, că din scândură nu aveau), cu lalele și narcise în fața prispelor lipite cu lut amestecat cu balegă de cal. Îmi închipui fumul de strujeni recuperați după ce au hrănit vitele, care cuprindea valea seară de seară fix la ora de mămăliguță… Cred că aici, pe dealul acesta, unde te îmbată și azi la vremea ei, floarea de salcâm cu parfumul ei dulce, era un loc numai bun pentru întâlniri de taină pentru flăcăi și fete, de aici de sus dădeau drumul vălătucilor de foc în noaptea de Înviere. Cine știe ce loc viu și gălăgios a fost? De peste Prut, spun cei mai bătrâni, veneau neamurile la Paști, cei de aici se duceau dincolo, la surori și frați, cuscri, cumătri și nași. Când se putea, desigur. Gardul de sârmă i-a despărțit, după război, pentru eternitate. Când spun eternitate, mă refer chiar la ea, pentru că oamenii mi-au povestit fel și fel de povești: nimeni nu s-a mai revăzut cu rudele, nici măcar tați cu fii. M-am mirat când am simțit resemnarea lor… senină! Nu știe fiu despre tată, pe unde-i putrezesc oasele, ori unde le strălucesc ochii urmașilor lor. După ce a scăpat care și pe unde, am aflat cu stupoare, că nimeni nu a făcut nici un efort să ajungă la familie, ori să încerce să-i aducă încoace; pur și simplu s-au recăsătorit, au făcut alți copii și pe ceilalți i-au șters de pe tabla vieții lor. Oare sunt eu un spirit prea zbuciumat, minte agitată care caută nod în papură? Cum poți să stai acolo, la doi pași de sârma care te desparte de tot sângele tău, și apoi să te duci liniștit acasă, hrănești vitele, mergi la nunți, faci copii, chefuiești, trăiești parcă exiști?.. Mai stăm un pic și mai rezistăm vântului turbat, cuprinzând cu ochii lanurile de aici și de dincolo. Vedem și bisericuța lor. O vedem, pentru că e tot pe un vârf de deal, simetrică, aproape, cu a noastră. Numai că a lor e tot în sat și nu e părăsită. Nu-mi vine să plec acasă. Să nu credeți că-mi vine să plec dincolo. Simt că nu pot pleca de acolo și atât. Pe valea accidentată văd că trece mașina de la poliția de frontieră, paznicul frontierei de Est. Plecăm și noi acasă, se face seară.+
@Criticos spune : +@fostă basarabeancă : Am fost de două ori dincolo de Prut, prin anii 90 şi am regăsit acum tristeţea cu care m-am întors în ambele dăţi şi care, îmi pare mie, e cuprinsă în versurile cu care se încheie volumul al II-lea al Jderilor: „Nistrule, pe malul tău/ Creşte-or iarbă şi dudău. / Iarba creşte şi-nfloreşte / Inimioara putrezeşte.” M-au însoţit insistent şi fără voie în ambele peripluri ale căror episoade, foarte prezente în memorie, îmi toarnă plumb în mâini.
@Cris spune : +Oamenii AU TRĂIT. Mai ales țăranii ASTA fac: trăiesc. Pentru ei e esențial. Restul nu e foarte important.+
Este, @Cris, foarte important şi Restul. Adică ideologia fiziocrată. Bunicul meu analfabet din judeţul Soroca nu ştia nimic despre Turgot şi David Ricardo. Însă, în refugiu, spunea mereu că „Omul sfinţeşte locul”. În programele şcolare de la noi, se consideră că fraza citată este un proverb. Dar citind studiul economic al iluministului Turgot despre exploataţia agricolă, constatam că el extindea şi dădea claritate înţelepciunii bătrâneşti din fraza „Omul sfinţeşte locul”. David Ricardo preia aproape nemodificate ideile lui Turgot din analiza sistemului de producţie (doar exploataţia agricolă la Turgot). Sunt principii de bază şi în microeconomia neoclasică de acum. Tot aşa, chinezii nu ştiau mai nimic despre colbertism (mandarinii probabil că ştiau 🙂 ). Dar succesul lor economic de acum este colbertism/mercantilism în toată legea !
Titus Ffilipas

Un proverb basarabean

“Viermele, când a trecut din hrean în morcov, a murit.” Este o ilustrare a stoicismului basarabean.
Titus Filipas

Mesajul adevărat al lui Klaus pentru UDMR

„Există multe chestiuni rămase nerezolvate, deziderate ale minorităților naționale privind respectarea efectivă a drepturilor conferite de lege, dar și nevoia de garanții mai bune pentru protejarea și promovarea identitatii lor naționale. Dialogul și construcția pas cu pas împreună cu liderii politici ai majorității reprezintă singura soluție viabila. Doar așa putem evita calculele electoraliste sau discursurile pline de stereotipuri, cum se întâmplă adesea atunci când se discută în spațiul public despre autonomie. Subiectele sensibile în relațiile dintre majoritate și minoritate pot fi abordate doar pe calea dialogului, chiar dacă eforturile necesare par uneori enorme și distanța dintre cele două părți insurmontabilă. Atât respectarea sau extinderea drepturilor minorităților, cât și decizii majore precum conturul regiunilor pot fi obținute și consolidate doar deschizând și menținând canale de comunicare cu toate partidele politice care au un cuvânt de spus în politica românească.” SURSA http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/presedintele-iohannis–mesaje-contradictorii-pentru-maghiarii-din-romania-375917?c=q2561
Pentru conformitate,
Titus Filipas

“Timur şi băieţii lui”

Arta podişului indian Deccan între anii 1500 şi 1700, o „instalaţie” la New York. Ca politică renascentistă, mi se pare impulsionată de politica timuridă (care de asemenea îi va da pe Marii Moguli) şi de renascentismul timurid (căruia şi Dimitrie Cantemir zicea că-i aparţine ; să amintesc “Timur şi băieţii lui” carte excelentă pentru educat atitudinea). http://www.nytimes.com/2015/04/24/arts/design/review-sultans-of-deccan-india-unearthly-treasures-of-a-golden-age-at-the-met.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&module=mini-moth&region=top-stories-below&WT.nav=top-stories-below# Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/04/23/astazi-la-targoviste/
Titus Filipas

Păi cum să nu-l regreţi pe Nicolae Ceauşescu ?

Lucrurile sunt clare pentru viitor : Năvodari, obligată de CEDO să devină groapa de gunoi a Europei http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/navodari–obligata-de-cedo-sa-devina-groapa-de-gunoi-a-europei-375966
Titus Filipas