Domnul Dorin Tudoran îl batjocoreşte pe crucificatul Elie Dulcu

Am aflat mai întâi aceasta dintr-o „cronică literară” a criticului Nicolae Manolescu. Am povestit pe blog circumstanţa. Acum voi trimite la relatarea altcuiva despre acel „eveniment literar” creat de Nicolae Manolescu, împreună cu evaluarea morală făcută criticului: +Întâmplări ”programate” cu precizie astronomică mă fac să cred că, în lumea noastră efemeră, oricât de perfecte şi frumoase ar fi uneori lucrurile, oricât de omeneşte ne-am bucura de realizările ieşite din comun ale unora dintre confraţii noştri, există întotdeauna ceva sau cineva care, în mod implacabil, printr-o iute şi neagră străfulgerare anulează aproape orice urmă de sens al vieţii fireşti, aşa cum a lăsat-o Cel de Sus, în orânduiala Sa tainică şi indiscutabilă. La sugestia criticului literar Dan Culcer – plecat din ţară în 1987, în prezent stabilit în Franţa, la Paris, cetăţean francez şi redactor-şef al revistei ”Asymetria” – am scris un articol referitor la Ion Gheorghe şi poezia sa. Text publicat integral în ”Asymetria”, cu un preambul al cunoscutului critic, la data de 8 august 2014. Acelaşi articol, fără biobliografia lui Ion Gheorghe şi fără introducerea domnului Dan Culcer, dar cu nişte fotografii în plus, a văzut lumina tiparului şi în generosul cotidian buzoian ”Opinia”, pe 14 august, cu două zile înainte ca marele poet să-şi aniverseze cel de-al 79-lea an de viaţă, dintre care, aproape 60 dedicaţi literaturii. Dupa apariţia din cele două publicaţii, când credeam că pot savura fireasca bucurie de a fi făcut un gest onorant pentru mine şi necesar pentru Ion Gheorghe, un prieten bun mi-a trimis un link cu editorialul lui Nicolae Manolescu, din ”România Literara” nr. 32 (1/08/2014-7/08/2014) – în fapt, un articol intitulat Lao Tse si USR. Ca o ”întâmplare întâmplatoare” (cum spune un personaj din a 12-a noapte shakespeareană), articolul respectiv a apărut exact cu nouă zile înainte de aniversarea zilei de naştere a (auto)marginalizatului poet, care, pe 16 august, împlinea 79 de ani. Cum lui Ion Gheorghe nu-i mai poate contesta nimeni valoarea operei, musai trebuie să i se găseasca măcar un singur nod în papură. Nu are rost să caut vreun presupus motiv corect al gestului manolescian. Nu e prima data şi nici primul autor lovit în moalele capului de către venerabilul critic, de regulă asemenea intervenţii având loc atunci când ”pacientul” se află într-un fel de sală de reanimare. […] Odată înfiptă seringa cu conţinut necunoscut în vena pacientului, criticul literar N. Manolescu – care, ciudat, din 1982 şi până la apariţia articolului respectiv, nu a făcut niciun efort, obligatoriu în profesia şi la calibrul său moral, de a descifra tainicele împrejurări ale unui cel puţin misterios plagiat -, tresare discret, pe fundalul muzical al imnului naţional ”Deşteaptă-te…” […] Scopul articolului a fost atins. M-am documentat cât am putut despre descoperirea lui Dorin Tudoran. […] Povestea plagiatului e tare misterioasă, labirintică. Nu are rost să insist. E vorba de timp şi de zădărnicie. […]+ SURSA https://mifrim.wordpress.com/2014/10/05/la-o-aniversare/ Eu aveam anterior opinie înaltă despre domnul Dorin Tudoran, exprimată de mine într-o convorbire particulară cu domnul @Dezideriu Duraş. Acea evaluare avea drept motiv întemeiat citatul: „Ei pot să demonstreze orice despre tine.” Am cunoscut aceasta pe propria-mi piele. De aici, încrederea mea totală acordată lui Dorin Tudoran. Însă era numai extrapolare prin candoare. Nu am să înţeleg vreodată batjocorirea crucificatului Elie Dulcu făcută aici http://www.dorintudoran.com/precautie-si-disolutie-adevarul-de-weekend-si-adevarul-zilnic/
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: