Discuţie începută aici https://nastase.wordpress.com/2015/03/27/am-ajuns-inapoi-la-cornu/ Poteca asociativă (link, URL) pe care am pus-o trimite la un forum franţuzesc unde afli ce-s, ori cine-s „trolii” într-acel context. Eu scriam pe româneşte că : +se elimină dreptul regalian al statelor de a face educaţie în limba naţională şi oficială a statelor. Domeniul educaţional e transformat asrfel într-o imensă piaţă lucrativă, în care interesele pentru profit americane îşi vor spune cuvântul. Se iluzionează cei care cred că educaţia americană este mai bună decât educaţia noastră. Prin şcolile charter, principiile educaţionale jeffersoniene sunt puse sub restricţie, practic este o contra-revoluţie ce distruge modernitatea pentru a instala post-modernitatea vagă.+ Să lămuresc : În acord cu Gilbert Adair, postmodernismul este un interregnum hibrid şi straniu care precede viitorul, o zonă unde principiile şi preocupările superioare ale modernismului au încetat să funcţioneze, înainte de a fi fost înlocuite cu un nou sistem de valori. Gilbert Adair este un autor scoţian născut în anul 1944. El cunoaşte foarte bine setul de valori moderne, după cum a studiat şi caracteristicile tranziţiei la postmodernism. Analizele şi criticile culturale prezente în scrierile lui Gilbert Adair ne demonstrează că spiritul iluminismului scoţian este încă viu. Gilbert Adair a elaborat multe fraze celebre, care sunt citate frecvent. Cel mai mult îmi place, la acest moment, următorul excerpt din opera lui Gilbert Adair : “Postmodernism is, almost by definition, a transitional cusp of social, cultural, economic and ideological history when modernism’s high-minded principles and preoccupations have ceased to function, but before they have been replaced with a totally new system of values. It represents a moment of suspension before the batteries are recharged for the new millennium, an acknowledgment that preceding the future is a strange and hybrid interregnum that might be called the last gasp of the past.” The Postmodernist Always Rings Twice (Postmodernistul sună întotdeauna de două ori), cartea lui Gilbert Adair din anul 1992. Am să încerc să traduc: “Postmodernismul este, aproape prin definiţie, un punct tranziţional unde se intersectează arcele istoriei ideologice, economice, culturale şi sociale, când principiile şi preocupările superioare ale modernismului au încetat să funcţioneze, dar aceasta s – a produs înainte ca ele să fi fost înlocuite de un sistem de valori cu totul nou. El reprezintă un moment de suspendare înainte ca bateriile să fi fost încărcate pentru noul mileniu, şi o menţionare că viitorul este precedat de un interregnum hibrid şi straniu, care poate fi denumit ultima noastră inspiraţie din trecut.”
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, Condillac, Destutt de Tracy, Fernand Braudel, Ideologia Şcolilor Centrale, Ioan Eliade Rădulescu, Limba Română, Miron Costin, Petrache Poenaru, Romania Neoacquistica, România, Titus Filipas