Anti-românismul

Anti-românismul ideologic apare mai întâi în normativitatea logocentrică Montesquieu-Voltaire-Gibbon. Pentru Voltaire, în cartea din anul 1730 despre regele suedez Carol al XII-lea, românii pur şi simplu nu existau, teritoriul vechii Dacii fiind chipurile populat de greci! Cartea s-a tipărit în multe ediţii, ceea ce a indus Occidentului percepţia că valahii şi moldovenii nu există. Voltaire impunea pentru noi normativitatea logocentrică de victime ale Istoriei. Mavrocordaţii vor specula acest spaţiu ideologic anti-rumânesc creat de Voltaire. În această normativitate generată în Occident, dar plătită de Rusia, a fost încheiat tratatul de la Kuciuk Kainargi din anul 1774, exact după moartea regelui francez Louis Quinze, altfel britanicii n-aveau curajul! Tratatul nega Capitulaţiunea de la 1740 pentru drepturile principatului moldovenesc în Romania Orientală nord-pontică. Un orientalist precum cardinalul de Fleury, cancelarul Franţei la acel moment, slujit inteligent de filosoful Gabriel Bonnot de Mably, care lucra la Departamentul Externelor, a înlesnit legitimarea acelor drepturi ale noastre printr-un act internaţional. Aşa cum spuneam, Capitulaţiunea de la 1740, parafată şi de Imperiul Otoman, şi de Franţa, a fost gerată din partea Franţei de cardinalul André Hercule de Fleury (1653 – 1743), cel care a chivernisit foarte bine pentru interesele Franţei o parte din pacea de treizeci de ani. Dar s-ar putea ca gândirea cardinalului de Fleury să fi fost sublimininal influenţată de lectura documentelor trimise lui în anul 1737 de către cavalerul André Michel de Ramsay. Într-adevăr, găsesc o frază edificatoare în textul unui discurs pregătit de acesta încă din anul 1736 în prima versiune : “Naţiunea cea mai spirituală din Europa (se subînţelege că Franţa, n.n.) va deveni centrul ordinii (se subînţelege că în Europa, n.n.)”. Apoi, în scrisoarea din 20 martie 1737 aflu sintagma : “Lucrarea nobilă a pacificării Europei întregi.” La anul 1740, în ministerul de externe francez începea să lucreze unul dintre fraţii marelui Ideolog primar Étienne Bonnot de Condillac. Anume, diplomatul Gabriel Bonnot de Mably (totodată filosof, istoric şi scriitor politic). Oricum, spiritul său organizatoric era foarte larg recunoscut în Europa. O delegaţie a Şleahtei poloneze, asociată importantului centru cultural din oraşul Bar (unde învăţase iluministul nostru Miron Costin), a venit la el să-l roage a scrie Constituţia Poloniei ! Putem bănui că Gabriel Bonnot de Mably a lucrat activ şi pentru a introduce în documentele Franţei Capitulaţiunea de la 1740 pentru Moldova. Reamintesc, instituţia Capitulaţiunilor fusese iniţiată încă de riga François Premier, în totală înţelegere cu sultanul Soliman Magnificul. La anul 1740, funcţionarul de la Externe Gabriel Bonnot de Mably le-a pus împreună într-o agregare documentară. Ultimul document adăugat se referă la frontiera legitimă pe Bugul pontic (Herodot îi zicea Hypanis) pentru principatul moldovenesc. Anul 1774, atât anul morţii suveranului Franţei Louis XV pe vremea căruia diplomaţia adusese garanţia Franţei la frontiera noastră pe Bug, cât şi anul tratatului de la Kuciuk Kainargi care, prin faptul că suspenda pentru aproape două veacuri Capitulaţiunea de la 1740, este mult mai tragic prin consecinţe pentru noi decât anul 1789 pentru Franţa.
Titus Filipas


%d blogeri au apreciat asta: