Politica montană a României

Un interviu (ceva mai vechi, dar încă plin de actualitate) cu profesorul dr. RADU REY, preşedintele Forumului Montan din România : +Munţii reprezintă o treime (33%) din teritoriul României. În această zonă găsim 826 de localităţi, din care 80 de oraşe mici şi mari. Potrivit standardelor organizaţiei „Euromontana”, o ţară cu munţi ar trebui să fie o ţară fericită. În cazul României, muntele este şi un vector de forţă al identităţii naţionale. Atât cât a mai rămas din specificul românesc se află în satele de munte, nu în localităţile de câmpie – mult mai deschise poluării spirituale şi morale, deci uşor de influenţat de către trendul globalist. Păstorii vin de la munte, simţul neştirbit al proprietăţii tot de la munte coboară, iar moştenirea folclorică şi etnografică autentică la munte s-a păstrat. La munte sunt şi cele mai vestite şi puternice mănăstiri, iar până nu demult, marii duhovnici şi pustnicii îşi găseau sălaşul în peşterile munţilor. Carpaţii româneşti poartă aur şi argint, cupru, fier şi metale rare – bogăţii care ar face din ţara noastră cu adevărat o ţară fericită. De ce nu ne este dat să trăim această fericire la nivel naţional? Explicaţia dată de specialişti este cât se poate de simplă: România montană, ca şi România de deal şi România de câmpie, nu are programe de dezvoltare pe termen mediu şi lung. „Consiliul de Miniştri” al României nu are o viziune coerentă, nu înţelege puterea munţilor, nu e capabil să ridice fruntea către creste. Degeaba un „nebun” al muntelui, cum este profesorul Radu Rey din Vatra Dornei, caută sprijin european la Bruxelles, Berna, Viena şi Paris, daca guvernanţii români rămân „de piatră” când e vorba de munţi. Autor al unor volume monumentale dedicate agriculturii şi ştiinţei dezvoltării în zonele izolate, Radu Rey încearcă să convingă sfera politică dâmboviţeană că România are nevoie de o politică montană, care să-i perpetueze tradiţia şi identitatea. / – În monumentala lucrare dedicată munţilor României, pe care aţi publicat-o recent – „Munţii şi secolul XXI” -, faceţi o comparaţie cu Franţa şi Elveţia, afirmând că o ţară care are munţi se conduce altfel decât una care nu are. Cum se conduce o ţară cu munţi, domnule Radu Rey? – Prin crearea unor structuri şi prin elaborarea unor programe pe termen lung care să protejeze şi să dezvolte agricultura montană, satele de munte, învăţământul profesional montan, instituţiile culturale specifice salvării identităţii româneşti. Dacă mai există undeva o fărâmă de specific românesc, acel loc este muntele. O ţară cu munţi ar trebui să fie o ţară fericită, toată lumea ştie de ce. Doar România face excepţie, fiind o ţară tristă, cu toate că are cea mai mare suprafaţă montană din Europa, în raport cu teritoriul naţional, adică aproape 100.000 de kilometri pătraţi. Deşi au trecut 21 de ani de democraţie, politicienii români n-au înţeles nici până astăzi că oamenii din satele de munte sunt singurii care au fost, care sunt şi care vor fi vreodată în stare să facă din pământul lor prost o importantă sursă de hrană. Aceşti munteni, cu mica lor producţie, au salvat ţara după două războaie mondiale şi dacă vor fi ajutaţi prin programe pe termen lung, o vor salva şi din criza alimentară care a început deja. Din păcate, asistăm la manifestarea unui dezinteres condamnabil faţă de o treime din teritoriul naţional […] . Faţă de agricultura chimizată, bazată pe pesticide şi practicată de marii latifundiari protejaţi de guvern, agricultura de munte, prin calitate, va putea ajunge pe locul întâi şi ne va salva la greu. / – Ce obstacol stă în calea unor decizii înţelepte din partea guvernanţilor? – Incompetenţa. Competenţi sunt doar tăranii producători, pe când politicienii se întrec în incompetenţă. Într-un fel, e un fenomen obiectiv, dat fiind că istoria nu ne-a lăsat să încurajăm proprietatea privată de la munte sub regimul comunist. […] Toată inteligenţa agricolă a ţării a fost folosită în domeniul producţiei intensive, de câmpie. Politicienii români nu ştiu să conducă o ţară cu munţi […] N-au cultura minimală montană […]. Sunt învăţaţi să mimeze, nu să se implice în rezolvarea marilor probleme din satele de munte. Domnul prim-ministru dă zâmbind cu coasa, să-l vadă televiziunile că e fiu de ţăran, dar nu vrea să ştie că meseria de cosaş e pe cale de dispariţie în satele de munte, pentru că muntenii nu mai cosesc fânul, n-au ce face cu el, nu mai cresc vite. E o dramă tăcută, năucitoare, să asişti la depopularea satelor de munte, din lipsa unei politici înţelepte. […] Am avut Agenţia Naţională a Zonelor Montane şi Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC) de la Vatra Dornei, şi guvernul domnului Boc le-a închis. După ce acest Centru a dat ţării şase mii de absolvenţi specializaţi în montanologie; după ce, timp de 20 de ani, a devenit respectat în toată Europa, punând la punct toată baza de dezvoltare a zonei montane, ne-am trezit că pe ăsta s-au găsit să-l desfiinţeze! Cine sunt cei care au semnat asta? Ştiu ei ce au făcut? Îşi dau seama că ne-au lăsat fără viitor în satele de munte? Şi pentru ce? Pentru a lăsa fără slujbe 42 de angajaţi în toată ţara. Cu 42 de oameni trimişi în şomaj faci economie la buget? A trebuit ca noi, Forumul Montan, să mergem cu jalba-n proţap la UE, la Euromontana, ca să obţinem promisiunea guvernanţilor că se va redeschide CEFIDEC. Din păcate, nici în doi ani de zile nu vom putea repara ce s-a stricat. Iată, deci, cum am creat o mare problemă naţională, legându-ne la cap fără să ne doară. / – Cu mici excepţii, ţn satele de munte a scăzut dramatic numărul braţelor de muncă. Tinerii pleacă în Europa, iar bătrânii abia mai fac faţă. Ce soluţii are Forumul Montan? – Avem soluţii izvorâte dintr-o experienţă de zeci de ani, din colecţia de soluţii pozitive occidentale, dar şi din greşelile colegilor noştri vestici. Aceştia din urmă au chimizat muntele, i-au redus drastic biodiversitatea, au făcut să dispară nenumărate plante, l-au urbanizat, construind drumuri asfaltate până la cele mai mari înălţimi. Noi nu trebuie să repetăm astfel de soluţii nefericite. […]+ Sursa Publicat de către Blogger la » Asymetria — Antiacvarium , 1/06/2014 07:11:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas


%d blogeri au apreciat asta: