Regula lui Hartwick

Insist pe un subiect important din linia de politică macroeconomică a României. În continuitatea abordărilor de politică macroeconomică pe blog, vreau să aduc precizări -pe româneşte- ale conceptului de „rată naturală de creştere” (natural rate of growth). Rata naturală de creştere reprezintă creşterea maximă posibilă pe termen lung, şi ea corespunde nu doar creşterii forţei de muncă în genere, dar mai mult, creşterii calităţii forţei de muncă prin educaţie. Am mai spus că o creştere economică în perspectiva pe termen lung trebuie să respecte principiul echităţii intergeneraţionale în alocaţiile de resurse. Iar perspectiva pe termen lung cere de asemenea să fie luate în considerare principiile Brundtland. Revenind la vechea linie de gândire fiziocrată în ştiinţa economică -tipică pentru România secolului XIX- se impune analogia cu termenii din biologie. Deci nu este vorba atât de mult despre o creştere, cât despre o creştere/dezvoltare. În echitatea intergeneraţionlă trebuie să fie create noi resurse. Deja abatele Bonnot de Condillac, ale cărui tratate de economie şi echitate au pus bazele doctrinei politice social-creştine, iar spiritul lor a influenţat în prima jumătate a secolului XIX conţinutul lecţiilor de economie politică predate la şcoala de la Sfântu Sava, spunea că educaţia de calitate poate să fie văzută ca producătoare a unei noi resurse de utilitate pentru economie. În termeni moderni, noi zicem că educaţia pentru know-how şi savoir faire formează aşa-numitul capital intangibil. Iar capitalul intangibil este o parte din „capitalul propriu” pentru care se fac investiţiile din bani publici. În privinţa investiţiilor publice pentru „capitalul propriu”, intervine o lege din economia politică numită regula lui Hartwick. Ea incorporează principiul echităţii intergeneraţionale. Regula lui Hartwick aparţine de economia politică normativă. Hartwick ţine cont de faptul că în „capitalul propriu” creat prin investiţii publice, alături de investiţiile publice pentru construcţiile din infrastructură (capital propriu tangibil), trebuie să intervină şi investiţii publice pentru crearea de capital propriu intangibil (knowledge stocks). Şi prin investiţiile publice în calitatea actului de educaţie se asigură echitatea intergeneraţională şi creşterea/dezvoltarea.
Titus Filipas


%d blogeri au apreciat asta: