Anti-românismul trebuie dizolvat

@Cris spune https://nastase.wordpress.com/2015/03/19/batalia-pentru-ucraina/#comment-246042 : „Părerea mea e că SUA nu a învățat nimic din greșelile făcute în Orientul Mijlociu după 1990. A intervenit în țările arabe, musulmane conduse de dictatori, ca să impună artificial democrația occidentală. Alea nu sunt popoare democratice (eu cred că nici POPORUL ROMÂN nu e).”
„nici POPORUL ROMÂN nu e” ? Păi exact aşa zic şi culturnicii lui George Soros de la GDS !
Ca „biet rumân”, trebuie să precizez lucrurile. În iarna 1785-86, filosoful moral utilitarian englez Jeremy Bentham traversa Valahia şi Moldova.Ţări ai căror autohtoni tăceau, în grai pierdut, sub oprimarea fanariotă. Jeremy Bentham era totuşi gata de conversaţie cu locuitorii autohtoni. Nu găseşte vreunul capabil de a purta un dialog. Iar culturnicii Grupului pentru Dialog Social neagă că ar fi existat oprimarea fanariotă ! În Bucureşti („oraş cu multe turnuri înclinate, Pisa are doar unul şi este celebru”, remarca filosoful moral), Jeremy Bentham găsea doar un grec capabil să discute despre filosofia lui Helvétius. Cât despre autohtonii din Valahia şi Moldova, Jeremy Bentham va scrie ulterior că aceştia erau nişte „legume” („vegetables”). Dar la începutul secolului XIX, pruncii români quintesenţiali,vorbesc despre Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru, îl citeau pe filosoful şi economistul Antoine Destutt de Tracy, discutau ideile sale chiar înainte de Revoluţia naţională de la 1821 condusă de Tudor. La Revoluţie (unica Revoluţie adevărată la noi), Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu. Mult mai târziu, abia după anul 1989, politicianul ardelean Ion Raţiu va folosi la noi într-un mod constant –aproape ca pe o lozincă!- un aforism inspirat din comentariul cărţii De l’Esprit, a lui Helvétius. Să mai observ că liberarea din jugul comunist (la noi, belakunist) seamănă foarte mult vechii liberări de sub jugul fanariot. Există o congruenţă între timpuri ? În prima jumătate a secolului XIX, incorporarea ideologiei primare a lui Antoine Destutt de Tracy, ca un acquis în ideologia naţionalismului românesc, a permis locuitorilor autohtoni să depăşească stadiul de „legume” în discursul lor. Ce înseamnă Ideologia naţionalismului românesc ? Este răspuns la întrebarea : Care ni sunt ideile-forţă ? Ideologia primară, dezvoltată în paradigma thermidoriană, este ilustrarea aforismului franţuzesc “C’est facile quand on sait comment s’y prendre”. Ideologii primari sunt „generaţia pierdută a Iluminismului”, după expresia filosofului Marc Regaldo. În cultura continentală europeană văzută politiceşte, ei sunt dominanţi între 9 thermidor anul II (27 iulie 1794), şi 18 brumar anul VIII (9 noiembrie 1799). Iar în periodizarea istoriei culturale a Europei, Ideologia primară este un scurt timp care desparte Iluminismul de Romantism. De ce sunt Ideologii Primari atât de importanţi în istoria Franţei ? Au potolit vărsarea intestină de sânge şi turbulenţa iscate de Revoluţia din 1789. De ce sunt atât de importanţi în istoria lumii noastre ? Ei au construit o metodologie de nation-building. Care se găseşte incorporată, ca un acquis, şi în ideologia naţionalismului românesc. Văd cum ne racordăm –din nou- la istoria universală şi prin titlul cărţii lui Francis Fukuyama (cea din 2011) “De la comuna primitivă, la paradigma thermidoriană” (From Prehuman Times to the French Revolution). Volney (alias Constantin-François Chassebœuf de La Giraudais), un literat , istoric şi economist care spiritual aparţinea grupului de Ideologi primari, îi influenţează puternic pe trei dintre poeţii noştri moderni : pe Vasile Cârlova, pe Ioan Eliade Rădulescu, şi pe Grigore Alexandrescu. Critica noastră literară îi include pe toţi patru, inclusiv pe Volney!, în grupul romanticilor. De ce să nu-i considerăm totuşi pe Vasile Cârlova, pe Ioan Eliade Rădulescu, şi pe Grigore Alexandrescu, drept primii ideologi naţionalişti români ? Pentru că, realmente, nu sîntem cu nimic mai prejos decât cei din MittelEuropa ! În secolul XX, cehul Vaclav Havel scria documentat prin practică despre felul cum se iniţiază activitatea asociativă şi partidele politice: “Partidele politice sunt un fel de finalizare a unei activităţi asociative. Nu putem imagina activitatea unei societăţi democratice fără acestea.” Dar iată şi o mostră de protocronism acum în textul nostru : Începând cu deceniul doi al secolului XIX, mişcarea asociativă generată de „pruncii români” avea să conducă la formarea Partidei Naţionale, o mişcare modernă care a condus la democraţie. Impulsionată endogen, dar totodată ajutată de ideologia primară a lui Destutt de Tracy, asimilată ca un acquis european, aşa cum spuneam. Revoluţia de la 1821 –asupra căreia Ioan Eliade Rădulescu aduce revelaţii lămuritoare în cartea Echilibrul între antiteze- confirmă geneza Ideologică a naţionalismului românesc. Care va permite rumânilor să învingă consecinţele nefaste ale epocii fanariote. Dar iată cum peste cinci sferturi de veac, la anul 1948, au fost arse din bibliotecile noastre publice la ordine muscăleşti transmise prin slugi alogeno-cominterniste –iar aici tatăl domnului Vladimir Tismăneanu a jucat un capital rol malefic, avea deja experienţa din Basarabia, dar nu-l uităm în răul făcut nici pe tatăl lui Petre Roman, fiul său fiind primul ministru după „revoluţia” din 1989– au fost arse toate cărţile româneşti care istoriseau copiilor noştri acele aspecte de geneză modernă a naţiunii române. Mai ştim avertismentul bine venit din Conciliul de la Florenţa – capitala Toscanei- despre arderea cărţilor (dar vedeţi şi textul academicianului Alexandru Duţu despre Republica literelor). La 1948, practic toate bibliotecile publice şi bibliotecile şcolilor au fost golite de cărţi, care au fost puse pe foc. La Craiova, de exemplu, un martor ocular mi-a povestit că Băile Comunale erau încălzite cu acele cărţi. Astfel, toate cărţile de economie politică în limba română şi în limba franceză aflate atunci în fondul Liceului Comercial Gheorghe Chiţu au fost puse pe foc! Alogeno-cominterniştii l-au imitat pe califul Omar. Islamicul, ştim, a pus pe foc toată Biblioteca din Alexandria. Trecutul, prezentul, viitorul, considerate în triadă, reprezintă fiinţă. Şi trebuie să vedem complexitatea evenimentelor produse în timp cu efecte exercitate asupra istoriei noastre. Câtă informaţie deţinem despre acea complexitate ? Încercăm să o căutăm. În expunerea complexităţii sîntem poate mai radicali decât Nietzsche, fără să fim nihilişti. Credem în valorile de sorginte divină, credem în teologia politică, la fel ca şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare sau ca deţinutul politic ortodox Petre Ţuţea. În definitiv, chemăm teologia politică în ajutor pentru că trebuie să afirmăm drepturile regaliene pe care le avem, acelea care ne legitimează în Istorie. Este cunoscută opinia filosofului Petre Ţuţea despre Teologia Politică : “Istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile Voievozilor este egală cu zero”. Anti-românismul trebuie dizolvat.
Titus Filipas


%d blogeri au apreciat asta: